985 matches
-
mâna omului, și vrăjit, supus unui tratament magic. Navigatorii portughezi din secolele al XV-lea și al XVI-lea au observat că africanii purtau numeroase obiecte, care, spuneau ei, au puteri ieșite din comun și Îi apără de duhurile malefice. Portughezii au numit asemenea obiecte fetico, iar ulterior termenul a intrat În limbajul dezbaterilor referitoare la religiile „primitive”. Fetișurile sunt, În plan terminologic, identice cu amuletele și talismanele: O amuletă este un obiect despre care se crede că este Încărcat cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
europene. Genealogistul C. Carretier, care s-a ocupat în mod special de arborele genealogic al regelui, până la a zecea generație, a dezvoltat o metodă de calcul procentual al strămoșilor lui Ludovic. Astfel, era 28% francez, 26% spaniol, 11% austro-german, 10% portughez, restul fiind ocupat de influențe italiene, slave, engleze. <footnote Christian Carretier, Leș Cinq Cent Douze Quartiers de Louis XIV, Angers-Paris, Paris, 1980, passim footnote> Bunicii săi materni erau Filip al III-lea al Spaniei și Margareta de Austria. Bunicii paterni
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
În America, unde se pierdeau sau se regăseau, dar nu ca un grup etnic. Nu poate fi vorba despre vreun român care să fi traversat Oceanul cu intenția de a-și Însuși acolo ipostaza de „conqueror”, așa cum procedaseră altădată spaniolii, portughezii, englezii, olandezii etc. Singura „cucerire” a românilor era speranța, care, În cazul emigrării, comporta o doză de aventură, dar și de eroism. Dacă, În alte țări, emigrația, cu tot ce presupunea ea, intra În atribuțiile statului, În România lucrurile stăteau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
altor țări mai vechi. Căci după cum vedem astăzi, drumul, pe care noi românii și numai cu douăzeci de ani Înainte Îl cunoșteam numai din istorie, nu-l fac numai englezii, care trec În America ca la ei acasă; nu numai portughezii, spaniolii, francezii, nemții și olandezii, din sîngele cărora s-a plămădit poporul american de astăzi; nu numai rușii, italienii și slovacii, care emigrează de vreo cincizeci de ani, ci chiar și țăranii noștri”. Prin urmare, emigrația română transatlantică, adică aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
colonială, era aceea de a sili țăranii să planteze culturi bine adaptate condițiilor de ariditate, ceea ce Însemna reducerea cheltuielilor guvernului pentru ajutoare În perioadele de foamete. Sistemul de cultivare a bumbacului din Mozambic era un model extrem de astfel de politică. Portughezii au făcut mari eforturi pentru a concentra populația (concentraçaoes), astfel Încât reprezentanții administrației sau concesionarii să poată asigura cultivarea bumbacului și livrarea lui. De exemplu, parcelele erau marcate de către tehnicieni și fiecare familie primea câte una. Acest plan era susținut de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
declanșatorii și reprezentanții de frunte ai s. se numără belgienii Émile Verhaeren, Georges Rodenbach, Maurice Maeterlinck, englezii și irlandezii Algernon Charles Swinburne, Oscar Wilde, Arthur Symons, William Butler Yeats, spaniolii Manuel Machado, Antonio Machado, Juan Ramón Jiménez, nicaraguanul Rubén Darío, portughezul Fernando Pessoa, italienii Giovanni Pascoli, Gabriele D’Annunzio, Dino Campana, germanul Stefan George, austriecii Hugo von Hofmannsthal și Rainer Maria Rilke, rușii Veaceslav Ivanov, Konstantin Balmont, Valeri Briusov, Aleksandr Blok, Andrei Belâi, ucraineanul Maxim Râlski, ungurii Ady Endre, Babits Mihály
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
bere porter sau bere blondă Înghit, conform raporturilor administrației, o cantitate incredibilă de Coculus menispermum, Nux vomica, Capsicum, Ledum palustre și altele. Fumăm tutunul (care conține unele dintre cele mai formidabile otrăvuri) sau Îl prizăm, mulți chiar Îl mestecă, iar portughezii Își parfumează cu el pepenii. Localnicii din Orient se intoxică ei Înșiși cu opiu și cânepă. Plumb, bismut și chiar arsenic (În rusma), precum și alte metale pot fi găsite pe toaletele doamnelor. Acidul de Prusia și veratrum sunt cosmetice. Manganul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sudul Europei prietenii sunt mult mai puțin importanți decât familia în comparație cu nord-vestul continentului, frecvența declarată a întâlnirilor tinde să fie în sud la fel de mare sau chiar mai ridicată decât în centru și în est (figura). Grecii, turcii, italienii, spaniolii și portughezii se numără printre europenii care își întâlnesc cel mai des prietenii. Norma socială este cea a sociabilității ridicate, mai ales în raport cu fostele societăți comuniste, semnificativ mai închise în ce privește întâlnirea grupurilor de prieteni. Croația și Slovenia tind, în mare măsură, spre
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
2). În medie, 62% dintre nordici declară că au încredere în cei mai mulți dintre oameni, 59% dintre olandezi sunt în aceeași poziție, în restul Europei de Vest cifrele plasându-se în jur de 30%. Francezii sunt mai neîncrezători (21%), ca și portughezii (10%). Media societăților ex-comuniste se plasează în jur de 20%, cu excepții precum Bielorusia (38%) sau România (10%). Turcii sunt cei mai neîncrezători (7%) însă scorul lor nu diferă semnificativ (p < 0,05) de cele ale României și Portugaliei. În ce privește
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cele din Caraibe, care întregistrează în prezent unele dintre cele mai ridicate rate ale inegalităților în spațiul național, s-au dezvoltat semnificativ în prima etapă, odată cu migrația forțată a forței de muncă africane și cu tehnologia momentului adusă de spanioli, portughezi și olandezi. Un alt moment de dechidere spre piețele internaționale l-au înegistrat abia la sfârșitul anilor ’70. Un alt bine cunoscut exemplu este cel a Japoniei, a cărei deschidere spre lume s-a produs aproximativ acum 130 de ani
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în domeniu. Aici el abordează sistematic opera de lingvist, de critic, de poet și de animator literar a fostului său profesor. Poate și la îndemnul lui Densusianu, se va dedică cercetării spațiului literar iberic, publicând studii despre autori spanioli, catalani, portughezi. Este considerat cel dintâi hispanist profesionist român, activitatea desfășurată de el contribuind la cunoașterea aprofundata, la noi, a particularităților literaturilor din Peninsulă Iberica. Pe langă studii, a publicat articole de popularizare, cu deosebire în periodice din Craiova, dar și din
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
Lilly A. apar numeroase pagini din H. G. Wells, Martin Andersen Nexș, Alberto Casella, Clement Wood, Vladimir Korolenko ș.a. Miron Grindea traduce Marșul nupțial al Selmei Lagerlöf, în vreme ce M. M. Geron optează pentru Ernest Hemingway (Satul indian). G. Rădulescu tălmăcește din portughezul Eça de Queiróz (Comoara), iar din Luigi Capuana, Luciano Zuccoli și Mihail Zoșcenko traduce Liviu Andrei. În fine, Carol Drimer transpune din germană o piesă de Carmen Sylva (Constantin Brâncoveanu), un lung serial intitulat A treia dragoste (Din viața pictorilor
OGLINDA LUMII. WELTSPIEGEL. LE MIROIR DU MONDE. VILÁG TU˝KRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288512_a_289841]
-
necontenitei lor repetări, omul și-a pierdut acel sentiment de spaimă adîncă în fața mării, pe care ea i-o inspira la început. Prima corabie pomenită în vreo carte a plutit pe un ocean care, cu un rafinament demn de un portughez răzbunător, înghițise o lume întreagă, fără a lăsa în viață măcar o văduvă. Același ocean își rostogolește și astăzi talazurile; același ocean nimicește, an de an, atîtea nave. Da, muritorilor nesăbuiți, potopul lui Noe nu s-a retras: două treimi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
creatoare, care, pe timpul lui Henric Navigatorul, Don Manuel și Don Joîo III o înălțaseră la rangul de regină a oceanelor și îi dăduseră stăpânirea unei bune părți a lumilor nou descoperite. S-ar fi spus că efortul uriaș, cheltuit de Portughezi în secolele XV-XVI, secătuise până la măduvă substanța vitală și energiile creatoare ale națiunii. Portugalia descoperirilor maritime și a colonizărilor, Portugalia eroică, imperială, orgolioasă, civilizatoare și bogată, a lui Vasco de Gama și Albuquera, a lui Joîo III și a lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Joîo IV, întemeind o nouă dinastie, n-a mai putut înălța Portugalia la rangul de mare putere. Epoca de aur a Peninsulei Iberice se încheiase. Hegemonia Europei și stăpânirea imenselor teritorii de dincolo de mare - teritorii descoperite în buna parte de Portughezi și Spanioli - erau râvnite de alte puteri. Departe de a mai avea un cuvânt de spus în această luptă, Portugalia, că și Spania, își pierdea pe nesimțite neatârnarea în politica externă. Dictatura Marchizului de Pombal (1750-1777) a fost începutul sfârșitului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care presimt ghilotina. Sunt, apoi, preoții și catolicii înverșunați, care se temeau de persecuții religioase sau se simt chemați de o misiune "apostolică", pentru restaurarea creștinismului romanocatolic persecutat și zdruncinat de revoluția franceză. De asemenea, reacționează împotriva constituționalismului acei puțini Portughezi conștienți, în care instinctul politic a rămas viu și care înțeleg că Regele renunțând la suveranitate, țara se va împărți în două partide, demoliberali și regaliști. În sfârșit, marea masă a poporului, legată încă de instituțiile tradiționale, se păstra impermeabilă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ca șef al insurecției regimentelor din Capitală. În manifestul adresat trupelor, el spune că trebuie să "triumfe opera începută, dîndu-i o stabilitate sigură și nimicind odată pentru totdeauna banda pestilențială a masonilor". În aceeași zi, Infantele dă o proclamație către Portughezi: "Sau murim în glorioasa luptă în care ne aflăm angajați sau tăiem de la rădăcină râul care ne doboară, nimicind odată pentru totdeauna infernala rasă masonică, înainte ca ea să ne nimicească pe noi". Dar "infernala rasă masonică", de care vorbește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mercenari. Sunt fel de fel de oameni, cea mai mare parte englezi. Unul din aceștia, Doyle, excentric și fanfaron (O. Martins) proclamă că trebuie să se facă ceva pentru eliberarea "acelor nenorociți de indigeni" (those damn'd natives). Indigenii erau portughezii terorizați de Don Miguel. În Londra apăreau afișe cu următorul text: Se caută de către o companie comercială și colonială, bărbați activi și inteligenți, pentru a lucra ca fermieri în Brazilia sau aiurea". Oamenii se înrolează fără să știe unde vor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
modifice Constituția, pentru "a pacifica familia portugheză". Iar istoricul Alfredo Pimenta scrie: "Niciodată, până la 1820, familia portugheză n-a avut nevoie să fie pacificată. De la această dată însă și până în zilele noastre (1934), marea preocupare a oamenilor politici este concordia portughezilor. De ce a izbucnit neînțelegerea? De ce au făcut dintr-o singură națiune, două națiuni, care în decursul timpului s-au multiplicat într-un asemenea chip încît în prezent e greu de spus câte națiuni portugheze trăiesc înăuntrul Statului Portughez?" Fapt este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
facerea sau desfacerea legilor. Și toate ideile acestea au rodit, căci în timp ce Parlamentul legifera, forțele revoluționare se pregăteau să răstoarne obositele așezări politice. Ca și Antero de Quental, istoricul Oliveira Martins lucrează din răsputeri la dezagregarea statului liberal și constituțional portughez. Critica pe care o face liberalismului, mai ales în cele două volume ale Portugaliei Contemporane, găsește un extraordinar ecou. Edițiile se epuizează în timp record. Oliveira Martins scrie inspirat, cu un neîntrecut talent literar, prezentând istoria patriei sale în tablouri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
crească un imperiu colonial. O detestabilă administrație ruina lent ținuturile bogate ale Africii. Abolirea ordinelor religioase, în 1834, a făcut posibilă infiltrarea misionarilor protestanți și, prin ei, a influenței britanice care, cu timpul, se va dovedi fatală. De altfel, pentru portughezii din ultimul sfert de veac, coloniile nu prețuiau mare lucru. Nu-i învățase Oliveira Martins că istoria colonizării portugheze era o serie de crime și infamii? Nu se așteptau, cu toții, ca Portugalia să dispară, pentru că nu știuse, la timp, să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că alianța engleză este singura posibilitate care îi rămăsese Portugaliei de a nu pierde totul. Era inutil să se mai vorbească despre drepturile istorice ale Portugaliei, inutil să se evoce măreția operei celor dintâi descoperitori și colonizatori ai Africii - toți portughezi, - inutil să se critice planurile nesățioase ale imperialismului englez în Africa. Realitatea era mult mai simplă și mult mai tristă: la sfârșitul secolului XIX, Portugalia nu mai reprezenta nimic - nici ca forță militară, nici ca putere maritimă, nici ca prestigiu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
grăbește chiar să împlinească, prin vizita sa în Anglia și prietenia cu viitorul rege Eduard VII. Republicanii și partidele de opoziție profită însă de indignarea maselor, pentru a-și înteți campania împotriva regimului. Ziarul Os Debates scrie cu litere mari: "Portughezi! Jos monarhia! Jos învîrtiții! Jos infamia!". Strigătele antiengleze - "Jos pirații!" - se înfrățeau cu amenințările antimonarhice, Statuia lui Camoens din Lisabona e îndoliată de studenți, iar inscripția pe care o atârnă vorbește de "ultimul dintre lașii vânduți Angliei". Pentru că, așa cum scria
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
infamia!". Strigătele antiengleze - "Jos pirații!" - se înfrățeau cu amenințările antimonarhice, Statuia lui Camoens din Lisabona e îndoliată de studenți, iar inscripția pe care o atârnă vorbește de "ultimul dintre lașii vânduți Angliei". Pentru că, așa cum scria Basilio Telles în 1905, datoria portughezilor era să reziste; "am fi satisfăcut mândria națională, ceea ce prețuiește nu numai cât Africa, ci cât toate continentele adunate la un loc". Poetul Guerra Junqueiro publică un injurios și frenetic poem, Finis Patriae, invitație la regicid. Iar întrun ziar din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-l interesează mijloacele cu care izbutește să parvină. "Ingrat și vanitos", - își amintește despre Costa fostul său profesor la Coimbra - "era totuși umil când trebuia; scandalagiu și obraznic, totuși timid în fața primejdiei; sectar odios, prieten al măririlor și comodităților vieții..." Portughezii își amintesc încă de spaimele lui penibile; când sărea din tramvaie de teama unei bombe imaginare, se prefăcea rănit ca să nu iasă pe stradă, leșina când se complicau lucrurile și se închidea în ascensorul hotelului ca să scape de urmărire. Îndată ce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]