521 matches
-
ei suia pînă la huciul de sub cer. Galbeni, acolo înfloriseră cornii. În fața casei cobora o livadă cu meri bătrîni, cu vișini și cu nuci. Pătrunserăm în bibliotecă. Între mobilele de coloarea foilor de ceapă trona, îmbrăcat în piele, un fotoliu ponosit. Mirosea a gutui. În ușă se topi un capot și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu depusesem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fostă casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect contrast cu furnicarul omenesc ce-i asalta ușile. În dosul acestora, inspectorii ședeau bine ascunși. Murdari, nerași, mulți dintre ei băuți, solicitanții pîndeau cu îngrijorare pe coridor. Surtuce ponosite, ghete pline de noroi, mutre neroade și figuri viclene exprimînd orice afară de preocupări intelectuale, dădeau secției culoarea sordidă a sălilor de tribunal. Agățîndu-și speranțele de ceva mai puțin rău, mulțimea asta de suplinitori căuta, la fiecare început de an, alte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care, din pricina prostiei, bălteau melancolic ochii, moșul Gărgăun părea mai degrabă un țăran. Înalt, foarte uscat, cu aer suferind, avea așezat pe gît un cap de pasăre speriată. Îndată ce pleca de la școală, învățătorul Gărgăun azvîrlea de pe dînsul straiele de gală ponosite și le înlocuia cu un ilic vechi și o pălărie spartă. Se aburca apoi într-un soi de dric cocoțat pe trei roți de căruță și alta de tractor, urnit de o mîrțoagă cu coada încîlcită. Aceasta era ținută pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
slugă la conacul boierului ce-și cumpărase moșii Împrejurul satului nostru. Vedea de cai, de vaci și păsăret, făcea tot ce era nevoie Într-o așa de mare gospodărie și nu căpăta În schimb decât mâncare, culcuș În grajd, țoale ponosite și bătaie. Poate și din pricina copilăriei lui, una din vorbele pe care le zice mereu e aia cu „două bătăi pe zi strică, da’ două mâncări nu”. La noi, una dintre regulile politeții te obligă ca, atunci când vreun nepoftit te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la curtea lui Archelaos, regele Macedoniei, și să moară. Un Urmaș fără nume plecă și el Împreună cu legiunile romane ale Împăratului Aurelian, lăsând pământul pe care-l părăsise pradă goților. În schimb, ajuns la Roma, cu Încălțările rupte și straiele ponosite, aproape că a dat nas În nas, la un colț de stradă, cu Censorinus, gramaticul roman, tocmai În perioada În care acela lucra la tratatul său despre muzică. Urmașul, peste câteva sute de ani, se lăuda că zărise chipul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
loc de case și cu case cu tot i-am vândut eu dumisale lui Ilie Sturza stolnicul cel mare”. Când am terminat de spus povestea caselor lui Pătrașco, călugărul mă ia de mână și mă duce lângă un gard cam ponosit... Uite la locul ista, nu ți se pare că a fost părăsit cam de multă vreme? Privesc plin de curiozitate. „De ce să fi fost părăsit acest loc?” Mă uit la bătrân. El îmi zâmbește candid și mă lămurește: Cred că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
petreci un sfert de oră cu noi. Am oftat. Maria era greu de refuzat. ― Și când ar trebui să ajungă Adi? ― Păi... Fix În acel moment, cineva bătu la ușă. Miam amintit de părul meu prins aiurea și de hanoracul ponosit pe care-l purtam. ― Cred că glumești. ― Deschid eu, spuse ea. Tu doar pune ceva drăguț pe tine. M-am dus grăbită În camera mea și am sărit Într-o pereche de blugi negri și un tricou nou. Cu părul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
dumneavoastră... Marga privește spre Irina, pierdută cine știe unde. Apoi se întoarce spre Ianuli, care, și el, tot pe Irina o privea. Mâinile sale lungi și subțiri se mișcă nefiresc înainte înapoi, în jurul genunchilor strânși în burlanele strâmte ale pantalonilor ieftini și ponosiți. Se privesc scurt și complice, Irina e palidă, ochii ard, parcă, de febră. — Dar încheierea? reia tenorul, excitat. „Însă nu rămânea deloc. Hedonismul și Arta Alexandriei aveau în el un copil devotat...“ Final magnific. Ca o neputință, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Adică, te culci... Îl iubești? ― Un veritabil dezastru! ― Ha!... Deci minunea s-a produs... Mă faci gelos. De ce adică el și nu eu? Dante Negro îl răsuci cu fața spre oglindă. Acolo, în oglindă, apăruse un personaj în haine cam ponosite, cu o claie de păr cărunt și sprâncene stufoase, aproape albe. Ochelarii și un umăr ceva mai ridicat îi dădeau aerul unui om care se aplecase toată viața doar asupra cărților. ― Apreciați singur! Acolo văd doar un profesor de condiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dată uitării. — Ce s-a întâmplat, copile? Fiona s-a așezat pe marginea patului și i-a dat la o parte bretonul umed, care-i intrase în ochi. Jake a lăsat ochii în jos, ciugulind cu degetele pătura și așa ponosită. Mi-e mult prea rușine să-ți spun, a bolborosit el. Fiona i-a zâmbit cu căldură. —Păi, poți să-mi povestești tu, cu cuvintele tale, sau pot să mă duc să aflu toate detaliile alea medicale îngrozitoare de la asistentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
părul În vânt asupra următorului aparat. Îmi aruncă un zâmbet scurt, vrând parcă să-mi transmită că se distrează de minune. M-am cutremurat. Numai Dumneazeu știa ce Înțelegea ea din muzica pe care o puneam și din ținuta mea ponosită, constând În tricouri tăiate Îmbrăcate peste pantaloni scurți tăiați care, la rândul lor, veneau peste jambiere pline de găuri, toate având nuanța aceea de cenușiu-cărbune la care ajung hainele negre după ce le speli ani de zile. Era momentul pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
este cea directă. —A, da? Și ce ți-a spus? îl întreb sorbindu-mi vinul și privindu-l drept în ochi, care acum sunt mai mult verzi decât gri. Și-a dat geaca jos și a rămas într-un pulover ponosit, verde, care îi face privirea și mai intensă. Mă uit mai bine și-mi dau seama că nu e vechi deloc; așa e împletitura. Aspectul acesta decolorat o fi costat o grămadă de bani. Numai lucruri bune, a zâmbit. —Prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mutriță realmente serviabilă și simpatică, de veverițoi bătrân. În ciuda căldurii nesănătoase, insul jigărit, scundac, cu alură de boschetar famelic și fragil se echipase, peste maioul flanelat și peste simulacrul de cămașă, încheiată la toți nasturii, cu un sacou gros și ponosit, de toamnă, din molton. Patrimonial, imposibil de confundat. Natură moartă cu surtuc, precum opinase, cândva, Poetul. O-ho-hooo, salve, the Boss! tresare cât se poate de vioi același Dănuț, adresându-i-se noului venit cu cel de-al doilea apelativ, cel
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
chefuri cu șampanie și cu franțuzoaice din cele care-și puneau tariful pe ușa hotelurilor de lux unde trăgeau, încît în câteva luni a făcut praf tot ce rămăsese de la Marcos. A rătăcit încă o vreme prin cârciumi, tot mai ponosit și mai abrutizat, până a dispărut din oraș și din amintirea tuturor. S-a întors în 1923, cu circul Vittorio, unul dintre cele trei mari circuri ambulante care străbăteau pe-atunci țara. Sidoli, cel mai mare, se distingea prin cortul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu sacu-n spinare pe munte. Ei știe pe unde dormea, pe la ciobani, pân corturi, ei știe ce mânca și ce mai făcea p-acolo, că pleca cu niște saci burdușiți, doar că nu mergea de-a bușilea, și cu haine ponosite, ca vai de lume. — Ce plăcere mai poate fi și asta, să umbli cu asemenea povară ? în loc să te odihnești, să te îmbraci frumos, să admiri peisajul... spunea madam Ioaniu. — D-apăi că nu m-aș duce nici să mă tai ! îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca de iminenta încetare a trudei lui. Ca gânditor, se mulțumea să o considere ca ceva de neconceput. Și acum, interesele îl aduseseră înapoi în Burkestown, la casa și camera în care se născuse și în care, mobila veche, urâtă, ponosită era aceeași ca în clipa când văzuse el lumina zilei și tatăl lui vorbise rusește cu bunicul lui. John Robert nu se uita la vechile, răbdătoarele obiecte jerpelite și prezența lor nu-l înduioșa. Nu-l interesase niciodată lumea exterioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspund grăbit că asta caut, asta doresc și până să termin eu ce am de spus, ea se și întoarce cu o sticlă de doi litri de apă, pentru care nu vrea să primească niciun ban. Este o femeie îmbrăcată ponosit, dar pe chipul ei citesc bunătate și blândețe; mai mult, mă emoționează privirea calmă și atât de simplă, naturală. Imi spune că ei trăiesc din munca lor de a repara obiecte uzate, abandonate pe care apoi încearcă să le vândă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a mirare. Cu alte cuvinte: unde se duce? Chițu rânjește de după alt trunchi și îi răspunde tot printr-un gest că: sigur se duce să ia ceva la bord. Domnul Panciu își cară ca întotdeauna după el servieta mare și ponosită. Nimeni n-a priceput vreodată la ce-i trebuie o servietă atât de mare și în general la ce-i trebuie servietă fiindcă nimeni nu l-a văzut vreodată scoțând din ea vreun manual, vreun carnet sau măcar vreo foaie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să spui că domnu' profesor a consumat alte băuturi decât cele oferite de restaurantul nostru? Asta este cu desăvârșire interzis! Ia controlați, băieți, ce are dom' profesor în geantă! Băutură adusă de-acasă? Curelaru se apleacă iute și înhață servieta ponosită a profesorului. Clapeta nici măcar nu mai are încuietoare. Se dă peste cap pur și simplu. Profesorul Panciu protestează din toate puterile zbătându-se să-și recapete servieta. Aceasta însă e pasată cu repeziciune de băieți, într-un amuzament nebun, de la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dăm geanta înapoi lu' dom' profesor? Se înalță un cor de chiote amuzate. Vrea cineva să vedem ce are dom' profesor în geantă? continuă Chițu pe același ton fals superior. Îi răspund aceleași chiote dezlănțuite. Chițu apucă de mâner servieta ponosită a domnului Panciu și îi face vânt peste gardul cel mai apropiat. SECOLE Într-o oră Doamna, într-un mod oarecum neașteptat, le-a cerut date personale despre părinți: numele de botez al tatălui și al mamei, data nașterii tatălui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
atelier. Parcă ar fi vrut să știe ce face Biscornet și dacă opera lui a reușit. Nu, opera tot nu reușise. Legenda spune că, a doua zi, Biscornet s-a dus la NotreDame, să mai vadă o dată vechile uși, cam ponosite și nu tocmai potrivite cu măreția catedralei. Ceea ce l-a frapat mai tare de data aceasta au fost diavolii ciopliți în piatră. Se vedea cât de colo că aceștia erau creația unor cioplitori artiști și dominați de spiritul divin. Ei
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
de o sperietoare făcută din paie. Când am ajuns la colibă, am găsit o pălărie de postav putrezit pe butucul unde se odihnise Eleonora prima oară. Fără să înțelegem ceva din aceste amănunte bizare, ne-am uitat lung la pălăria ponosită, mânjită pe boruri de noroi, apoi ne-am continuat drumul pe platoul alunecos de unde ne întorsesem rândul trecut. Alunecam și acum din pricina pământului nisipos, dar eram hotărâți să nu ne dăm bătuți și să ajungem dincolo de pădure. La un moment
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în căutare de adăpost, dar deosebit de întristat de lipsa ospitalității locuitorilor, pe care îi deplângea cu sinceritate, omul a vrut să renunțe. Mai rămăsese o singură casă în fața căreia nu se oprise. Era o locuință de om sărac, neîngrijită și ponosită. Și-a luat inima în dinți și a bătut, totuși. Minune mare! în fața ochilor cu priviri lipsite de orice speranță s-a deschis o ușă. Prin deschizătura acesteia a apărut silueta unei femei. Era o persoană în vârstă, cu puteri
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
se afla deja în fața procurorului, ci într-un al doilea autoturism, pe bancheta din spate, flancat de doi subofițeri. Și, detaliu nu lipsit de interes, el nu se mai înfățișa ca un vagabond, neras, cu părul vâlvoi și în veșminte ponosite și jegoase, duhnind de la o poștă, ci era bărbierit, tuns, îmbrăcat îngrijit. Ca să nu mai amintesc de figura și starea lui de spirit, care nu trădau un ins hăituit și disperat, ci unul calm, senin și sigur pe el. Nu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
de mâncare. Maxențiu, furios, avusese un acces de tuse urmat de sufocări. Ce vroia nemernica? De ce-1 ținea lângă ea? Xu prefera să fie liberă? Ce însemna rezistența ei? Poate că nu vrea să audă vorbind de o localitate ponosită. îi era rușine că el e nevoit să meargă la Leysins! Se temea de comentariul lumii! Cum și lui îi era rușine de acea localitate, detesta pe Ada pentru aceleași simțiminte. Știa doar acuma bine că era tuberculos. Vroia să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]