357 matches
-
înghesuie în autobuz. Închid ochii și au dispărut: numai rari trecători se mai disting în depărtare, pe străzile pustii, de unde am avut grijă să elimin mașinile, camioanele și autobuzele. Îmi place să văd caldarâmul gol și neted ca pista de popice. Suprim apoi cazărmile, corpurile de gardă, comisariatele; toate persoanele în uniforme dispar, de parcă n-ar fi existat niciodată. Poate am mers prea departe; îmi dau seama că aceeași soartă o suferă și pompierii, poștașii, măturătorii primăriei și alte categorii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Reuși totuși să-și păstreze echilibrul și să-și continue cursa nebună. Ca printr-o minune, creatura nu-i domina gândurile în acest timp, iar Parker, omul era, în centrul fricii ei. Și la bordul lui Nostromo, oamenii cădeau ca popicele. Străbătu în fugă coridorul B și se uită prin hublou în interiorul sasului. Era gol. Apoi zări forma căzută pe punte: era Parker. Se aplecă peste el. Era groggy și pe jumătate inconștient. ― Ce s-a întâmplat? Puri terorizat! Ai...? Inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Iată o chestie făcută cu cap. Sunt aproape de celebrități, care se bucură de cea mai bună priveliște, însă, în același timp, pot fi admirați și de mulțimea de la picioarele lor. Jonglează cu sticlele de rom ca și cum acestea ar fi niște popice din plastic. Personalul continuă să servească, ceea ce, în condițiile date, înseamnă un adevărat act de curaj, deoarece se pot trezi oricând cu niște sticle în cap. Or fi obișnuiți de la școală cu obiecte grele zburând în jurul lor. Jonglerii stau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
acasă, ceea ce era foarte rău pentru el. Pentru că acum erau acolo, mergând la baza dealului, începând să traverseze terenul de baseball. Jamie și Maimuțache. Pe ei! Billy îi lovi din lateral, venind în viteză, iar cei doi zburară ca niște popice, exact lângă groapa de la marginea terenului. Jamie alunecă frecându-se cu bărbia de sol, ridicând un nor de praf maroniu, iar Maimuțache se izbi de parapetul din sârmă din spatele terenului de baseball. Din apropiere, amicii lui Billy urlau: — Sânge! Vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
piață, ar trebui să renunțăm definitiv la el. E evident că e un copil problemă. Mă uit la ea intrigată. Nu pot să scoată de pe piață batonul Panther ! Ce-o să-și mai ia bunicul cu el când se duce la popice ? — O totală rebranduire, o readecvare la cerințele consumatorului, ar fi, pe de altă parte, destul de costisitoare... Începe cineva. Nu sunt de acord. Artemis se apleacă puțin În față. Dacă dorim să maximizăm inovația conceptului, Într-o manieră funcțională și logistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bucura să știe că sunt aici. Chiar și bunicul s-ar bucura, deși într-un fel mult mai calm. Acolo, spre vest, puteți vedea Åmliden. Cinci sute cincizeci și unu de metri peste nivelul mării. Iar muntele de forma unui popic, cel de la sud, este Brinkknöreln. Lacul se numește Kvammarn. Da, a zis el. Este un peisaj de o frumusețe copleșitoare. Eu n-aș spune copleșitoare, am replicat. Mai curând obișnuită și suportabilă. Frumusețea copleșitoare este cea care ne scoate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Am... tocmai cartea, cartea asta despre Freud. Tu ce mai citești? — Cititul e supraapreciat, spuse el. La fel de supraapreciat ca femeile lui Shakespeare. Nu mi-aș bate căpșorul cu așa ceva dacă aș fi în locul tău... Aia ce e? un set de popice, sau ce? — Aia? Un joc de șah, pentru numele lui Dumnezeu. Onix, am spus eu. Luă o piesă la întâmplare din cutia de jad. — Asta ce e? Rege sau regină? — Pion. Ce e cu tine? — Joci mult? — Da. Am jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urmașul vestitului Moruzov, a fost numit Serghei Nicolov, cu numele Serghei Nicolau, evreu basarabean; pe funcții principale au mai apărut evreii Mișu Protopopov, Mișa Pentuc, Conciaruc Piotr, Iaska Alexeiev, Gribici Vladimir, Cacica Sașa cu numele Nicolau Victor, Ebner Silvia, Lober, Popic (șeful securității Suceava), Lefermann, etc., etc. În Direcția Generală a securității poporului = partidului comunist era Botnarenco Pantelei zis Pantiușa, evreu ucrainean cu grad de general locotenent care avea ca secunzi pe bulgarul Ivanciu Gheorghe - criminal de profesie și pe Bucicov
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Hâncu (nume fals); la Ploiești era Strul Mauriciu, la Brașov Klausek Koloman, la Pitești Nedelcu Mihailo (bulgar) și mai apoi colonelul Wisting Eugen, la Galați era Adalbert, la Constanța: vestitul H. Doicaru, la Bacău: Câmpeanu (nume fals), la Suceava era Popic Adalbert care a inițiat și pus în fapt Organizația deținuților de convingeri comuniste (ODCC), folosindu-l pe criminalul Eugen Țurcanu, autorul în teren al reeducărilor prin tortură de la Pitești și Gherla (precizăm că în penitenciarul Suceava acesta a avut rol
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cele care le-au împins în „minoratul” receptării critice („vignete grațioase, realizate cu migală și artă”, cf. Perpessicius). Lăsînd la o parte experimentele tipografice „lettriste” (bazate pe împerecheri grafice constructiviste sau futuriste, „liste” abracadabrante, caligrame muzicale năstrușnice ș.a.) din „Wifego/Popice“, alternanța cacofonic-dadaistă de „solo” și „cor” din nu mai puțin lettristul „Profetul“, trăsnăile în limba franceză din L’ésprit de l’éscalier (dedicat lui „Bebe” Vinea), burlescul urmuzian în cheie „exotică” din „Jurnal de baltă. Memoriul tinerei fete din Wei-Hai-Wei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu altceva, pe lume, decât, cu el însuși. Gândiți-vă: la etatea de nici patruzeci de ani, cu o sănătate de fier - Cleo, de asemenea, doar, că, ea, cu vreo opt ani mai mică, acasă - cu trei copii, băieți, cât popicele de mari, și, brusc, moartea s-o secere, pe Ea! Gândiți-vă! Și, dacă aveți milă, față de propria persoană, puneți-vă în situație. Ea,în mai puțin de trei săptămâni, a murit. Și, doar, până atunci, foarte aproape, nu a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nostru jucător. Și ceea ce am văzut m-a oripilat, mi-a opărit pentru destulă vreme simțul demnității mele de român, când am constatat că, decât să fie președinte jucător, mai degrabă s-ar fi limitat să fie doar jucător, de popice de exemplu, că tot l-ar mai fi luat câte cineva în seamă, dar așa, fiecare din cei la care voia să apeleze, se fereau de el dând din mâini, de parcă s-ar fi ferit de o muscă sâcâitoare, decolată
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Ăia puși acolo să ne oprească? Ordine clare să ne aresteze și să ne trimită la Jilava? Mă faceți să rîd, uitați-vă la ei cît sînt de speriați, cu un singur bobîrnac i-am putea împrăștia ca pe niște popice, norocul lor că nu ne stau în cale, altfel am fi fost obligați să-i călcăm în picioare ca pe niște zdrențe. Uite dacă tot te interesează așa de tare itinerarul, se îndură cineva din nou să-i satisfacă curiozitatea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dovadă de puțină coloană vertebrală. — Ce-i așa de greu de înțeles? O să iasă o harababură pe care nimeni n-o s-o descîlcească, un popă disident care aduna oameni la biserică spunîndu-le vrute și nevrute sub acoperirea Securității. Nu-ți face iluzii popicule, mi-a zis-o unul într-o zi, ești adorat doar atîta timp cît dai informația de care este nevoie, peștele mare care înoată leneș pe fundul iazului trebuie ademenit cumva la mingioc. A vrut să spună că ești un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și dacă“-urilor logice care se adunau în mine. Filmul parcă nu voia să se mai termine odată. Pe mine mă treceau sudori reci. Apoi apăru genericul de final, cu: „Filmat în Hollywood, S.U.A.“, iar „și dacă“-urile căzură ca popicele. Am ieșit din cinematograf tremurând din cauza vipiei de afară. Am remarcat că plecasem de la El Nido fără revolverul din dotare și fără cel de calibru 45, pe care-l păstram ilegal. Am făcut cale întoarsă pe străzi lăturalnice și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gara Thameslink și o stație de autobuz cu cioburile pereților ei de sticlă împrăștiate spectaculos pe asfalt, cristalele groase semănând cu o grămadă de gheață. Dincolo de ea se afla cinematograful Scala, o fostă glorie, acum închis. Auzisem că sala de popice de lângă folosea o parte din incinta cinematografului pentru a se extinde. Nu înțelegeam nici să mă pici cu ceară de ce proprietarii cinematografele le închideau, după care nu mai făceau nimic cu ele; rămâneau fațadele, care te zgândăreau când treceai pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am 55 de ani, spunea pe un ton de moșneag, obosit de viață. Aparențele îi erau favorabile. Din gură îi lipseau trei dinți, doi de sus și unul de jos. Toți trei au fost scoși dintr-o pălitură, ca la popice, de cumnatul său, bețiv notoriu și scandalagiu, cu cinci ani de pîrnaie. În ziua călduroasă de august, Ionel bate timid la ușa mea. Intră, strig apăsat ca să se audă. După o pauză destul de lungă, din nou bătăile în ușă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bătrînul pictor l-am zărit întîia oară într-o împrejurare festivă, atunci cînd fu sărbătorit. Intrasem în sală împreună cu protuberanțele de ridiche albă a două chelii. Cu gulere răsfrînte și smocuri de păr lunecate peste urechi, doi belferi păreau niște popice de lemn. Potrivindu-și ochelarii, se așezară, tușiră și-și ridicară nasurile către tribună. Era goală. Cu pleata căzută din ceafă, un poet anima un cerc de personaje placide. S-auzea rumoarea sălii. Enorm și sclipitor, nasul altui profesor urmărea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să-i propun să-mi vândă jumătate din afacere contra salariului meu de profesor debutant, întrunirea de business a fost spartă de un individ în salopetă muncitorească, dotat cu servietă jerpelită și șapcă proletară, care ne împrăștie ca pe niște popice, mârâind teribil de supărat: ia faceți loc, mai sunt și oameni care vor să muncească în țara asta, nu doar gură-cască! C XXV Deschise mail-ul. Erau două mesaje, unul de la doctorul Iolescu, celălalt de la Cristina, sora mai mare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unghiile pregătite apărându-și pântecul; nu apucă să se mai ferească; se abătură asupra ei o pereche de palme sonore, răsunătoare, studiate pe care el le considera probabil mângâieri însă îi izbi cu violență capul de perină repetat, ca un popic dărâmat și necontrolat. Roșeața inconfundabilă de pe obraji nu era atât efectul palmelor cât, mai ales naturală, de rușine și uluială. N-o mai pocnise nimeni până atunci! - Ți-am spus să nu te opui? Nu te-aș fi lovit acum
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
consume atâta Pepsi, că e scump. Am avut confirmarea că sunt singurul care-și pune băutura-n cap fără să se cunoască și nu m-am abținut... le-am demonstrat dând gata câteva coniace și sticle de trei sferturi asemănătoare popicelor, mai ales că însemnau, încă un moca fabulos pentru mine. Totuși ieșeam din comun, în timp ce toți se prosteau cu țigările, eu refuzam din răsputeri să intru în rândul lumii... să o afum, - De banii ăștia mai bine îmi luați o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dumnică și drumul cobora și urca, dar ducea Întruna mai jos, trecând printre sate și hățișuri. În afara satelor erau podgorii. Câmpurile erau maronii, iar butucii de viță - deși și neîngrijiți. Casele erau foarte albe și bărbații, Îmbrăcați de duminică, jucau popice pe uliță. Rezemați de unele din zidurile caselor creșteau perii, cu crengile ca niște candelabre profilate pe albul pereților. Perii fuseseră stropiți cu piatră-vânătă și pereții caselor erau mânjiți cu pete metalice, de un albastru-verzui. În jurul satelor cu podgorii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Am oftat, am tras piedica și m-am Întors În stradă strîngînd În mîna rănită patul pistolului din buzunar. Surîdeam cu ochii plini de lacrimi. Erau lacrimi de fericire. Oamenii nu mă mai priveau cu antipatie. Cădeau În admirație, ca popicele. Eram deja lansat ca o bilă gri, enormă, ajunsesem vizavi Înainte să mă mișc și să știu ce văd. Peste drum am văzut o agenție Loto. Casiera era singură, căruntă, cu un neg uriaș pe obraz, Îl vedeam de pe trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rent-a-car); - terenuri de sport; - articole de uz gospodăresc pentru campinguri; - inventar suplimentar (pilote, pleduri, cearceafuri, perne etc.) în campinguri; - mașini de călcat; - mașini automate de spălat rufe în campinguri. 4. Servicii de educație fizică și sport: - înot; - patinaj; - schi; - echitație; - popice; - gimnastică; - alpinism; - tenis de câmp; - tenis de masă; - tir cu arcul; - schi nautic; - școli pentru schi, patinaj, înot, tenis etc. 5. Servicii de cultură și artă: - organizare directă și procurare de bilete pentru: - spectacole de teatru; - concerte; - carnavaluri. 6. Diverse
EUR-Lex () [Corola-website/Law/263781_a_265110]
-
în Focșani. Primele minute-s amuzante. DAR... (iar apare acest DAR, în povestirile mele). La un moment dat, sînt invitat în sufragerie. Acolo, erau doi bărbați, în uniforme de securiști: tatăl lui Vali, nea Costică, șeful Securității pe Vrancea, și Popic șeful serviciului personal al instituției. Ei, după un scurt șpriț, mă-ntreabă ce gînduri am cu fata. Eu, ușor frisonat, spun c-o iubesc. "Puțin!" decid ofițerii. "N-o iei de nevastă?" mă întreabă. Nu răspund fiindcă n-am divorțat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]