1,013 matches
-
și l-a ascultat pe Fericitul Francisc ce predica în fața acelor episcopi, ținând în mână un document și spunând: «Vreau să vă trimit pe toți în paradis și vă informez despre indulgența pe care am primit-o din gura suveranului pontif, iar voi toți care ați venit astăzi și toți cei care vor veni în fiecare an în această zi cu o inimă bună și căită vor obține indulgența pentru toate păcatele lor». Am insistat asupra indulgenței pentru cei care nu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se angajeze printr-o pronunțare scrisă. Cu toate acestea, tocmai creșterea tumultoasă a grupului impunea într-un anumit mod o mai clară definire instituțională. De altfel, Francisc, încă de la început, supusese discernământului ecleziastic (la început episcopului din Assisi, iar apoi pontifului), decizia de a trăi conform Evangheliei și de a vesti tuturor pocăința. Primul document pontifical referitor la familia minoriților a fost scrisoarea (sau bula) Cum dilecti, pe care, la 11 iunie 1219, Honoriu al III-lea a adresat-o arhiepiscopilor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ordin», Francisc și însoțitorii săi erau considerați ca «apartenenți la viața și religia fraților minori» (Ibidem: FF 2708). Anul următor, totuși, fiind constrâns să apere familia franciscană în fața episcopilor și a prelaților bisericii din Franța, în scrisoarea Pro dilectis, același pontif a garantat ortodoxia acestei religio și, poate pentru a-i oferi mai multă credibilitate, a schimbat terminologia: nu a mai folosit «religie și viață», ci «Ordinul Fraților Minori» (BF I, p. 5: FF 2709).De altfel, dacă Francisc nu este
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
regulă recunoscută. După o primă aprobare în 1221, dar fără un document scris, Regula fraților minori a fost aprobată în mod oficial de Honoriu al III-lea, la 29 noiembrie 1223, prin bula Solet annuere. Trebuie să observăm că, dacă pontiful se adresează lui Francisc și celorlalți frați «din Ordinul Fraților Minori» (BF I, p. 15: FF 2716), în textul Regulii, termenul ordo apare doar o singură dată (Rb VII,2: FF 95). Familia religioasă este calificată mai des ca o
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mod sincer pe Francisc. Prin urmare, s-a arătat imediat decis să folosească, pentru a sprijini reforma Bisericii, toate oportunitățile pe care Ordinul Fraților Minori putea să le ofere. În preajma canonizării lui Francisc, la 29 aprilie 1228, prin scrisoarea Recolentes, pontiful a informat creștinătatea despre proiectul său de a construi o biserică în cinstea noului sfânt, în care «să fie depus trupul său» (BF, I, p. 40: FF 2719), iar în acest sens a cerut ajutorul tuturor credincioșilor. Cu câteva luni
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
trupul său» (BF, I, p. 40: FF 2719), iar în acest sens a cerut ajutorul tuturor credincioșilor. Cu câteva luni mai târziu, la 16 iulie, Francisc a fost canonizat la Assisi. Prin Mira circa nos, un document cu profundă substanță, pontiful oferea creștinătății și o lectură cuprinzătoare a experienței sale creștine. Grigore al IX-lea a prezentat într-o lumină providențială toată activitatea pământească a lui Francisc: acesta era considerat slujitorul pe care Domnul, în ceasul al unsprezecelea, îl trimisese în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
moartea sa, luase poziție cu fermitate în favoarea clerului diecezan prin scrisoarea Etsi animarum, punând numeroase limite și interdicții angajării pastorale a ordinelor mendicante (BF, Ep., p. 259-261: FF 2739/11-20). Exact la o lună după aceea, la 22 decembrie, noul pontif, Alexandru al IV-lea (Rainaldo de Jenne, ce fusese cardinal protector al Ordinului), prin scrisoarea Nec insolitum, a abrogat deciziile predecesorului, «luate sub presiunea obligațiilor și în grabă» (BF, Ep., 261: FF 2741). Această antologie, așadar, chiar dacă este fragmentară, ne
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de care aparține defunctul, jumătate, a treia sau a patra parte din tot ceea ce ați primit în urma înmormântării, conform decretului predecesorului nostru papa Clement, de fericită amintire, după obiceiul locului: de fapt, sunt menite să dăinuie prin autoritatea lor constituțiile pontifilor romani Inocențiu și Grigore, predecesorii noștri, referitor la nesustragerea părții canonice, atât de la legații pontificali referitor la drepturile lor de a primi ajutor în cai și arme pentru Țara Sfântă, cât și privitor la veșminte și alte obiecte pentru cultul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
susținerea Regatului Unit pentru ambele procese de integrare a României. Trei zile mai târziu, la 7 mai 1999, laborios pregătita vizită a Papei Ioan Paul al II-lea în România prima țară majoritar ortodoxă care a primit vizita unui Suveran Pontif după mai bine de un mileniu de schismă conferea o dimensiune înalt spirituală voinței de integrare cu care Latinitatea Orientală, marginală vreme de secole, își legitima apartenența la marea familie a statelor democratice din Europa. La 11 decembrie 1999, la
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
bronz dispuse în formă de semicerc, așteptând cumpătați. Orfeu sta în picioare încordat, înalt și palid cu ochii flacără adâncă. Marele preot luă cuvântul cu glasul împăcat. Afară ecoul furtunii reverbera din stâncă. Orfeu tu ești fiul lui Apolon, acum pontif și rege. Ți-am dat chiar sceptrul mistic al fiilor lui Dumnezeu. Domnești în Tracia ca sacerdot în lege. Tu ai construit temple și ai făcut să-ți strălucească aura de zeu. Știi că amenințarea în primejdie ne paște? Tu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
armele, cuvântul viu trebuie să apere zeii. Nu șefii tracilor trebuie loviți, ci întunecatele bacante. Voi pleca singur fiți liniștiți, chiar mâine se vor îmblânzi ca leii. Nelegiuiții nu vor intra aici cu gânduri intrigante. Iată îți las sceptrul de pontif și coroana sacră de hierofant. -Ce ai de gând să faci, întreabă bătrânul preot înspăimântat. -Mâine domnia sângeroaselor bacante va înceta. Zeii cerești vor triumfa și vor învinge, și bine știți, voi ce tremurați în robele hierofante. Bătrâne te-ai
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu cerul. Orfeu le vorbi cu adorație de-i fascină pe dată. Tracii cu toții îl ascultau să-i afle misterul. Dar Agloanice, care pândea cu alți traci zeloși, strigă: -Orfeu om este ca voi, un impostor tiran. De este zeu pontif și are-n cer strămoși, să-l apere oștile cerului, de nu totul este în van. Regii traci înfierbântați de ură și însetați de sânge, se aruncaseră asupra lui Orfeu, străpungându-l cu săbiile. Orfeu întinde mâinile spre cer și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
la lumină și se declară păcătos, al doilea se adâncește tot mai mult în starea sa, recurgând la amăgire. Și introducerea păcălelii adaugă un element ulterior acelui salt de calitate pe care îl prezintă corupția spre deosebire de păcat. În acest sens pontiful a invocat ca exemplu pe cel care bagă o mână în buzunar și arată că ajută biserica, în timp ce cu cealaltă mână fură „Statul și pe săraci”. Acesta „este un incorect”, căruia i-ar fi fost mai bine - „și nu o
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
călăreț pe calul său. Când toți au început să învețe călăria, legenda s-a hipertrofiat și a luat-o în antrepriză religia. Religiile s-au născut totdeauna din frică și din ignoranță, iar când unii preoți și mai ales sacerdoții, pontifii, au devenit culți, de multe ori singurii posesori de cultură din societatea lor, firește că au predicat mai departe frica și ignoranța. - Aici, ai fără îndoială dreptate, căci asta-i menirea religiilor. La urma urmei, și cei dintâi țărani care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
colecționarii și plasticienii au vocația de a restabili punțile rupte dintre indivizi și culturi, ne amintesc acești oameni de afaceri care nu se mulțumesc cu vorbe. A construi punți este sensul propriu al verbului "a pontifica" funcție dintotdeauna sacră. Suveranul Pontif al acestei lumi, Marele ei Comunicator și Comuniant să nu mai fie Papa, ci Artistul? E un lucru deja admis că guvernarea spirituală a viitoarei Europe unite revine Vaticanului. Venețienii noștri au văzut mai departe de Roma: planetei îi propun
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tărâmul de lumină al lui Dumnezeu, de unde coboară sufletele în întrupare, îmbrăcându-se progresiv prin cele șapte straturi concentrice. Această complexă și riguroasă ordine existențială se justifică pe credința că lumea terestră este o reflexie a celei divine, cu suveranul pontif domnind în mod absolut, precum Dumnezeu pe tronul său celest, iar supunerea necondiționată este în acord atât cu ordinea exterioară, cât și cu interesul propriu al oricărui subiect (iar artele au menirea de a reaminti permanent acea ordine superioară).52
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
după cum spunea cineva, contează modul în care interpretezi un lucru. 4. Din punctul de vedere al Bisericii, eu nu am găsit nimic ce ar fi putut displăcea cuiva în această carte, dacă nu poate observația referitoare la excesiva rezervă din partea Pontifului față de alegeri. Dar, pe de altă parte, acest abuz nu mai aparține timpului prezent, ci istoriei. Și toți oamenii de bun-simț vor fi de acord cu mine că, acolo unde discursul o cere, nu are nici un rost să ne temem
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fiindcă întotdeauna am considerat părerile Sfîntului Scaun ca fiind nobile, demne și întru totul în conformitate cu adevărul și justiția, iar deciziile sale dogmatice de netăgăduit. Acum, eu nu cred că este un abuz decît acel lucru recunoscut ca atare de către înalții Pontifi, lucru pe care, așadar, l-am corectat, abuz care însă a fost exagerat de eretici și de cei răi, față de care am rezerve justificate (vezi nota 71). Îmi aduc aminte, printre altele, de acea distinsă Congregație de Cardinali, Episcopi și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a oamenilor legii" care a împiedicat atît Statul, cît și slujitorii Bisericii să-și exercite drept puterea vedere împărtășită și de mine. Iar cuvintele pe care le-au folosit pentru această argumentare ca înțelepți Consultanți, pe care le-au spus Pontifului, cu siguranță nu aveau cum să fie mai sincere și mai eficiente, fiindcă acestea grăiesc astfel: "Sanctitatea Voastră care a primit învățături de la Spiritul divin, care, așa după cum spune Augustin, vorbește în inimă fără a întrebuința vreun cuvînt, cunoaște bine
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sincere și mai eficiente, fiindcă acestea grăiesc astfel: "Sanctitatea Voastră care a primit învățături de la Spiritul divin, care, așa după cum spune Augustin, vorbește în inimă fără a întrebuința vreun cuvînt, cunoaște bine de unde au început aceste rele, deci cum unii Pontifi predecesori s-au folosit, după bunul lor plac, de acei învățători care obișnuiesc să-ți încînte urechile, cum spune Apostolul; iar ținta lor nu a fost aceea de a învăța care este datoria lor, ci aceea de a se folosi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
umbra de trup) dificultatea mărturisirii adevărului înaintea conducătorilor; învățătura lor îl proclama pe Papă drept stăpîn al tuturor beneficiilor și, de aceea (din moment ce un stăpîn poate vinde ceea ce îi aparține, fără a comite nici o nedreptate), de aici decurge faptul că Pontiful este în afara oricărei simonii; de aceea voința Pontifului, oricare ar fi aceasta, trebuie să fie regula în funcție de care el să-și conducă lucrările și acțiunile. În consecință, ceea ce a dorit a devenit licit prin aceasta lege. O, Sfinte Părinte, tocmai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
învățătura lor îl proclama pe Papă drept stăpîn al tuturor beneficiilor și, de aceea (din moment ce un stăpîn poate vinde ceea ce îi aparține, fără a comite nici o nedreptate), de aici decurge faptul că Pontiful este în afara oricărei simonii; de aceea voința Pontifului, oricare ar fi aceasta, trebuie să fie regula în funcție de care el să-și conducă lucrările și acțiunile. În consecință, ceea ce a dorit a devenit licit prin aceasta lege. O, Sfinte Părinte, tocmai acel cal troian a produs atîtea abuzuri și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în spiritul timpului său și-n focul frămîntărilor culturale și politice, autor a numeroase cărți filosofice și teologice, ascetice, pedagogice, juridice și politice, Rosmini a fost adesea, fără voia sa, în centrul polemicilor bisericești și teologice. Deși apropiat al unor Pontifi Romani (Pius al VIII-lea, Grigore al XVI-lea, Pius al IX-lea) totuși, în urma acuzelor venite din partea unor grupări restrînse cum că doctrina sa teologică și filosofică s-ar îndepărta, deviind de la ortodoxia catolică, Rosmini și-a văzut puse
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu mai exista, căci se amestecase cu puterea suverană; Episcopii renunțaseră să mai fie Episcopi, pentru a fi mari la curte; și nu numai că se separaseră între ei, devenind emuli invidioși și plini de zavistie; dar între Conducătorul lor, Pontiful roman și Biserica universală au ales uniunea individuală cu Suveranul; și au renunțat, astfel, la existența proprie și prin acest fapt au devenit sclavi ai oamenilor îmbrăcați în veștminte fine, iar nu Apostoli liberi ai lui Cristos cel lipsit de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Episcopilor din provincie. Dacă îndrăznește cineva să se numească Episcop la porunca regelui, va fi considerat nevrednic să fie primit de ceilalți Episcopi din provincie, care îl vor privi ca ilegal numit." La sfîrșitul aceluiași secol al VI-lea, marele Pontif Sf. Grigore simțea deplina importanță a libertății Bisericii pe de o parte, iar pe de altă parte, înțelegea că Episcopii, care au fost înălțați în ierarhie de către puterea seculară, sînt servii acesteia. Cu ocazia morții lui Natal, Episcop de Salona
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]