442 matches
-
său printr-o poveste iar "portretele" se transformă pe nesimțite în mici proze cu eroi. În "discuția" pe care o poartă cu Golopența, personajul care îi urmărește îndeaproape scrisul - de fapt, un alter ego al autorului - scriitorul îi împărtășește "poetica" portretisticii sale: "Mai întâi și-ntâi, mă concentrez cât pot asupra persoanei în cauză, caut să-mi amintesc toate faptele și întâmplările legate de ea, să-i refac în minte trăsăturile feței, gesturile. La unii constat că am foarte multe lucruri
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
socialist, ca ilustrări exemplare ale ,,esteticii" oficiale, sînt integrate nu numai tardivele Constituirea gospodăriei colective și Oțelarii, ci și marile și mai vechile sale compoziții, de la Cina la Popas și de la Somnul la Odih-na la cîmp, precum și o parte din portretistica sa. Fără ca Baba să-și propună, și, cu atît mai mult, să caute această apropiere, între pictor și ideologia artistică oficială se stabilește o relație strînsă prin același mecanism psihologic, bizar și complicat, pe care l-am sugerat și în
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]
-
dialog cu maeștrii de odinioară. Portretul lui Gertrude Stein, terminat în 1906, este un punct unghiular al evoluției artistului pe drumul spre cubism, sub influența artei africane și a vechii arte iberice. El stă în același timp sub semnul tradiției portretistice europene. Menit să facă pereche, în colecția scriitoarei, cu portretul pe care Cézanne l-a făcut soției sale, așezate într-un fotoliu asemănător, tabloul este totodată o referire evidentă la impozantul portret al lui Louis-François Bertin, pictat de Ingres în
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
cedare, la finalul întrevederii documentul devenise de nerecunoscut. Orgoliul, la vremea aceea, era simțitor mai ponderat decât dorința de a învăța. Sângele era la fel de albastru ca cerneala. Cu aceasta, ajung la al doilea aspect frapant al Amintirilor lui Radu Rosetti. Portretistica lui, deși lipsită de adâncime, se remarcă prin ordinea ei specială de priorități. Aproape că nu există, aici, personalitate pe care autorul să n-o caracterizeze, întâi și-ntâi, prin portanța culturală. Bunicul său, hatmanul, era „un copil al naturii
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
se va instala la Discoland sâmbătă, 10 mai, la ora 22, iar până la ora 23 intrarea este gratuită pentru studenți și domnișoare. ( S. P.) l Sala Clio a Complexului Muzeal Arad (str. Horea nr. 10) găzduiește expoziția „Personalități arădene în portretistica anilor 1760-1918“. ( N. I.) l DeeJay invită amatorii de manele la petrecere duminică, 11 mai, de la ora 22, la Discoland. ( S. P.) l La Casa „A. M. Guttenbrunn“, luni, 12 mai, de la ora 15, membrii Universității Populare germane pot urmări filmele
Agenda2003-19-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280995_a_282324]
-
pp. 43 - 50), fie atunci când sunt consemnate tensiunile dintre acesta și mult capriciosul Călinescu. Cel mai adesea însă E. Lovinescu apare pervaziv, ca lider al cenaclului din strada Câmpineanu. El însuși participant la întâlnirile săptămânale ale Sburătorului, Bârna trasează contururi portretistice ținând totdeauna seama de prezența, undeva în fundal, a maestrului. De la acest protocol ierarhic nu face excepție nici chiar Ion Barbu, introdus în scenă tot sub falduri lovinesciene. Secvența e memorabilă: „Cunoștința cu autorul Jocului secund datează din anii 33-34
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
Malraux, cu Focillon și cu alții de același calibru, fiecăruia schițându-i un portret. De portrete încă mai bogate se bucură desigur conaționalii, Goga, Cella Delavrancea, Noica, Gala Galaction care-i este și părinte confesor. Vreau să spun că în portretistica sa Alice Voinescu nu se împiedică în convenții, că vede de multe ori „altfel“ cutare personaj care dobândise , prin perpetuarea unor locuri comune despre el, o anumită imagine consacrată. De multe ori aceasta e înlocuită cu alta de semn contrar
Jurnalul clandestin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2796_a_4121]
-
limbii grecești în Moldova, în schimb generalul Kiseleff e privit ca un binefăcător care a adus un suflu de civilizație peste barbaria autohtonă, motiv pentru care anexarea Basarabiei de ruși nici nu e pomenită. Cele mai reușite pagini conțin o portretistică patetică, cu accente de pamflet, în care elanul de a-și vitupera adversarii pînă la a-i preschimba în monștri dă lecturii un plăcut ingredient estetic. Condiția ca un portret să fie izbutit e ca pana să-ți fie călăuzită
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
cel ce flutură flamura (vezi coperta) întru salvarea celor de pe pluta primejduită de valul mării-uitării. E Jean Bart, e Haig Acterian, Anton Bibescu, Aristide Blank, Stelian Mateescu sau Florin Faifer însuși? Răspunsul e inutil de vreme ce simpatia actualizării, făcută cu har portretistic, nu e înfrântă de o anume poftă de amuzament când subiacentă, când ieșită la atac direct, cum se întâmplă în singurul medalion feminin scris, vai, fără pic de milă, al Lucrezziei Karnabatt. Pentru dublul z e vinovată ea, pentru dublul
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
într-un stil scânteietor, cu o plăcere deloc îngăduitoare când e vorba de cotarea valorii. Dacă subiecții nu sunt scriitori, decât cu insule de valoare, atunci ei devin veritabile personaje literare picante, ieșite de sub pana criticului conștient de talentul său portretistic. Ce ar face cu acest talent Florin Faifer în ipostaza de memorialist al lumii literare ieșene? Nu înaintez în acest gând, pentru că nu vreau să-l încurajez (a se citi oblic). Slujitor al Mnemosynei (memorie și arte), Florin Faifer a
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
un atât de dispersat obiect este fără doar și poate sensibilitatea abisală a epocii (s-a vorbit despre existența unui homo psychologicus) - motiv pentru care volumul face uz de foarte multe fișe biografice. Pe cât de econom ca stil, autorul exultă portretistic - trecând de la figurile celebre (prea numeroase spre a da exemple) la destine care completează discret, dar solidar o situație culturală (adeseori mult mai interesante prin omenescul lor decât cele canonizate). Un interes autohton pentru spațiul central-european există, cu siguranță, și
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
ziariști. Într-un fel, este și enervant. Bate la mașină de scris cu un singur deget și tot reușește să o ia înaintea sutelor de tăcănitori ai presei românești. Talentul său literar se evidențiază peste tot, în pasajele narative, în portretistica, în digresiuni. O evocare a lui G. Călinescu este, de exemplu, o adevărată opera literară creată în joacă și publicată risipitor în spațiul unei rubrici săptămânale. Costache Olăreanu și-l amintește pe G. Călinescu ca profesor la facultate, în 1949
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
din secolele XIX și XX după modelul Columnei lui Traian. Mult prea aluvionar, cumulativ de dragul monumentalului, Petru Dumitriu e un prozator de modă veche, nu cu mult peste mentalitatea lui Nicolae Filimon. Ce rămâne indubitabil din înzestrarea lui sunt virtuțile portretisticii. Panoramările, substituirile otrăvite de istorie caricaturizată a boierimii sau a aristocrației, ținta ideologizantă dinspre final ce face ca totul să curgă spre triumful prezentului comunist al anilor 1950, sunt pricini de suspiciune sau chiar de plictis ale cititorului de azi
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
sub anvergura acestui angajament. Nimic despre "uitarea fascismului", nimic despre virajele de extremă dreaptă din tinerețe, nimic despre o eventuală despărțire de antisemitismul naeionescian. Toate aceste pasionante speculații eseistice sunt lăsate - nu puse!- la dispoziția cititorului. În locul lor, câteva încercări portretistice: "Dar, între aparență și adevăr, cine este Emil Cioran? Spaima care se află la rădăcina tuturor interogațiilor lui, spaima originară, privește tocmai propria identitate, o identitate precară, care glisează între limite incompatibile, care însă nu se exclud, chestionată în permanență
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
bonomia, taifasul și ambianța unei tinereți fără posibilități. Fără speranțe concrete. Arcuri în timp dau seamă de triste epiloguri, precum moartea lui Nicolae Velea, găsit înghețat. Sunt, însă, și scene în care talentul literar al lui Gabriel Dimisianu - afară de remarcabila portretistică - se produce prin teatralitate. Iată o scenă cu George Ivașcu, marele „arhitect de publicații”, cum îl numește: „Când la un capăt al firului tuna și fulgera George Ivașcu, dincoace, la celălalt capăt, masivul, imperturbabilul Mihai Pascu putea fi auzit rostind
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
calitățile scriitorului. Până și mai criticul G. Călinescu, al cărui text nu este inclus printre "referințele critice" ale ediției, îi recunoaște lui Nicolae Bălcescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, "un răsuflet regulat de desfășurare epică", în comparație cu arta portretistică a lui Voltaire din Histoire de Charles XII. Citită azi, detașat de alunecările spre hiperbola triumfalistă și transfigurările moralizatoare, lucrarea este depozitară a evenimentelor importante, dintre 1593-1601, "anii istoriei românilor cei mai avuți în fapte vitejești, în pilde minunate de
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
Modena, într-o mică sală izolată, acompaniată doar de un panou explicând publicului geneza lucrării. De fapt, portretul ar fi trebuit instalat alături de alte lucrări ale artistului spaniol - „Juan de Pareja”, „Philip IV regele Spaniei” - și de alte capodopere ale portretisticii secolului al XVII-lea aflate în colecția permanentă a Metropolitanului. Doar astfel meritele acestei creații - libertatea gestului, subtilitatea jocurile de lumină - ar fi putut fi comparate cu cele ale unor picturi mai mult sau mai puțin înrudite, oferind privitorului posibilitatea
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]
-
în 1973, încă nedesfigurat de către un om care urma să-și ia puterea de a o face.” Din momentul acesta (adică exact din momentul acesta) scenariul se multiplică. Depinde câtă importanță simbolică acordăm ultimei propoziții. Și mai ales câtă imaginație portretistică suntem dispuși să investim în aceasta. Replica poate fi citită lacerant. Iar în cazul acesta, cel care avea să desfigureze Bucureștiul nu e nimeni altul decât Ceaușescu. Baudoin n-o spune, însă, literal. Deși ar fi putut-o face fără
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
Editura Cugetarea din București (1931), Memorii. 1916-1930, la Editura Scrisul Românesc din Craiova (1932), Memorii, III, la Editura Adevărul din București (1937) și , la Editura Contemporană din București (1941). Lovinescu atrage atenția de la bun început asupra dublului aspect, memorialistic și portretistic, al scrierii sale (prefața la volumul I) și dă celui de-al treilea volum subtitlul Portrete și scene din viața literară, precizând totodată - cititorilor, dar mai ales scriitorilor puși anterior în pagini și criticilor care le comentaseră - că nu e
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
viața literară, precizând totodată - cititorilor, dar mai ales scriitorilor puși anterior în pagini și criticilor care le comentaseră - că nu e vorba de memorii propriu-zise, ci de o "reconstituire a atmosferei literare din jurul Sburătorului pe bază de anecdotism psihologic și portretistică morală". În prefața la Aqua forte este evocată posibilitatea apariției unui al cincilea volum. Acesta ar fi reluat firul de autobiografie spirituală întrerupt după volumul al doilea, oferind imaginea personalizată a ultimei decade, într-o rotunjire a epocii literare 1900-1940
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
un petec slinos de hârtie, ori somptuoase manuscrise, bătute la mașină în cerneluri felurite, cu peceții pe ceară roșie și cu șnururi de urice domnești - a făcut să fiu vizitat de o lume literară variată, dându-mi astfel posibilitatea unei portretistice anonime în pitoresc. O parte a acestor Memorii e închinată întâlnirilor neprevăzute ale unui critic cu diferite forme ale vieții artistice, în care talentul, ambiția, iluzia, exaltarea și chiar demența se îmbină în compoziții câteodată unice". Rezultă un veritabil bestiar
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
El însuși istorisea cu șarm, celebra lui privire albastră era fermecătoare și în acele prime dăți am avut impresia că față de noi încerca uneori să se scuze, să explice colaborarea lui cu noul regim. Nu era nimic de explicat”. Vocația portretistică a autoarei îmi pare de ordinul evidenței și cititorul se poate convinge dând și peste alte portrete, sugestive chiar și dacă numai schițate: al lui Alexandru George, al lui Nicu Horodniceanu, al lui Mihail Andricu, al lui Mihail Jora, al
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]
-
Printr-o trapă, se ajunge într-o "încăpere subpmământă", sală de recepție, "o încăpere scundă cu pământ pe jos, în mijlocul căreia se află bătut un țăruș de care se află legată întreaga famile Stamate"... Sau iată o secvență de parodie portretistică din Ismail și Turnavitu, unde confuzia între regnuri creează un efect enorm al absurdului, un fel de mise en abyme a existenței și limbajului: "Ismail este compus din ochi, favoriți și rochie și se găsește astăzi cu foarte mare greutate
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
apare decât o singură Figură, când omul este cuplat cu animalul său într-o latentă tauromahie și marchează începutul unei dezorganizări a Figurii ce va culmina cu destrămarea ei totală în fondul compact al tabloului. 5. Capete Paralela Bacon-Picasso în portretistică pornește de la un mic portret de factură geometrică, un Cap, descoperit în 1996. Dacă, așa cum presupun criticii de artă, acest tablou este Autoportetul înscris în catalogul unei expoziții colective la care Bacon a luat parte în 1930, el reprezintă o
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
din 1909, e importantă întrucât atestă că influența acestuia asupra lui Bacon nu este numai directă, ci și retroactivă, Bacon experimentând stiluri picturale pe care Picasso le depășise. Bacon însuși depășește cu ușurință aceste exerciții și evoluează spre un stil portretistic original. Portretele și autoportretele lui Bacon cresc organic pe acumulările de semne involuntare (involuntary marks) și accidente. Aceste involuntary marks, trasate pe pânză în mod necontrolat, cât și accidentele (ca aruncarea pe pânză a unei cantități de culoare) alcătuiesc componenta
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]