1,339 matches
-
existe o intrare, pe unde vechii călugări să fi putut pătrunde fără să mai deschidă poarta principală. Parcurse fațada și dădu, spre dreapta, Într-o ulicioară și mai Îngustă, care trecea pe lângă flancul edificiului. Aici, la jumătatea zidurilor, descoperi o portiță Înconjurată de un cadru simplu din granit cenușiu. Probabil că aceea fusese intrarea inițială a construcției, Înainte ca, Într-o epocă mai târzie, dorința de fast să Îi fi Împins să Își realizeze noua fațadă. Obstacolul acesta părea la fel de solid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Brandan dăduse fuga În spatele altarului, În loc să alerge spre sacristie. În partea aceea nu avea nici o cale de scăpare, se gândi priorul, Îndreptându-se și el Într-acolo cu intenția de a-i reteza orice posibilitate de a se furișa spre portița laterală. Dar călugărul se ascunsese. Dante crezu că se ghemuise după altar, Însă, când ajunse și el Îndărătul marelui cub din piatră, descoperi cu stupoare că Brandan se făcuse nevăzut. În văzduh Încă mai persista ecoul unor pași grăbiți, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
soarele aflat spre apus. În scurt timp, clopotul avea să bată semnalul de stingere. Era momentul să Îl strângă cu ușa pe Cecco. Se Îndreptă cu pas iute către abație; când ajunse acolo, intră din nou În biserică, trecând prin portița laterală, apoi se deplasă până la nivelul superior al sacristiei. Pe traseu, nu zărise nici o urmă de-a prietenului său. Pentru un moment, se temu că fugise cu Fecioara, Însă mai apoi urechea sa percepu un sunet slab, dar armonios, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai era nimeni. Apropiindu-se de colțul clădirii, i se păru că deslușește un zgomot metalic, urmat de un foșnet rapid de pași ai cuiva care se Îndepărta În grabă. Așteptă câteva clipe, Însă liniștea redevenise deplină. Abia atunci deschise portița. Înăuntru, naosul era complet cufundat În Întuneric, cu excepția unei ușoare luciri a lunii, care Încadra ferestrele În partea de sus. Se Îndreptă spre ușa sacristiei și intră. În prima Încăpere nu era nimeni. Urcă iute treptele, ajungând pe coridorul vechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Iar apoi, întorcându-se pe călcâie cu o expresie studiată și gesturi largi, cu mustața plină de gălbenuș, spune: — Și cu poarta asta ce-i? Iar atunci toată lumea privește poarta în cauză ca și cum tocmai apăruse ca o Fecioară Maria, o portiță întredeschisă către niște ierburi înghețate și strivite, o poartă care zăvorește o incintă largă cu ziduri înalte și, dincolo de această incintă, un parc, un parc adevărat, cu pomi adevărați și, în spatele acestor pomi care își încrucișează crengile goale, silueta unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
le cunoșteam, poate pur și simplu fiindcă judecătorul Mierck nu putea decât să urască, fiindcă asta era natura lui profundă. — Bine, bine, bine..., reluă, brusc înveselit, lăsându-și trupul masiv pe scăunelul său exotic, pe care-l pusese chiar în fața portiței ce dădea spre parcul Castelului. Și rămase acolo o vreme, înghețând, în timp ce jandarmii își loveau călcâiele și suflau în mănuși, tânărul Brăchut nu-și mai simțea nasul, iar Ciupitu se făcea gri-violet. III Trebuie totuși să o spunem, Castelul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Te-ai gândit vreodată că femeile înșală ca sinucigașii? Cum adică? Adică ele nu înșală ca bărbații, pac, o gaură și gata, ele caută motiv, adică insatisfacție sexuală, lipsă de comunicare, spaima că timpul trece... Un sinucigaș lasă totdeauna o portiță de scăpare, ușa deschisă, spre exemplu, alta dă un telefon mamei, surorii, că a luat pastilele, că și-a tăiat venele... Femeia care înșală lasă totdeauna o portiță de scăpare, așteaptă până în ultima clipă să facă greșeala, îl tot amână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lipsă de comunicare, spaima că timpul trece... Un sinucigaș lasă totdeauna o portiță de scăpare, ușa deschisă, spre exemplu, alta dă un telefon mamei, surorii, că a luat pastilele, că și-a tăiat venele... Femeia care înșală lasă totdeauna o portiță de scăpare, așteaptă până în ultima clipă să facă greșeala, îl tot amână pe ăla de-i face curte, te caut eu, te mai sun eu, o tot încearcă șarpele, dar ea zice, mâine, mâine, mâine, în ultimul moment va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
exterior ca oxigenul lichid. Anna se lasă pe spate și nici o frumusețe a peisajului nu mai poate să ajungă până la pupilele ei. Informația pe care a aflat‑o a distrus‑o, plecarea în străinătate, atât de tentantă și totodată o portiță de scăpare, i‑a fost luată definitiv. Anna se lovește cu pumnul peste frunte, dar nimic nu iese și nici nu intră acolo. Îndrăgostiții vienezi, sub care pârâiașele curg învolburate și deasupra cărora bunul Dumnezeu le aranjează pe toate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
adâncuri, În ciuda toropelii ce-mi cuprinsese toți nervii și În ciuda impresiei că mi se dizolvaseră toate mucoasele corpului. Simțeam cum lua naștere În mine o stranie iritare, ce părea că-mi străbate Întreg sistemul nervos, În căutarea disperată a unei portițe de scăpare. Era o senzație asemănătoare bulelor de gaz, mici și Întunecate, ce-și caută drumul spre suprafața apei Într-o mlaștină pe fundul căreia putrezesc frunze moarte. Acea excitare iritantă puse stăpânire pe puterea mea de judecată. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de crichet. E vreunul dintre dumneavoastră familiarizat cu acest joc? — Nu, i-am răspuns noi la unison. — E un joc interesant. Cred că e foarte popular în Anglia. Oferă o metaforă interesantă pentru noua Germanie. Legile nu sunt decât niște portițe de crichet prin care trebuie conduși oamenii, folosind diferite grade de forță. Dar nu poate exista mișcare fără crosă - crichetul este cu adevărat un joc perfect pentru un polițist. Nebe îl aprobă dând gânditor din cap, iar Heydrich păru încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cum lucrează detectivii particulari. Nu le place să meargă imediat după poliție și să pună aceleași întrebări. De obicei, le place să se îndrepte spre un lucru din cealaltă parte. Să îi dea târcoale un pic înainte de a vedea o portiță. — Așadar credeți că acest Rolf Vogelmann e suspect? — Da, cred. Destul încât să pun pe cineva să stea cu ochii pe el. Ea înjură din nou, mult mai tare decât prima dată. — Asta e a doua oară, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe un taburet. Ținându-l pe bătrânel de mână, îl împinse către odaia din spate, unde se retrăsese de gerul de afară. Deschise încet ușa la cameră și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă, împrăștiind în jur pace și liniște. Masa de la perete era gătită deja de sărbătoare și bucatele aburinde stăteau frumos aliniate! Mirosea a sarmale de ghebe, a plăcinte de mere cu scorțișoară și rom
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
să ude fetele, Să curgă cu găleata, Zilele și nopțile, Ca să crească grânele. Caloiene, iene, Caloiene, iene, Cum ne curg lacrimile, Să curgă și ploile, Zilele și nopțile, Să umple șanțurile, Să crească legumele Și toate ierburile. Caloiene, iene, Deschide portițele, Să curgă ploițele, Că de când n-a mai plouat, Arătura s-a uscat. Rostul acestei tradiții populare era invocarea ploilor benefice, aducătoare de bogăție. Ana, fiind mai liniștită din fire, mai serioasă, a fost numită de bunică pe post de
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Drăcoaica de Maria, care tot pendulase din candela improvizată de bunicul ei, dintr-o cutie de conservă, legată cu sfoară, se tot învârtea, cântând în jurul mesei, unde era așezat grupul de copii la umbra unui copac rămuros, caloiene, iene deschide portițele... și udă fetițele și cu o cană de apă le stropea pe participantele la ritual. Bocitoarele cu glasurile lor pițigăiate, numai a bocitoare nu semănau, când se simțeau stropite cu apa rece. S-au îndopat bine cu tot ce le
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
probabil pregătită de tatăl ei. Pe Emanuela o mulțumea aspectul acesta, deoarece surpriza va fi deplină... Zâmbind mulțumită, așeză scaunul, perna de burete, se urcă în căruță, trase de hățuri și conduse calul cu căruța astfel încât să o tragă la portiță. - Domnul tăticu, este gata? Permiteți să raportez: Provocare-am acceptat/ calul este înhămat,/ furcă, coasă am luat, / în căruță am urcat.../ și n-am timp de așteptat! Părinții Emanuelei au făcut ochii mari, amuțind. Nu le venea să-și creadă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
viitoarele hăinuțe, ciorăpei și căciulițe pentru nepoței. Meritorie este încercarea autoarei de a oferi copilașilor, în Prag de Naștere Sfântă, asemenea giuvaeruri lirice! Totul e feerie aici, de la portretul Doamnei Iarna: “Alb anotimp”: Iarna, mare ștrengăriță,/ A ieșit azi la portiță/ Cu unelte speciale/ A pictat totul, în cale.// A-nceput c-o tușă fină/ Pentru raza de lumină,/ Apoi una și mai groasă,/ Pe la fiecare casă.// Cumpăna de la fântână/ De ninsoare-i acum plină,/ Pomii goi și înghețați/ Tot în
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
atâta lătrat la auzul motorului. Mai apoi, patrupedele să îngrămădeau să-și lase niscai lichide personale pe rotile motocicletei, scrisori de dragoste către câinii din oraș. Gardul de la ulița meșteșugit împletit din nuele se întindea între doi nuci uriași iar portița era legată cu o sârmă că la niște femei singure, fără bărbat în bătătura. Cardul de rate se plimbă agale pe ulița, scroafa stătea tolănita în mijlocul ogrăzii cu troscot iar purceii trandafirii abia fătați sugeau înfometați din țațele pline cu
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
știu înălțimea, dar puțini oameni erau cât el. Semăna foarte mult cu tipul de soldat american: frumos și înalt. Eram foarte mândră de el! Făcuse tatamare, că tare priceput era la toate, bancă de lemn lipită de gard, chiar lângă portița de intrare în curte pe care, tatăl meu, bătuse o tăbliță cu atenționarea ” CÂINE RĂU”. Acesta era Grivei numai că, mie mi se părea cel mai bun câine din lume. La poartă la mamare se adunau o grămadă de femei
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
un năzdrăvan roșcovan care îi amintea de Mihăiță, nepotul ei cel mic. Într-un târziu, ieși pe poartă și se sprijini de coada măturii, cercetând strada în lung. Nu se vedea țipenie de om în ajunul acestui Crăciun. Oftă. Închise portița în urma ei după ce rezemă mătura de zid și porni cu pași mărunți, șovăitori, spre biserică. Postise, așa cum era datina celor cu credință în Cel de sus și, înainte de marea sărbătoare, trebuia să se împărtășească. Liniștea satului era atât de adâncă
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
suflet de floare Corole de lumină pe-a timpului cărare Minunăția-și poartă-n miresme-amețitoare Din ceruri se revarsă o tainică chemare: Parfum și culoare din suflet de floare! FLORI DE LILIAC Flori de liliac mă-ntâmpină acasă Îmi deschid portița cu mireasm-aleasă Simt că le iubesc, c-a venit fetița, Culori-curcubeie-mi străjuie ființa. Liliacul mov, cu brațele deschise, Mă primește tandru, ramurile-i ninse Îmi zâmbesc suav, pline de ... Citește mai mult PARFUM ȘI CULOAREParfum și culoare din suflet de
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
soare.Parfum și culoare din suflet de floareCorole de lumină pe-a timpului cărareMinunăția-și poartă-n miresme-amețitoareDin ceruri se revarsă o tainică chemare:Parfum și culoare din suflet de floare!FLORI DE LILIACFlori de liliac mă-ntâmpină acasăîmi deschid portița cu mireasm-aleasăSimt că le iubesc, c-a venit fetița,Culori-curcubeie-mi străjuie ființa.Liliacul mov, cu brațele deschise,Mă primește tandru, ramurile-i ninseîmi zâmbesc suav, pline de ... XXIV. PAULA-DIANA HANDRA - OMAGIU MAMEI (POEME), de Paula Diana Handra, publicat în Ediția
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
în furculiță, dându-i dreptate și scuzându-se totodată că „Sultănica” este prima lui nuvelă, operă de debut, în care evocă motivul erotic în viziune romantică. Și n-au terminat discuția despre domnișanca tristă din iubire, fata Stancăi, că pe portița din dosul conacului apare, deloc supărată, Sultănica, de o eleganță orbitoare, într-un costum național, țesut în război de mama Stanca, cu motive florale și geometrice, maramă țesută din fire subțiri de borangic, frumos ornamentată, iar pe frunte, fesul de
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
înțelept să facem în situația noastră. Echim nu se simțise deloc luat în derâdere, dimpotrivă. Uitați ce vă rog, repetase el, coborând cu gravitate vocea. Cum o șterg cocoșii la adăpost, ne tragem și noi tiptil către Arieș, și prin portița aceea, prin care oamenii sunt duși pe rând să-și facă nevoile, coborâm la mal. De acolo, nu aveți decât să vă țineți după mine și toate s-or potrivi apoi, mulțumită Ălui de Sus, cum trebuie!... Ce spui!... se
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
împreună, că ceasuri întregi am stat fascinat de prezența ta, că sufletul meu a tremurat de nenumărate ori la auzul glasului tău și că în ultima vreme tot ce era aici, marea și valurile, și răsăritul soarelui, și apusul, și portița vilei, și apele minerale, și nopțile cu stele, erai tu și aceasta din prima zi și atât de mult, încât tot ce știam, că te-am cunoscut și m-am bucurat, toate acestea mi se păreau atât de firești, încât
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]