351 matches
-
cărți și asemenea ziare exotice." Volumul de amintiri se întregește cu două Addenda. Prima dintre ele, Sub cinci redactori-șefi la "România liberă", o contribuție notabilă la istoria presei românești dintr-un răstimp de patru decenii, pune în relief darul de portretist al autorului, viziunea sa echilibrată și convingătoare, dozarea judicioasă a umbrelor și luminilor. Cea de-a doua, Nomenclaturistul din familia mea, ne readuce la tema esențială a cărții, cea a "destinului basarabean". O verișoară a autorului, rămasă în U.R.S.S.
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
Ciudatul pictor a fost considerat un poet vizionar, un artist al sublimului, un plastician virtuos, o enigma... Tablourile sale combina viziuni remarcabile asupra lumii și se bucura de apreciere, chiar daca uneori rămânem Întrebători și Îngândurați În fata lor. Simbolist, peisagist, portretist, realist magic, surrealist la urma urmelor, el a trecut prin viata lăsând o semnătură originala În arta secolului douăzeci. Tragediile antice și dramele teatrale din ziua de azi incită oamenii să plângă, să-și descarce preaplinul emoțiilor. Femeile se videază
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
departe. — La două săptămâni de la sosire, m-am înscris la Académie de la Grande Chaumière, având profesori uni versitari de desen și de pictură. Printre ei se aflau și mari artiști, cum era Mac Avoy, irlandez de origine, foarte talen tat portretist. — Ai studiat și în alte locuri? — Am fost și la Școala Louvre, unde se predau lecții de perspectivă, însă cursurile nu m-au entu ziasmat. Mi-am găsit singură stilul și, cum am fost toată viața o cercetă toare în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
treilea mod de percepție, dinafara „taberelor” pro sau contra. Lectura pe care Alexandru George o întreprinde pentru biografia și opera lui Nicu Steinhardt se plasează sub semnul paradoxului, în sensul că se admite un tertium al personajului portretizat pe care portretistul nu îl poate interpreta. Ceva ne scapă și acest ceva trebuie cercetat cu o deschidere a intelectului și a inimii cât mai generoase. Alexandru George scrie că este nevoie de o relectură în condiții ne-partizanale și de așezare a
„Călugărul paradoxal” by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4745_a_6070]
-
la un loc capodopere de înaltă clasă. Se află acolo un autoportret, care este unul din cele mai bune ce l-a făcut Rembrandt aproape bătrân. Atâta relief și atâta viață rar se întâlnește chiar și la cei mai mari portretiști. O Danae de Tițian pentru care orice cuvinte de laudă și admirație nu pot arăta nimic, de asemenea, portretul unui papă, compus din două figuri. La figura din dreapta și prim-plan, albul pantalonului este obținut din albul pânzei neacoperită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
le reținusem. Poate descopeream astfel opiul capabil să liniștească un suflet chinuit? M-am refugiat în imobila viață a liniilor și formelor. Această temă îi convenea de minune caracterului meu de pictor macabru - desen după cadavru. Eram într-adevăr un portretist de cadavre. Dar ochii, ochii Săi închiși, aveam nevoie să-i văd acum din nou? Nu se întipărise oare, suficient de profund, imaginea lor în spiritul, în creierul meu? Nu știu. Până dimineață, am executat mai multe crochiuri, dar nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
copilărie, pînă la moartea lui Cehov; de la mizantropia sa, pînă la dragostea față de apropiați - ori năpăstuiți ai soartei ; de la duioșia-i discretă, pînă la sarcasmu-i notoriu; de la eșecurile literar-teatrale, pînă la glorie. Paradoxalul Anton Pavlovici este perfect prins În tușele portretistului Troyat. Iar cartea te acroșează prin atîtea fire documentare și nu numai, Încît simți nevoia s-o ...rescrii, măcar rezumînd-o... Familia. Pentru autorul de mai tîrziu al Stepei, familia a Însemnat o ghiulea agățată de picior, din copilărie, pînă-n ultimele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Despre alt profesor de română, anume Horia Teculescu, aflăm că de câte ori ținea prelegeri despre Eminescu Începea astfel de lecții cu termenii liturgici „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați.” Remarcabil este nu numai talentul de portretist și de evocator al autorului, dar și darul de a povesti În chip emoționant. Sperăm să fie deictic crâmpeiul de text pe care-l extragem din paginile 232-233: „M-am urcat pe nelipsitul scaun din fața caselor sătești și am bătut
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la cuvintele lui C. Z. Codreanu: „Noi am Învins legile materiale. Atât timp cât suntem sub scutul Arhanghelului Mihail și la picioarele lui Hristos, vom renaște mereu din propria cenușă”. Volumul de față, plin de portrete, este o dovadă a talentului de portretist al autorului. Demnă de remarcat este siguranța imaginilor ce alcătuiesc profilul fiecărui erou, imagini obținute din cuvinte puține, dar alese cu talent. Fiecare capitol are o dinamică proprie, dar toate se subsumeaza obsesiei sale (care e prezentă În toate cărțile
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a fost desigur stăpână, nu este de natură a încuraja talente și, poate și mai puțin decât orce, talente muzicale. Astfel dezvoltarea negativă ajunge cea de ordine; un talent muzical ajunge de a ilustra grădinele și berăriile, un pictor ajunge portretist, un poet jurnalist, ceea ce veți concede că-i lucrul cel mai prost din lume. Nu mă lupt cu fatalitatea în fenomenologia ei generală, dar poate că în cutare ori cutare caz concret totuși să fie cu putință o îndreptare a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a acelui băiat tăcut pe care toată lumea Îl striga Francisco Javier, fiul portarului de la San Gabriel. Îl surprindea cum Îi spiona, citindu-le gesturile de la distanță și devorînd-o din priviri pe Penélope. Jacinta păstrase o fotografie pe care o făcuse portretistul oficial al familiei Aldaya, Recasens, cu Julián și Penélope la intrarea În magazinul de pălării din Ronda de San Antonio. Era o imagine inocentă, luată În miezul zilei, În prezența lui don Ricardo și a Sophiei Carax. Jacinta o purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a biroului unde intrară. In birou erau mobilele cunoscute de Mini, dar înstrăinate și ele de planul schimbat al camerei noi. Rim, la prima vedere, păru lui Mini același, din fericire pentru adaptarea ei și din nefericire pentru eventualul lor portretist. După exclamările primului moment ale omului amabil, Mini nu știu unde să se așeze, moment muzical ce se poate însemna cu semnul suspensiunii. Lina tîrî mai aproape de al ei fotoliul pe care un moment înainte stase Sia. Fără să știe amănuntul, Mini
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sau întărind, cu autoritatea obrăzniciei lui, pe Greg, care îi da o atenție deosebită. Nory îi explicase că ipochimenul se dedase la cronică de artă și își luase aere de cunoscător. La un moment, Greg, cu voce plină, interpelase pe portretistul P. - tot așa de rotund și gălăgios ca succesele lui. Greg îi arăta cu elogii mari, într-un colț al atelierului, o schemă stilizată după Wagner - in negru, ca de obicei - a lui Mika-Le. Ceru încă altele și eleva, ascultătoare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe vremea când mi se făceau fotografii pentru supracoperte. Și Adrian se așeza la loc în fotoliu. — Freddy nu se leagă de chestii cum ar fi expresia firească a subiecților săi, spuse Fanny. Tocmai asta face din el un fotograf portretist de mare clasa. — Cam face risipă de film, nu vi se pare? — Cred că ziarul își poate permite aceste cheltuieli, zise Fanny sec. — Asta fără doar și poate. Dar ce rost are să facă atâtea poze cu aceeași figură? — Așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
care vedem mai mult oglinda decât pe cel oglindit în ea, încep prin a mă opri la faptul că, oprindu-mă la toate etapele lecturilor mele, nu m-am oprit niciodată la cele două pasaje din Sfântul Augustin citate de portretistul meu. Cu mulți ani în urmă, să tot fie vreo patruzeci, am citit Confesiunile africanului și, lucru rar, nu le-am mai recitit și nu-mi amintesc ce impresie mi-au făcut atunci, în tinerețe, acele două pasaje. Erau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un exemplu cras de ignoranță, când locțiitorul politic al Școlii militare, citea referatele muncite nu de el, ci de autorul Jurnalului, cu tot cu greșelile de ortografie scăpate de secretara dactilografă, și luate de el drept bune! Revenind la calitatea autorului de portretist, subliniem că fiecare dintre portrete este un mic roman, o frântură dintr-o existență, adesea aflată sub presiunea politicului. La fel de impresionante sunt și portretele făcute părinților, sfârșitul lor tragic. De remarcat, că autorul nu se oprește la fapte minore, deși
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
erxistențial dramatice. În afară de aceste mijloace care țin de tehnica scrierii, autoare are o deschidere majoră spre integrarea culturii generale În descrierea și explicarea diverselor situații concrete de viață. Imagistica sa, bogată și diversă, Îi dezvăluie atât o trăsătură de subtil portretist cât și una de picturalitate. Uneori, bogăția de imagini, mai ales din natură, te face să crezi că autoarea este un pictor care Își construiește tablouri cu cuvinte. Impresiile generale desprinse din lecturarea romanului său, „JERTF... DE SEAR...”, conduc la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tulburi (n.a.). Într-adevăr (fr.). Grăsan ridiculizat de Shakespeare în A douăsprezecea noapte. Lillie Langtry (Emily de Breton, (1852-1929), actriță, directoare de trupe teatrale în Anglia și America. Mary (Antoinette) Anderson (1859-1940), actriță americană de teatru. Franz Xaver Winterhalter (1805-1873), portretist și pictor de curte german, a trăit la Paris între 1834 și 1870. Felia de pâine (fr.). Lingura de supă (fr.). Bernardo Bel(l)otto (1720-1780), pictor italian, elev, nepot și tiz al lui Antonio Canaletto. John (Johann) Zoffany sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
departe. — La două săptămâni de la sosire, m-am înscris la Académie de la Grande Chaumière, având profesori uni versitari de desen și de pictură. Printre ei se aflau și mari artiști, cum era Mac Avoy, irlandez de origine, foarte talen tat portretist. — Ai studiat și în alte locuri? — Am fost și la Școala Louvre, unde se predau lecții de perspectivă, însă cursurile nu m-au entu ziasmat. Mi-am găsit singură stilul și, cum am fost toată viața o cercetă toare în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
epocă se numără Mircea Vulcănescu). Și, asemenea lui Ion Vinea, va sfîrși prin a fi „asimilat” - chiar și periferic - de canonul modernist interbelic (totuși, în mod regretabil, nu există pînă azi nici o monografie autohtonă dedicată artistului...). Numit de către F. Brunea-Fox „portretistul scriitorilor români”, Iancu va ilustra, printre altele, cele două volume ale Antologiei poeților de azi, realizată de Ion Pillat și Perpessicius (1925), și culegerea „ecumenică” de interviuri a lui Felix Aderca (Mărturia unei generații, 1929). A proiectat numeroase imobile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestei organizări: Primărie, Cămin Cultural, Școală cu clase I-VIII, Bibliotecă, Dispensar, Cofetărie etc. Și unde sunt rezidenți, majoritatea intelectualilor comunei. Dacă personajele principale: Frusina, George, Petru, Alexandru, Gheorghe și ceilalți câțiva, sunt descrise (fizic) cu amănuntele caracteristice penelului unui portretist, mediul ambiental, satul, în sine, este abia creionat - un crochiu, în cărbune. Acest fapt face ca acțiunea, în sine, să poată fi amplasată în orice loc, în mediul rural specific întregii țări (în final, autoarea face precizarea: este vorba de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
tătarii jefuiau, iar cazacii hoțeau pretutindeni în țară. În anul 1685, Constantin Cantemir ajunge Domn al Moldovei. Atunci, cel mai de frunte dintre boieri, supt Duca, era Miron Costin<footnote Costin, Miron (1633-1691), cronicar român, logofăt al Moldovei, Povestitor și portretist talentat. A scris „Letopisețul Tării Moldovei, de la Aron-Vodă încoace“, „Viața lumii“, poem filozofic; „De neamul moldovenilor“, „Cronica țărilor Moldovei și Munteniei“. A fost ucis din porunca Domnitorului Constantin Cantemir. footnote>, mare Logofăt. Ș-o apărut dihonia dintre Constantin Brâncoveanu<footnote
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cobor, fără grabă. Partea a doua August Dacă în după-amiaza aceea de vară tânărul subțiratec și blond s-ar fi găsit la Zürich, acum două secole, cercetarea caracterului și descifrarea destinului său ar fi beneficiat, probabil, de perspicacitatea celebrului pastor, portretist și poet Johann Caspar Lavater. Tânărul suplu, dar nu excesiv de înalt avea mâinile lungi, până la genunchi. Caracteristice, cum credea Aristot, celor „curajoși, cinstiți și în largul lor“ ? Părul mare și zburlit ar fi fost însă „semnul fricosului“ ? Se mișca fără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vânturând în aer brațele lungi cu care lovește, ba cu dreapta, ba cu stânga, marginea patului și peretele. ...Ar fi de ascultat, venind de nu se știe unde, prin golurile visului care găzduiește tânărul captiv, vocea liniștită a bătrânului pastor, portretist și poet : „Când denunțul va deveni lizibil, inginerul A.P. nu se va mai afla printre protagoniștii scenariului !“. A plecat, a murit, s-a reîncarnat într-un catâr ? Doamna și domnul Manole, ghemuiți unul în altul, înnegriți, dar solidari și durabili
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu <măi>, <bre omule>, <oleacă>, <tăti-cele> și <îracan di mini>; mergând tare domol (că doar nu dau turcii);... și cu vorba plină de ifos și de rouă: Noi iștia di la Ieși!” Tare mă tem, vere, că avea dreptate meșterul portretist în vorbe. Dacă te încondeia el, apoi din două-trei fraze te vedeai în carne și oase... Nu-ți lipseau nici chiar gândurile... Ascultă numai cum îl zugrăvește pe un „Viețist”: „Octav Botez, cu înfățișare de mușchetar burghezit după douăzeci de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]