893 matches
-
sale de natură pozitivistă. Desigur, nu se punea problema ca Saint-Simon sau, și mai puțin, acei nemărturisit discipol al său care a fost Auguste Comte să instaureze vechea autoritate pontificală sau să restabilească, în forma sa tradițională, creștinismul medieval. Autoritatea pontificală, creștinismul medieval nu sînt pentru ei decît două referințe importante, două modele fără îndoială, perimate în dezacord cu aspirațiile societății din vremea lor; nu se pune problema de a le imita, dar e necesar să li se găsească un corespondent
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
este mult, dar lucrătorii sunt puțini... (Mt 9,37). (Într-un alt pasaj, situat de Matei Paris în anul 1227, este menționată Regula confirmată în 1223; ea e introdusă cu o lungă considerație, care pare să denatureze chiar motivul aprobării pontificale care ar fi acela de a limita extinderea Ordinului Fraților Minori. Cu toate acestea, considerăm utilă prezentarea sa, chiar dacă se află în lumina unei interpretări istorice parțiale. Cf. în R.Br.M.E., Scriptores, LVII, 3, pp. 135-136). Domnul papă, văzând că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
târziu, datorită onestității sale deosebite, a avut onoarea de a fi însoțitorul a patru miniștri generali și a patru miniștri provinciali ai Angliei. A fost și primul interpret și predicator al patriarhului de Antiohia, atunci când acesta a venit în calitate de legat pontifical în Lombardia, iar mai târziu a fost confesor al papei Grigore al IX-lea, custode de Veneția și, pentru o anumită perioadă de timp, vicarul custodelui de Londra. 38. În acel timp, a venit și fratele Henry de Reresby, care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de ministrul general fratele Elia, în timpul când provincial era fratele Albert. Este vorba de fratele german Wygerius, foarte renumit pentru cunoașterea dreptului, onest în întreaga sa conduită și foarte prieten cu domnul cardinal Otto, ce era în acel timp legat pontifical în Anglia. Acesta primise de la ministrul general instrucțiuni foarte severe și foarte precise; în mod special, trebuia să-i excomunice imediat pe toți cei care în vreun mod îi ascunseseră ceva mascând adevărul; și nimeni nu le putea da dezlegare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
atâtea progrese, încât episcopul de Lincoln a declarat că el însuși nu ar fi predat atât de bine. De aceea, crescând faima valorii sale, a fost chemat în Lombardia de ministrul general și și-a câștigat chiar și stima Curiei Pontificale. În cele din urmă, Maica lui Dumnezeu, față de care avea o mare devoțiune, i-a apărut când era pe patul de moarte și, alungând de la el duhurile rele, l-a ajutat să intre cu ușurință în purgatoriu, așa cum el însuși
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
avea încredere». De aceea, el considera că se construia într-un mod necorespunzător. De asemenea, el voia ca frații să se apere singuri în fața prelaților și principilor mai degrabă prin sfințenia vieții și a meritelor lor publice, decât prin privilegii pontificale, și să fie într-adevăr cei mai minori dintre toți prin umilință și blândețe. 91. Adăugire. Fratele Ioan din Parma, ministru general, în timpul capitulului general de la Genova i-a poruncit fratelui Bonizio, ce fusese însoțitorul Sfântului Francisc, să spună fraților
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
praeelegerat in patrem», iar papa a zâmbit. În acea predică, papa a povestit cum a avut loc convertirea celor doi eretici de la Veneția, ce fuseseră trimiși la el cu scrisori din partea cardinalilor ce se aflau acolo cu misiunea de legați pontificali. În aceste scrisori, se afirma că cei doi eretici îl văzuseră într-o noapte, la aceeași oră, pe Domnul nostru Isus Cristos, într-o înfățișare de judecător, așezat împreună cu apostolii săi și reprezentanții tuturor ordinelor din lume, dar nu văzuseră
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
creat o mare confuzie, fiindcă laicii sunt deja împovărați, iar pentru cei care trudesc cu cuvântul și cu studiul, și cărora Domnul le-a stabilit să trăiască din Evanghelie (1Cor 9,14), nu mai sunt pomeni suficiente... (p. 31). Aprobarea pontificală 34. ... Aceștia sunt cei mici despre care vorbește Evanghelia lui Matei, la capitolul 19: Au fost aduși la Isus niște copii ca să-și pună mâinile asupra lor. Dar discipolii îi certau (Mt 19,13) (fiindcă la început unii cardinali nu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sac]. Și-au făcut sandale asemenea fraților minori. Toți care voiau să inventeze un nou ordin și o nouă regulă, preluau întotdeauna ceva de la Ordinul Fericitului Francisc, ori sandalele, ori funia, ori haina. Dar acum, Ordinul a obținut un privilegiu pontifical care interzice orișicui să poarte o haină pentru care poate fi considerat frate minor... (p. 366-367). IV. ALTE MĂRTURII FRANCISCANE Introducere Biografiile și cronicile înregistrate până aici sunt cu certitudine izvoarele cele mai sigure și indispensabile pentru a reda, cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a spus: «Să mergem să vestim cuvântul lui Dumnezeu». «Să mergem», a răspuns, și s-au îndreptat spre ținutul Romei. Ajunși într-un oraș, episcopul locului, cunoscând faima sfințeniei sale și fiind înștiințat de sosirea sa, a organizat o procesiune pontificală și împreună cu clerul orașului i-a ieșit în întâmpinare. Dar Sfântul Francisc și-a dat seama și i-a spus însoțitorului: «Suntem descumpăniți. Nu vezi că aceștia vin să ne onoreze? Ce ne facem? Roagă-l pe Dumnezeu să ne
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
orice vină, și vrem ca aceasta să fie valid în fiecare an pentru o singură zi, de la primele vespere, inclusiv pe timpul nopții, până la vesperele din ziua următoare». Fericitul Francisc, plecându-și capul, era pe punctul de a ieși din palatul pontifical, dar domnul papă, văzându-l că pleacă, l-a rechemat și i-a spus: «O, sărăcuțule, unde mergi? Ce documente ai cu privire la această indulgență?» Francisc a răspuns: «Îmi ajunge cuvântul dumneavoastră. Dacă este lucrarea lui Dumnezeu, însuși Dumnezeu trebuie să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
într-un anumit mod o mai clară definire instituțională. De altfel, Francisc, încă de la început, supusese discernământului ecleziastic (la început episcopului din Assisi, iar apoi pontifului), decizia de a trăi conform Evangheliei și de a vesti tuturor pocăința. Primul document pontifical referitor la familia minoriților a fost scrisoarea (sau bula) Cum dilecti, pe care, la 11 iunie 1219, Honoriu al III-lea a adresat-o arhiepiscopilor, episcopilor și tuturor prelaților Bisericii (BF I, p. 2: FF 2707), îndemnându-i să-i
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ca niște adevărați lucrători ai lui Isus Cristos. În martie 1227, Honoriu al III-lea a murit. Lui i-a urmat Ugolino de Ostia, protector al Ordinului Fraților Minori, luând numele de Grigore al IX-lea. Până în acel moment, intervențiile pontificale referitoare la frați fuseseră, în general, foarte rare, mai ales dacă le raportăm la cele emanate, în aceeași perioadă, în favoarea Predicatorilor, cărora Honoriu al III-lea le acordase - pe când trăia încă Dominic - un număr impresionant de privilegii, cu documente bine
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
primit în urma înmormântării, conform decretului predecesorului nostru papa Clement, de fericită amintire, după obiceiul locului: de fapt, sunt menite să dăinuie prin autoritatea lor constituțiile pontifilor romani Inocențiu și Grigore, predecesorii noștri, referitor la nesustragerea părții canonice, atât de la legații pontificali referitor la drepturile lor de a primi ajutor în cai și arme pentru Țara Sfântă, cât și privitor la veșminte și alte obiecte pentru cultul divin, cu condiția să nu fie comisă vreo înșelăciune și astfel să-i fie sustrasă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
larului, pentru a stabili un raport direct cu noii intelectuali. De la sfîrșitul secolului al XII-lea, universitatea a Început să elaboreze statute, afirmîndu și, cu capaci tatea de a-și da autonom o normă, propria sa libertate: În 1215, trimisul pontifical Roberto de Courçon a acordat acestor statute sigiliul aprobării papale. În 1231 universita rii au obținut de la papa Grigorie IX o serie de privilegii foarte importante: prin bulă papală, cetatea Paris este preamărită cu titlul de parens scien tiarum. Învățații
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Mentis“, în Proceedings of the Society for Medieval Logic and Metaphysics, vol. 4, 2004, http://faculty.fordham.edu/klima/SMLM/ PSMLM 4/ PSMLM 4.pdf JUVENAL, Merriel D., To the Image of the Trinity: A Study în Aquinas’s Teaching, Pontifical Institute of Medieval Studies, Toronto, 1990 KENNY, Anthony, Aquinas on Mind, Routledge, New York, 2004 KLIMA, Gyula, „MÂN=BODY+SOUL: Aquinas’s Arithmetic of Human Nature“, http://www.fordham.edu/gsas/phil/klima/ BODYSOUL.HTM KLIMA, Gyula, „Aquinas on the Materiality
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mici biserici. În Renaștere s-au înregistrat jafurile pseudoarheologice. Au fost distruse edificii acoperite de surpături sau de tufișuri, pentru a pătrunde în imensul labirint al palatelor intercomunicante. S-a luat tot ce se putea, inclusiv jgheaburile. Multă vreme, administrația pontificală a vândut „materialele de construcție recuperate“. În secolul al XVI-lea, papa Paul al III-lea din familia Farnese a nivelat o parte din palatul lui Tiberius și a construit o vilă cu parc, care a fost numită de ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de fete și că, imediat după elibererea din prizonierat, voia să studieze toate blestematele alea de aiureli dogmatice, asta e adevărat. Iar că acest Ratzinger, care mai înainte a fost prefect al congregației pentru învățământ confesional, care acum poartă mitra pontificală, a fost unul dintre zecile de mii de prizonieri din lagărul cel mare de la Bad Aibling, e de asemenea adevărat“. În orice caz, am afirmat eu ca să devin și mai credibil, așa s-a scris în Bild-Zeitung. Și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sărit Requena. Romanțu lu Ricardito nu seamănă câtui-i hău cu a lu Villiers. — Nu te-ai prins, Ricardo, asta ie pentru binele tău. Astă-seară sunt al naibii dă șucărită, da mâine tre să vorbim. Dornic de izbândă, Bonfanti a spus pontifical: — Ricardo e prea de bun simț ca să se lase dus de nas de amăgitoarele chemări ale acelei arte a romanului care nu are rădăcini americane, spaniole. Scriitorul care nu simte cum Îi suie În sevă vocea sângelui ș-a gliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a constat dintr-o ambianță unică, fără alt mobilier vizibil decât cheliile a patru pereți, ici și colo câte o mulură pe tavan și, risipite pe scândurile dușumelei, o jumătate de duzină de cărămizi sparte. „Toate astea“, le-am declarat pontifical ignoranților, vorbindu-le din chioșcul-casă de bilete unde am dat lovitura cu zero patrușcinci biletu’, „nu fac nici cât o ceapă degerată; esențial pentru gustul rafinat este spațiul circulant dintre muluri și spărturi“. Critica, nevăzând dincolo de vârful nasului, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
apariția în catedrală sau la seminar, atunci cînd treburile exterioare ale diocezei au fost rezolvate fără ca laicii să se plîngă de ceva și, în cele din urmă, cînd și-au dus la bun sfîrșit serviciul divin descris în Ceremonialul 104 Pontifical și episcopal. 54. Într-al patrulea rînd, adunările și conciliile, în special conciliile provinciale, se țineau în mod frecvent; unitatea Bisericii cerea unitatea scopurilor, persuasiunii și devotamentului, lucruri care nu pot fi realizate la comandă de către o singură persoană care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Clerului, corpul electoral a fost serios slăbit, devenind incapabil să-și mențină dreptul de alegere împotriva celor care doreau să dețină controlul. 82. În aceste circumstanțe, pe vremea cînd Papii francezi aveau rezidența la Avignon 176, au fost instaurate competențele pontificale, grațiile expectative, annatele ca o consecință a acestora, la început văzute bine de principi și cerute de ei, pentru că slăbeau calea de sancționare încă și mai mult în ceea ce privește dreptul Bisericii de a-și alege păstorii 177. Sancțiunile care protejează drepturile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
urmează să o apuce, dacă știi să citești natura omenească; iar manierele de exprimare conțin tendințele popoarelor și profetizează reușita întreprinderilor lor. Acea identificare a beneficiilor temporare cu demnitatea episcopală în uzul limbajului și distribuirea de către puterea laică a demnităților pontificale asemenea unor daruri care prin natura lor țin de bunul plac al donatorului indicau limpede adulația și corupția Clerului, coborît deja la joasa servire a principilor seculari, preferînd bogățiile veacului libertății lui Cristos; iar principii căpătau tendința neobosită de a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
permisiunea de alegere ar fi numit chiar principele de-a dreptul persoana care trebuia aleasă? Nu s-ar fi temut și mai mult că s-ar fi ajuns la impunerea în Biserică numai a Episcopilor doriți de către principi. Iar confirmarea pontificală nu putea să fie decît o formalitate care nu ar fi putut fi refuzată decît în cazul unei persoane care comisese delicte cunoscute? Și nu este îndeajuns această imunitate în privința delictelor publice, pentru ca Dioceza să aibă acel Episcop care era
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
atîtea suflete în fierbere era nevoie de eroica smerenie a Pontifului. Acesta a recunoscut că a depășit limitele îndatoriri; a convocat un Conciliu în Biserica din Laterano, aici s-a prezentat ca vinovat, s-a acuzat singur, a depus însemnele pontificale, a declarat că este gata să renunțe la pontificat pentru a da satisfacție Bisericii și a încredințat propria sa pedeapsă judecății Părinților. Și "acel înscris, spuse el, pe care l-am făcut fără sfatul și consim-țămîntul fraților, constrîns fiind de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]