350 matches
-
ponitențiar. Pe 30 ianuarie 1592 a fost ales în unanimitate noul papă, chiar dacă înaintea lui era vorbă de mai mulți candidați favorizați de regele spaniol Filip al II-lea, din care niciunul nu fusese în stare să adune suficienți adepți. Pontificatul lui a fost printre cele mai importante ale reformei catolice urmând indicațiile Conciliului Tridentinum. A scos între 1595 și 1596 "Pontificale Romanum" și în 1600 "Caeremoniale episcoporum", mai târziu și ediții noi ale "Breviarium Romanum" (1602) și ale "Missale Romanum
Papa Clement al VIII-lea () [Corola-website/Science/305440_a_306769]
-
loc puțin timp după ziua sfântului Clement I, pe 26 noiembrie. Ca și în cazul succesorilor lui Clement al VIII-lea, Clement al IX-lea și Clement al XI-lea numele ales de el urma să indice linia generală a pontificatului său ("clemență"). Pe parcursul întregului său pontificat a încercat să mărească puterea politică a papalității, dar și a familiei de´Medici. Din 1521 regele spaniol s-a aflat, împreună cu împăratul Reich-ului, Carol Quintul, în război cu regele francez Francisc I.. Ținta
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]
-
francmasoneriei. A primit în Biserică Catolică un mare număr de copți monofiziți. A încercat să realizeze reunificarea Bisericii Române cu Biserică Ortodoxă. A cerut Patriarhului armean să ridice anatema îndreptată contra Conciliului de la Calcedon și contra Papei Leon I. În timpul pontificatului sau a fost recunoscută independența Republicii Sân Marino. De prin anul 1732, a fost aproape orb și paralizat, dar strălucitoarele sale facultăți intelectuale și capacitatea să de a-și alege anturajul, i-au permis un pontificat excelent și a decedat
Papa Clement al XII-lea () [Corola-website/Science/305443_a_306772]
-
VIII-lea a murit, s-a ajuns la conclav la un conflict între partida franceză și cea favorabilă Spaniei, repectiv Imperiului. Pe 12 iulie 1691 Pignatelli a fost ales papă ca un candidat de compromis. Noul papă și-a început pontificatul cu diverse reforme. Cu bula "Romanum decet Pontificem" a reformat Statul Bisericesc reducând posibilitatea papei să-și înzestreze rudele cu funcții; deasupra, și pedepsele aplicate la Roma au fost înasprite. De asemenea a intenționat să restabilească disciplina din mănăstiri care
Papa Inocențiu al XII-lea () [Corola-website/Science/305441_a_306770]
-
al II-lea al Spaniei l-a sfătuit să-l impună pe ducele de Anjou (nepotul lui Ludovic al XIV-lea ca moștenitorul țării lui. Tocmai acest sfat a dus după decesul regelui la așa-zisul Război Spaniol de Succesiune. Pontificatul lui s-a remarcat prin multe reforme decisive, dar și prin sfatul nechibzuit la adresa regelui spaniol. Linkuri: Commons: Innocentius XII - album cu imagini, video-uri și baze de date audio
Papa Inocențiu al XII-lea () [Corola-website/Science/305441_a_306770]
-
urmă a fondat Regatul celor Două-Sicilii. Abilitatea să diplomatică îl ajută să obțină funcția de camerier secret. În 1753, la moartea cardinalului Ruffo, Brachi devine secretar particular al Papei Benedict al XIV-lea. A fost ordonat preot în 1758. În timpul pontificatului papei Clement al XIII-lea, a obținut, în 1766, sarcina de a fi trezorier al Camerei Apostolice, care îl face șef al administrației financiare a Statelor Pontificale. La 26 aprilie 1773, a fost înălțat la demnitatea de cardinal-preot de Sant
Papa Pius al VI-lea () [Corola-website/Science/305445_a_306774]
-
al XIV-lea i-a scris o scrisoare celui de-al 7-lea Dalai Lama, Kelzang Gyatso, prin intermediul părintelui capucin italian "Orazio Della Penna". A scris numeroase lucrări de drept canonic și a dezvoltat studierea științelor la Roma. La începutul pontificatului său, nu s-a arătat opus Luminilor și a întreținut relații cu Frederic al II-lea al Prusiei, prin intermediul savantului Maupertuis. Voltaire i-a dedicat, în 1745, tragedia "Mahomet", lucru pe care l-a acceptat, la sfatul anturajului său. În
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]
-
arătat opus Luminilor și a întreținut relații cu Frederic al II-lea al Prusiei, prin intermediul savantului Maupertuis. Voltaire i-a dedicat, în 1745, tragedia "Mahomet", lucru pe care l-a acceptat, la sfatul anturajului său. În a doua parte a pontificatului său, s-a arătat mai "conservator", reînnoind rezervele cu privire la francmasonerie și încurajând predicarea exaltată a lui "Léonard de Saint-Maurice". A reformat Iezuiții din Portugalia. Acest papă a protejat artele și industria, cât și literele pe care le cultiva el însuși
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]
-
al III-lea să fie una și aceeași persoană. Numele său este forma grecizată a celui egiptean echivalent cu : "" Cel care aparține Celui Plăcut "" ( adică lui Amon ) și apare scris în Hieroglife astfel: Nu se cunosc multe date despre perioada pontificatului său. Cel mai important eveniment din vremea sa este decizia de a muta mumiile unor Faraoni celebri ai Noului Regat într-o ascunzătoare secretă care a fost redescoperită abia în secolul al XIX-lea. Ascunzătoarea, cunoscută ca DB 320 sau
Pinedjem al II-lea () [Corola-website/Science/314551_a_315880]
-
și Shenouda al II-lea (episcopatul: 1047-1077). În urma morții Papei Cyril al VI-lea, în data de 9 martie 1971, procesul de selecție a a hotărât alegerea Episcopului Shenouda în această funcție, începând cu data de 14 noiembrie 1971. În timpul pontificatului său, biserica coptă a crescut semnificativ. A numit primii episcopi pentru diocezele din America de Nord, care conțin acum peste 200 de parohii (214 în Statele Unite, 34 în Canada și una în Mexic), de la doar 4 în 1971. De asemenea, a numit
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
concurențe și s-a zvonit ca ei ar fi conspirat să-l otrăvească pe Reni (așa cum se zice că mai târziu ar fi pățit Domenichino la Napoli). A mai trecut puțin prin Roma, dar a plecat rapid din oraș, în timpul pontificatului lui Urban al VIII-lea, după ce a fost criticat de cardinalul Spinola. Revenit la Bologna, mai mult sau mai puțin definitiv, Reni a înființat un studiou de pictură care a avut succes. A fost angajat să decoreze cupola capelei Sfântul
Guido Reni () [Corola-website/Science/323434_a_324763]
-
de "" intră în folosință multe secole mai târziu. Înainte de 1870, Papa, ca un lider secular, conducea asupra unei mari părți din Italia, cunoscută ca și Statele Papale. După Pactul de la Lateran însă, oficiul și autoritatea sa sunt cunoscute ca și Pontificatul Vaticanului. În prezent, în Biserica Catolică, papa deține în mod oficial și următoarele titluri: Actualmente Sfântul Scaun este ocupat de papa Francisc. Pentru secolele I-IV izvoarele privind istoria papilor sunt foarte puține și deloc uniforme, cu timpul însă aceste
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii Catolice și episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la papa Adrian al VI-lea, adică din 1522. Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 - aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani). Pe 13 mai 1981
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
al II-lea și a fost încoronat ca Suveran Pontif la 22 octombrie 1978. Este primul papă polonez din istorie și unul dintre puținii care nu s-au născut în Italia, primul de la Papa Adrian al VI-lea în 1522. Pontificatul papei Ioan Paul al II-lea a fost unul dintre cele mai lungi, al treilea ca durată, din istoria Bisericii Catolice. Acest termen este într-un contrast extrem cu cel al predecesorului său, Ioan Paul I care a avut un
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
Ioan Paul al II-lea. După o lungă suferință pricinuită de boala Parkinson, manifestă încă din 1990, se stinge din viață în reședința sa papală din Vatican în ziua de 2 aprilie 2005 la ora 19:37 (UTC). La începutul pontificatului lui Ioan-Paul al II-lea, Sfântul Scaun avea relații diplomatice cu 84 de state. Până în 2003, numărul a fost mărit la 172 de state. În același timp, participă acum ca membru deplin sau ca observator în diverse organizații internaționale și
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
terorii”. La 1 decembrie 1989, când Mihail Gorbaciov vine la Vatican, pentru a se întâlni apoi cu George Bush în Malta, în Europa răsăriteană nu mai dăinuia decât regimul lui Ceaușescu, care în curând avea și el să dispară. În timpul pontificatului său, papa Ioan Paul al II-lea a întreprins un mare număr de călătorii în diferite țări ale lumii. A pus mare preț pe dialogul ecumenic dintre diversele confesiuni ale religiei creștine și cu alte religii. În cursul unei vizite
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
patul de moarte. La 27 iulie 1853 intră solemn în Perugia, unde rămâne pentru treizeci și doi de ani. Papa Grigore al XVI-lea intenționa să-l creeze cardinal, dar moartea sa și evenimentele care au tulburat primii ani ai pontificatului papei Pius al IX-lea au amânat această onoare până la 19 decembrie 1853. Papa Pius al IX-lea dorea să-l aibă în preajma sa, dar mons. Pecci a preferat Perugia. Totuși, în august 1877, la moartea cardinalului Angelis, papa Pius
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
așa încât mons. Pecci este obligat să locuiască în Roma. Papa Pius moare la 7 februarie 1878, iar conclavul, după trei scrutine, îl alege pe cardinalul Pecci, cu un număr de patruzeci și patru de voturi din șaizeci și unu. În timpul pontificatului său, Leon al XIII-lea, cu abilitatea sa diplomatică, a reușit să pună capăt rupturilor, să depășească dificultățile și să stabilească bune relații cu aproape toate puterile lumii. Credința catolică a făcut mari progrese: Leon al XIII-lea a creat
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
enciclici a revărsat lumină asupra dificultăților timpului. Remarcabile au fost enciclicile sale asupra educației, căsătoriei, și mai presus de toate, asupra problemei sociale. Deși a luptat plin de curaj de la început, Pius era gata să întindă mâna cu prietenie, iar pontificatul său este remarcabil printr-o întreagă serie de concordate. Cel mai important eveniment a fost, desigur, Tratatul de la Lateran din 1929, care a adus atât de mult dorita și mulțumitoarea rezolvare a problemei romane. Pius al XI-lea a apreciat
Papa Pius al XI-lea () [Corola-website/Science/298399_a_299728]
-
Ioan. Probabil că mărturia lumii a fost exprimată cel mai bine de desenul dintr-un ziar care reprezenta pământul învăluit în doliu și cu titlul simplu: „Un deces în familie”. a fost beatificat (declarat fericit) la 3 septembrie 2000, în timpul pontificatului papei Ioan Paul al II-lea. Trecerea sa în rândul sfinților a fost oficiată de papa Francisc în data de 27 aprilie 2014.
Papa Ioan al XXIII-lea () [Corola-website/Science/298394_a_299723]
-
Ioan Paul I ("Albino Luciani", 17 octombrie 1912 - 28 septembrie 1978) a fost papă al Bisericii Catolice între 26 august și 28 septembrie 1978, pontificatul său fiind unul dintre cele mai scurte din istorie. Vezi și anul celor trei papi. (în latină "Ioannes Paulus PP. I"), născut Albino Luciani (17 octombrie 1912 - 28 septembrie 1978), a fost papă al Bisericii Romano-Catolice și suveran al Orașului
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
Vezi și anul celor trei papi. (în latină "Ioannes Paulus PP. I"), născut Albino Luciani (17 octombrie 1912 - 28 septembrie 1978), a fost papă al Bisericii Romano-Catolice și suveran al Orașului Vatican între 26 august 1978 și 28 septembrie 1978. Pontificatul său, cuprinzand numai 33 zile, a reprezentat unul dintre cele mai scurte pontificate din istoria papalității, dând naștere celui mai recent “an al celor trei papi”. În contrast cu acest fapt, cel care i-a urmat și care i-a împărtășit titulatura
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
ziua de 21 iunie 1963. Cu această ocazie și-a luat numele de Paul al VI-lea. În primul său mesaj adresat lumii, papa Paul al VI-lea s-a angajat să continue opera începută de predecesorul său. În cursul pontificatului său, tensiunea dintre primatul papal și colegialitatea episcopală a fost motiv de conflict. La 14 septembrie 1965 a anunțat înființarea Sinodului Episcopilor cerut de părinții conciliari, dar anumite probleme care ar fi trebuit să fie discutate de sinod, au fost
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
sesiune a Conciliului, a fost tema unei enciclici din 24 iunie 1967; reglementarea doctrinară nașterilor a fost tratată în ultima sa enciclică "Humanae vitae" din 24 iulie 1968. Controversele asupra acestor două luări de poziție au marcat ultimii ani ai pontificatului său. a avut o presă extrem de săracă și imaginea sa publică a suferit din cauza comparației cu jovialul său predecesor. Cei care l-au cunoscut mai bine, oricum, îl descriu ca pe un om strălucit, profund spiritual, umil, rezervat și blând
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
funeraliile sale să fie simple, fără catafalc și fără monument pe mormânt. A fost înhumat la 12 august 1978, potrivit dorințelor sale, în grotele Vaticanului, după o ceremonie care a avut loc în Piața Bazilicii Sf. Petru din Roma. În timpul pontificatului papei Ioan Paul al II-lea, procesul de beatificare al papei Paul al VI-lea a fost deschis în 1993, prin recunoașterea oficială ca „Servitor al lui Dumnezeu” de către Biserica Catolică. Papa Benedict al XVI-lea i-a proclamat eroicitatea
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]