349 matches
-
sociale în ce privește opera sa, astfel încât dacă oamenii nu l-ar fi împins spre portretistică, Lecca ar fi rămas fidel tematicii istorice și al picturii bisericești. Așa cum a arătat Theodor Aman, moda locală l-a determinat pe Lecca să devină un portretist prin excelență. Din cauza numeroaselor comenzi care veneau din partea clientelei bogate din Țara Românească, pictorii din acele vremuri deveneau meseriași, astfel că ei au executat portretele în grabă, potrivit gusturilor comanditarilor și au insistat în opera lor asupra elementelor vestimentare, asupra
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
în afară de portrete, considerate în această perioadă ca fiind un gen inferior al picturii și se orientează spre tematica istorică sau mitologică (""Venus în atelierul lui Vulcan"", 1630-1632; ""Amor și Psyche"", 1638). Totuși, în istoria artei el figurează mai ales ca portretist. Nivelul înalt și caracterul inovator al pînzelor sale au consolidat timp de două secole genul cunoscut sub numele de "portret aristocratic". Influența exercitată de van Dyck asupra picturii engleze a secolului al XVIII-lea va fi foarte mare, mai ales
Antoon van Dyck () [Corola-website/Science/309169_a_310498]
-
realizat lucrarea de artă monumentală "", iar în 1907 a participat la a V-a expoziție a societății „Tinerimea artistică”. Criticul de artă Apcar Baltazar l-a considerat pe Verona alături de George Demetrescu Mirea, ca fiind unul dintre cei mai buni portretiști români. Conștient de înclinația sa academică, Apcar Baltazar (sub pseudonimul Spiridon Antonescu) s-a indignat împotriva celor care s-au opus ca Arthur Verona să ocupe o catedră la Școala de Belle Arte, concurs desfășurat în perioada 10-18 septembrie 1908
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
mers în desfășurarea stilului realist pe care l-a practicat. După perioada în care a fost pictor corespondent al Războiului din 1877, Henția a pictat cu preponderență portrete până la sfârșitul vieții. Se știe că el a debutat ca un bun portretist de factură realistă în reprezentarea omului, deziderat pe care nu l-a părăsit în întreaga sa carieră. După întoarcerea din Franța a făcut o serie de portrete, cu precădere cele din perioada 1877 - 1884: "Femeia cu scrisoarea", portretul doctorului Marcovici
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
mers în desfășurarea stilului realist pe care l-a practicat. După perioada în care a fost pictor corespondent al Războiului din 1877, Henția a pictat cu preponderență portrete până la sfârșitul vieții. Se știe că el a debutat ca un bun portretist de factură realistă în reprezentarea omului, deziderat pe care nu l-a părăsit în întreaga sa carieră. După întoarcerea din Franța a făcut o serie de portrete, cu precădere cele din perioada 1877 - 1884: portretul doctorului Marcovici, al generalului Carol
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
perioadă tulbure, caracterizată de ascensiunea Cantacuzinilor și a altor familii boierești, înlesnise răspândirea idealului umanist în cultură, promovat tocmai de acești "oameni noi". Elitele politice își manifestă mai puternic interesul pentru arta apuseană și sunt la rândul lor descoperite de portretiștii italieni și flamanzi. Gravori specializați în portretistică îi consacraseră deja lui Mihai Viteazul ca principe de rang european mai multe portrete, începând cu domnia lui Matei Basarab majoritatea domnilor români sunt reprezentați de artiști apuseni în postura tipică monarhilor din
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
ca temă, stil sau colorit. În pictura bănățeană activitatea lui József Ferenczy marca sfârșitul „epocii academiste” și deschiderea - plină de lumină, culoare și vibrație - spre un nou început. Bazată pe studii academice solide (urmate la Budapesta, München și Paris), cunoscutul portretist preferat al regiunii a descoperit culorile vii ale piețelor de flori din Italia (Piață în Neapole și variantele acesteia), ale bogatului port popular din zonele păstrătoare de tradiții (seriile de tineri în port caracteristic pentru zona Matyóföld, Dansul fetelor, Femei
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
în luminile verii (Peisaj la Ferdinandsberg, Dealuri cărășene etc.). Lucrările din perioada 1906-1924 completează cu imagini neașteptate, aproape impresioniste creația „obișnuită” a artistului de formație clasică. Mai retras, fără să se alăture marilor mișcări artistice, Stevan Aleksić continua activitatea de portretist realist transmițând generațiilor viitoare trăsăturile unor personaje (Slavko, muzicantul șchiop din Modoș, Clopotarul) aflate în zona satelor liniștite, vizitate de el cu ocazia executării comenzilor pentru lăcașurile de cult (scene biblice cu multe personaje și alegorii cu trimitere la momentele
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
cotidiene idilizate, presărată de petrecerile tradiționale ale țăranilor din satele șvăbești. Figura lui a intrat în conștiința bănățenilor datorită tripticului documentar realizat la începutul secolului XX (Colonizarea șvabilor în Banat); lucrarea a trecut pe plan secund calitățile de peisagist și portretist ale pictorului. O carieră artistică fără mari suișuri și coborâșuri demonstrează și activitatea pictorului Ion Isac. Peisagist prin excelență, el a fost rapsodul zonelor natale (Casă din Ciclova Montană, Case la Domașnea, Vedere spre Ciclova, Căpițe de fân etc.). Exceptând
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
de artă: tatăl meu, muzician amator, baritone în corul bisericii, iar mama soprană în același cor. Părinții mei erau oameni de cultură; fratele tatei - bariton la opera din Brașov. Ceilalți doi unchi ai mei pictori, elevi ai marelui Grigorescu: unul portretist, celălalt peisagist. Vărul meu mai mic, pianist la Opera din Timișoara. Eu? Artist, având câte puțin de la toți. Nu mă consider un intelectual, ci pur și simplu un om de cultură. Nu agricolă! Mi-a plăcut să citesc, să studiez
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu, Tudor Arghezi, Ion Irimescu(aflat la Muzeul de Artă "Ion Irimescu", mun. Fălticeni, județul Suceava). În portretele sale a acordat o atenție deosebită mâinilor, ca element cheie în caracterizarea personalității umane, exact ca Rembrandt și marii portretiști din școala olandeză. Corneliu Baba este cel mai mare portretist român. Își pregătea portretele, pe urmele maestrului său Rembrandt, printr-un un număr uriaș de schițe ale mâinilor sau ochilor. Între șaptezeci și optzeci de ani, Baba a realizat o
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
Muzeul de Artă "Ion Irimescu", mun. Fălticeni, județul Suceava). În portretele sale a acordat o atenție deosebită mâinilor, ca element cheie în caracterizarea personalității umane, exact ca Rembrandt și marii portretiști din școala olandeză. Corneliu Baba este cel mai mare portretist român. Își pregătea portretele, pe urmele maestrului său Rembrandt, printr-un un număr uriaș de schițe ale mâinilor sau ochilor. Între șaptezeci și optzeci de ani, Baba a realizat o serie extensivă de tablouri de Arlechini și Regi Nebuni, majoritatea
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
astăzi Devenport). A fost al șaptelea copil al respectabilului Samuel Reynolds, absolvent de Oxford și directorul școlii din oraș. În noiembrie 1740 tatăl său îl trimite la Londra în atelierul lui Thomas Hudson, pictor, considerat unul dintre cei mai talentați portretiști în viață. Trei ani mai târziu se întoarce la Plymouth Dock. La 26 de ani pleacă în călătorie în Italia. După scurte escale în 1750 ajunge la Roma. Studiază toate colecțiile, le analizează, își petrece timpul copiind lucrările lui Rafael
Joshua Reynolds () [Corola-website/Science/317657_a_318986]
-
operele maeștrilor olandezi și flamanzi contemporani sau clasici. Își pierde vederea și e nevoit să renunțe la pictură. Pe 23 februarie 1792 Sir Joshua Reynolds moare de cancer la ficat la reședința sa din Leicester Fields. Este inmormântat alături de marele portretist Anton van Dyck. În creația lui Reynolds, un loc important îl ocupă portretele de copii, atât din punctul de vedere al numărului lor cât și al valorii artistice.
Joshua Reynolds () [Corola-website/Science/317657_a_318986]
-
care prin compoziția lor pot fi alăturate de tipuri și scene de gen se disting cele intitulate "Învățătorii, Păsărarul, Colomba, Pui de oltean, , Acalmie" și "Copil în soare", ele fiind expuse cu ocazia expoziției retrospective din anul 1936. Calitățile de portretist, dau măsura măestriei pictorului în portretul de grup intitulat "Misiții", cunoscut și sub numele de "Samsarii". Privind această lucrare, gândul cunoscătorilor într-ale artelor se duce spre marile realizări ale genului din opera lui Rembrandt sau Frans Hals. Dispunerea personajelor
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Perspectiva liniară nu era cunoscuta pictorilor flamanzi, totuși tehnica acestora, a emailului în ulei și a culorilor tempera, nu a fost niciodată depașită. În Franța, cel mai important pictor al acestei perioade a fost Jean Fouquet (1416? - 1480), un valoros portretist, dar și miniaturist, care a influențat atât arta flamanda timpurie, dar și pictura italiană. La începutul secolului al XVI-lea, au fost create mari capodopere de către pictori care, mai mult interesați de valoarea expresivă a obiecelor și personajelor, au ignorat
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
repede seama că sistemul de învățământ din Academia vieneză nu este pe măsura așteptărilor sale. Baza procesului educațional, rămasă aceeași de două secole, pune accent pe idealul antic de frumusețe. Profesorul lui, Christian Griepenkerl (1839-1916), maestru al picturii istorice și portretist iscusit, este un conservator și adversar al artei moderne. În acest timp însă, Schiele este fascinat de lucrările lui Gustav Klimt și ale altor artiști care formează Secesiunea vieneză. Cu trecerea timpului, tânărul artist începe să se revolte, comportamentul său
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
Jacopo Carrucci, cunoscut și ca sau, mai simplu, Pontormo (24 mai 1494 la Pontorme, Empoli - d. 2 ianuarie 1557 la Florența) a fost un pictor italian manierist și portretist, reprezentant al Școlii florentine. S-a născut la Pontormo, suburbie a orașului Empoli. Rămâne orfan de mic: la cinci ani îi moare tatăl, Jacopo di Martino Carrucci, iar la zece ani îi trece în neființă și mama, Alessandra di Pasquale
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
Teatrul Buff din Chișinău" (1918-1922), la diverse teatre din București (1922-1926), la "Teatrul Național din Cernăuți" (1926-1937), la "Teatrul din Craiova" (1942-1943). Profesor la "Institutul „Nicolae Grigorescu”", București (1950-1957) și la "Școala Populară de Artă din Suceava". A excelat ca portretist, fiind un adevarat zugrav al sufletului oamenilor.Chipurile de țărani din Bucovina, remarcabile prin acuitatea observației, expresivitatea desenului, ilustrând vechea drama a țăranului român măcinat de suferințe și lipsuri în zadarnica luptă cu greutățile vieții, impresionează profund. La fel de valoroase sunt
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
ș.a. În portret și în compoziții manifestă o mare grijă pentru expresie, recurgând la culoare pentru a fixa atmosferă și stările tensionale ale personajelor.A pictat flori încărcate de o suava gingășie.Este numit de cronicarii de artă ""peisagist", "florist", "portretist"", operă să însumând câteva mii de tablouri. În sculptură, Dimitrie Loghin a lucrat în maniera realistă, folosind lemnul, ghipsul și teracota că materiale de lucru.Portretele și basoreliefurile sale redau cu fidelitate trăsăturile esențiale ale modelului : ""Cântăreața", "Cap de tânăr
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
fost distruse. Stilul manierist al școlii de la Fontainebleu i-a înfluențat pe artiștii francezi (colaboratori ai italienilor) printre care se numără pictorul Jean Cousin cel Bătrân, sculptorii Jean Goujon și Germain Pilon și, într-o măsură mai mică, pictorul și portretistul François Clouet, fiul lui Jean Clouet. Din 1584 până în 1594, în timpul războaielor religioase dintre catolici și protestanți, castelul a fost abandonat. După suirea pe tron, Henric IV a dispus renovarea construcțiilor de la Fontainebleu bazându-se pe un grup de artiști
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
Tot ea povestește că bunicul pictorului, Laurențiu, Baron de Lövendal s-a născut în Vladivostok și a fost botezat în Kamceatka. Între 1914 și 1917, George a urmat școala de Belle Arte la Sankt Petersburg dovedind un mare talent de portretist. După absolvire, a profesat la Soroca și Chișinău, în Basarabia. Revoluția bolșevică din 7 noiembrie 1917 a avut un impact trist asupta familiei sale. Tatăl său, Lorentius Löwendal, ofițer de marină în armata țaristă, aflat la comada fortăreței Kronstadt, a
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]
-
ale artei, între care designer, creator de cosume, a lucrat în teatru, operetă, gazetărie, actorie, balet, regie artistică și a fost și arhitect. Tot el a creat primul teatru de păpuși din țară. A devenit cunoscut în special ca pictor portretist, care a avut ca subiect principal țăranul român, pictând în special țărani bucovineni. A fost căsătorit Ariadna Ambrozieva - Lövendal, pianistă, poetă, solistă de operă, cu care a avut două fiice: Lydia (n. 28.10.1923), pictoriță, balerină, compozitoare, specialistă în
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]
-
(n. 29 septembrie 1703, Paris - d. 30 mai 1770, Paris) a fost un pictor francez, reprezentant al stilului "rococo", portretist remarcabil, renumit pentru picturile sale idilice și senzuale, cu tematică bucolică sau alegorică. Reflectare fidelă a vieții de curte a Franței din timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea, opera lui exprimă gusturile societății, atmosfera și stilul de viață al
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
realitate, idilică și care dezvolta în exterior un optimism fals, plin de elemente convenționale. La Academia din Viena, Mișu Popp a învățat cu temeinicie pictura în atelierul profesorului Ferdinand Georg Waldmüller, sub directa supraveghere a acestuia. Waldmüller a fost un portretist de mare valoare, care a rămas în istorie cu titulatura „"Profesorul generației pașoptiste"” și care, a devenit după anul 1850 un bun peisagist realist. Popp a mai avut profesori și pe Joseph von Führich sau pe Friedrich von Amerling, decoratori
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]