1,213 matches
-
dracu’ de precaut să vii aici și să mă storci de informații. Știi că mă scoate din sărite. Nu e vina mea că devii uneori irațională în ceea ce privește Poliția... Am explodat, toată furia strânsă în ultimele treizeci și șase de ore pompându-mi în vene ca adrenalina. A, sigur! Poliția care înscenează punând droguri sau care fură din ascunzișurile oamenilor sau care îi bate pe suspecți știind sigur că și dacă individul crapă nu vor plăti pentru asta! Știu eu pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
toh-mate, oui? spuse Sonja, mușcându-și seducător buza de jos. Hai la joacă cu toții. Avem destul pentru toată lumea! strigă Elisa peste CD-ul Hotel Costes care ar fi putut trece drept muzică relaxantă, de atmosferă dacă n-ar fi fost pompată la un număr de decibeli capabil să facă praf un 747. Danny plecă să aducă băuturile pentru Philip și Sonja, În timp ce Penelope, curajoasă, făcea Încercări să converseze cu Elisa, care era și mai pierită. Eu stăteam pur și simplu acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu sunt negociabile, dar ar fi al meu cu totul. Sau cel puțin, al meu și al lor. Părea la fel de entuziast precum cineva care tocmai primise vestea că avea o boală venerică. Păi, sună excelent, am spus, Încercând să-mi pompez ceva entuziasm În voce. Nu te bucuri de asta? Păru să cântărească asta câteva secunde, apoi oftă. — Nu sunt convins că bucurie e cuvântul potrivit, dar cred că e o șansă. Nu e tocmai ce voiam, dar e un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
indigestie, a vomitat o parte din medicament și s-a străduit să scape cu viață, luptându-se cu omul cu cuțitul. Asta trebuie să se fi întâmplat când și-a pierdut degetul. După ce le fac analizele de sânge și le pompez stomacul amândurora, o să știu cu certitudine. Cel cu degetul lipsă era mai corpolent și avea un debit de sânge mai mare. De aceea nu l-a ucis amestecul ăla, așa cum s-a întâmplat cu celălalt amic al nostru. Danny se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
picior. Mal se așeză lângă el. Buzz se prăbuși pe un scaun, nu departe de ei. — Tu și drăguța de Claire vă căsătoriți, ha?! Loftis răspunse: — Da, ne căsătorim. Buzz zâmbi larg și bonom. — Ce drăguț! O să te lase să pompezi băieței pe șestache? Loftis oftă. — Nu am ce să răspund la întrebarea asta. — N-ai pe dracu’! Răspunde! Răspunde chiar acum! Mal interveni: — Domnul Loftis are dreptate, sergent. Întrebarea ta nu e relevantă. Domnule Loftis, unde erați anul acesta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dovedi că apa poate fi opusul negrului, dacă așa vrea. Bridgeman zâmbește și își ridică gulerul jachetei cât poate de sus, aproape peste cap, pentru a-și adăposti țigara pe care vrea s-o aprindă. Pâlniile coșurilor vor continua să pompeze fumul de cărbune spre stele, cuplurile vor continua să se plimbe pe puntea vopsită în culoarea pielii, iar vaporul îl va duce pe Jonathan Bridgeman până în gura mării Roșii, prin canalul Suez, și-l va încetini în Mediterană, numită astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pare a fi împărțită în trei secțiuni, fiecare ascunsă vederii de frunziș. Unele zone sunt ferite de lumină prin jaluzele de pânză. Altele sunt atât de aburite, încât nu poți vedea înăuntru. Un sistem complicat de țevi trece peste pietriș, pompând căldura în afară. În cele din urmă, Jonathan observă o figură cu șapcă galbenă, care se mișcă. După alte incursiuni, descoperă o ușă și este transportat înapoi în sezonul ploios în India unde aerul este greoi, umed și dens ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lemne. Își mutaseră tabăra lângă Gropan, că acolo găsiseră niște buturugi putrede, numai bune de ars. Gropanul era adânc, făcut de mâna omului, și avea malurile Întărite cu pietroaie. În fundul lui erau gurile uriașe ale unor țevi prin care Stația pompa apă din Dunăre și o Împingea În canalele de irigație. Gropanul era legat de Dunăre printr-un canal lung, Îngust și adânc. Apa lui nu semăna cu a din jăpși: era limpede, rece și verzuie și ascundea În nemișcarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au mai plecat. Sângele lor s-a transmis din urmaș În urmaș până astăzi și câteva globule roșii din venele Întemeietorului s-or fi rătăcit și pe sub pieile unora dintre voi, În ciorba de nații și popoare pe care o pompează inimile voastre. Ia ridică-te În două picioare, Comane, tâmpitule! Când nu te zgâiești pe geam, mâzgălești banca cu creionul, te scobești În urechi și-n nas, după care bagi deștu-n gură și nici măcar nu ai habar, dobitoc din născare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soacrei ( asta mai lipsea aici!) și tot specialități din acestea, ale casei americane, au fost puse pe tavă, pentru a fi consumate cu noduri, de către cei care fuseseră făcuți de rahat în telegramele diplomatice americane. Dar famelicul australian Julian Assange, pompează în continuare telegramele, pe saitul său WikiLeaks de pe Internet, până când vor pune americanii mâna pe el și atunci să vedeți voi, la ce saramură-i pun ei pielea. Ehei, la asta sunt experții numărul unu ai lumii! De când cu telegramele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în timp ce Chris se zbătea deasupra mea. Firește, nu aveam nici o șansă să ajung la orgasm, dar am mimat extazul în speranța că, dacă mă aștepta cumva pe mine, atunci o să se grăbească și-o să termine. Dar Chris a continuat să pompeze, până când a început să mă doară. Probabil că aveam să plec acasă cu bășici. Apoi m-am gândit că poate Chris face parte din tagma bărbaților care consideră că n-au satisfăcut o femeie până când aceasta nu are mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că-s întreg acolo. Toți avem ambiții, conchise Wilt. — N-o să se-apuce nimeni să-mi hăcuiască ouțele cu un afurisit de cuțitoi! spuse perciunatul. Nici n-ar vrea nimeni, aruncă altcineva. — Ce zici de gagiul la care i-ai pompat gagicuța? întrebă ciocolata Mars. Pun pariu că el nu s-ar supăra deloc să încerce... Wilt scoase iarăși la iveală amenințarea cu Piggy, determinându-i pe elevi să revină la vasectomie. — Și, oricum, nu mai e o chestie ireversibilă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
confirmă ideea. — S-aducem polițaii. S-aducem o ambulanță. S-aducem pompierii și să facem rost de-o pompă. Pentru numele lui Dumnezeu, aduceți de undeva o pompă! — Pompa n-ajută la nimic, zise șoferul. N-o să ajungi niciodată să pompezi afară tot cimentul ăla de-acolo, nici dacă dai la pompă până-n Ziua de Apoi. Și, oricum, asta n-o să ajute la nimic. Tipa trebuie să fie moartă de mai demult. Moartă în cădere. Strivită. Nu mai are cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o fi damblagit vremea asta zbanghie, de ți-a otrăvit spurcăciunea de gură și ți-a înnegrit sufletul de slugă pocită, nu ți-ar prii înghițitura, mielușelule... Vasilica Vasilică se retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea secătura asta polițistă. O urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul era din nou în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în ochii acestui serv protector, încolăcit la picioarele Venerei. Tavi asculta calm, fără reacții, noutăți, urmărind sceptic malaxorul de nimicuri. Poate tocmai scepticismul mut al acestui martor să-l fi descumpănit pe agitatul intrus. Continua încăsă peroreze, să gesticuleze, să pompeze vorbe, neobosit, dar plictisul vizibil pe mutra lucidului canin îl deprima, simțea că va ceda curând, decis să cedeze. Mâine, gata! Nu, mâine e vineri, mâine ne odihnim. Poimâine, sâmbătă, ziua sacră, eliberarea. Sâmbătă, gata, s-a terminat! Dimineața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deplină, noaptea de primăvară, marea ospitalieră, marea noapte ospitalieră care ne iartă râsul și ne înghite hoitul. Dintr-odată, frisonul știut. O scuturare de umeri. În sfârșit, noaptea care ne reia, ne redă, în sfârșit, uitarea în care am tot pompat, salahori ai speranței, sângele, sângele, sinele sfârtecat, însângerat. Se scutura, într-adevăr! Rece frison al intrării în noapte. Se afla în dreptul gurii de metrou. Cobora lent, calm, încet încet. Sub pământ, geometrie, răcoare, lumină. Era plăcut, de ce să nu recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nespus să-i simt fermitatea. Mirosul de pământ mă alină. Numai atunci când merg sunt în stare să mă bucur de ziua respectivă și știu că trăiesc și că organele mele funcționează. O, ce minunat e felul în care plămânii mei pompează aerul! Un trup sănătos care merge pe un pământ sănătos! E legătura dintre mine și pământ. E singurul lucru în care pot să am încredere și pe care mă bazez. Și e lucurl pentru care respir. Vezi tu, când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Știai cè vei muri! Știai! Vom muri! cântând, Eu te iubesc așa de mult, sè știi! I love you șo! Nici o femeie nu te iubește așa de mult ca mine! Știai! Inima bètându-mi cu putere la auzul acestei neobișnuite declarații, pompând în trup valuri fierbinți de sânge, ridicându-mi temperatura corpului la valori insuportabil de dureroase, Și tu mè iubești! apropiindu-se de mine, aproape mè atinge cu hainele ei din care emanè efluvii dulcege de coapse încinse, Matei respingând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
gânditor cu curu’! Să-ți spun un lucru - n-ai să-l afli nici din cărțile comuniștilor, nici din gura marilor Români, mai ales dacă-s nebasarabeni: povestea cu antisemitismul au scornit-o comuniștii și-au muls-o și-au pompat-o până la saț, până la greață. Noi, normaliștii din Basarabia eram cu toții de la sate, nu? ; În satele noastre aveam: Grecii noștri, Rușii noștri, Hoholii noștri, Paleacii noștri, Țâganii noștri, Jâdanii noștri - erau ei altfel, se Îmbrăcau mai altfel, vorbeau și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de douăzeci de minute, dar nu putea să-și amintească. Fiona a ieșit din parcare și s-a îndreptat, pe jos, către intersecția unde se adunase un grup de oameni. La început a mers mai încet, după care, pe măsură ce adrenalina pompată de frică începea să-i alerge prin vene, femeia a grăbit și ea pasul. Era limpede că o mașină se suise pe trotuar. Botul era înfundat, iar una dintre aripi stătea mai ridicată decât cealaltă. Judecând după locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și chiar de a urina. Se simțea de parcă porii pielii i s-ar fi închis, vezica n-ar mai fi comunicat cu exteriorul, iar sângele i s-ar fi transformat într-o pastă groasă și lentă, care circula în ralanti, pompat de o inimă ce-și redusese la minim pulsațiile. Pentru asta trebuise să nu mai gândească, să nu-și mai amintească și să nu-și mai imagineze, pentru că știa că trupul și mintea depind inexorabil una de alta, și simplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
epuizat de povară, era stacojiu la față. Toc-toc! Ce priveliște duioasă, de cuplu, pe toți dracii! comentează malițios Dănuț. M-hm, dacă nu te-aș cunoaște, Boss, aș jura lejer că ești un tip romantic. Sau... că ești pe invers! Pompa-te-aș! Ai vreun gând...?! He, he, he, he, heee! Vierme nu-i răspunde, brobonat din cap până-n picioare, pe sub pardesiul lui mini-jupist, de molton lustruit și se căznește sisific să respire, înghițind strepezit, în cușca toracică îngustă, gură după
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui și-a ălora ca el, beția nu se prenumără și ea, printre cele șapte virtuți unanim consacrate. Detestabil! Cât despre dumnealui, Fratele nostru, se pare că a avut o sincopă. O cădere de calciu. O să-i treacă imediat ce va pompa o guriță de tratament ecologic de-al tău. De aldămaș. T'aves bahtalo! À votre santé! Sus inima, anti-post moderniștilor! Hai, noroc să fie...! Ca mai întotdeauna, Dănuț are perfectă dreptate. După cel dintâi pahar dat pe gâtlej, Avocatul tușește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de putrefacție, își dă Crocodilul, savant, cu presupusul. Dacă-i pe-așa, mâine la ziuă pui rămășag că va fi nevoie să ne suim cu picioarele pe capac, ca să-i închidem copârșeul. S-au mai văzut cazuri. Da' n-au pompat formol în el, la prosectură? Nu l-au îmbălsămat? întreabă Fratele, uimindu-se. Că de mirosit, nu prea-mi miroase... Să nu ne pască vreo contaminare, domnule, dacă punem mâna, vreo boleșniță, ceva, de la cadavru? se alarmează Buletin. Hai sictir
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]