360 matches
-
să se simtă „William Dayfield, 1864“. Se mira că mormintele Îi făceau pe oameni să considere viața ceva trăit În van. Cumva, el nu găsea nimic deznădăjduit În faptul de a fi trăit. Toate coloanele frânte și mâinile strânse și porumbițele și Îngerii Însemnau tot atâtea povești romantice. Și-a spus că peste o sută de ani i-ar plăcea ca tinerii să speculeze dacă el avusese ochi căprui ori albaștri și a sperat cu pasiune că mormântul său va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să spun nu e că nu ești masculin, ci că Îți pot vorbi ca unui frate. Am fost nevoiți să Înghițim tot rahatul pe care ni l-au băgat pe gât poeții cu Beatricele lor, cu pământul mamă, căprioarele, tigresele, porumbițele, lebedele, toate tâmpeniile astea. Dă-mi voie să spun că firea bărbaților mi se pare mult mai complicată. Sau poate nu e deloc complicată, acest târg dezgustător. Tu Îmi oferi sex - eu Îți ofer puțină tandrețe. Sau simulacru de tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
câtă mâncare voiam, atât de multă încât aproape credeam că într-o zi va fi de ajuns. În scurtul răstimp pe care l-am petrecut la Marseilles, devenisem un fel de legendă. „Uite-l că vine!“ murmurau voluntarele ca niște porumbițe înfumurate, cu gura mare, încorsetate în rochiile lor negre, când îmi făceam loc cu tava mea de metal în fața rândului, „mâncăciosul“. De partea cealaltă a plitelor, fețele lor transpirate și îmbujorate se întreceau în rânjete gata să mă înfulece pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de prin toate cafenelele, cercurile și bisericuțele, unde putreziseră de prea multă uzură și puțeau a mitocănie ambiantă, drept care cei ce le-au reprodus și le-au recunoscut ca pe ale lor, ba chiar s-a găsit și câte o porumbiță neranchiunoasă care s-a scandalizat că logomahicul ăsta de don Miguel scrie uneori Kultură cu K mare și, după ce-și atribuie abilitatea de a născoci vorbe de duh, recunoaște că e incapabil să fabrice poante și jocuri de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
El, înalt fiind, ședea, picior peste picior, lăsând să i se vadă limba ghetei, iar ea, scunduță, în picioare, alături de el și rezemându-și mâna, o mână fină ce nu părea făcută să apuce, ci să se așeze, ca o porumbiță, pe umărul soțului ei. Mama lui umbla prin casă fără să se-audă, ca o păsăruică, todeauna în negru, cu un surâs, care nu era decât rămășița lacrimilor din primele zile de văduvie, pe buze și-n jurul ochilor scrutători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pot oare face față? N-o să mă fac roșu ca un mac sau alb ca un crin atunci când ochii ei au să umple golul ușii? N-o să-mi explodeze oare inima în piept?“ Se auzi un freamăt ușor, ca de porumbiță care-și ia zborul, un ah! scurt și sec, și ochii Eugeniei, pe un chip plin de prospețimea vieții și pe un trup ce nu părea să apese deloc podeaua, dăruiră scenei o nouă și misterioasă lumină spirituală. Și Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Soptind șoapte de amor; De-aș avea o floricică Gingașă și tinerică, Ca și floarea crinului, Alb ca neaua sânului, Amalgam de-o roz-albie Si de una purpurie, Cântând vesel și ușor Soptind șoapte de amor; De-as avea o porumbiță Cu chip alb de copiliță, Copiliță blîndișoară Ca o zi de primăvară, Cîtu-ți ține ziulița I-aș cânta doina, doinița, I-aș cînta-o-ncetișor, Soptind șoapte de amor. {EminescuOpI 3} O CĂLĂRIRE ÎN ZORI A nopții gigantică umbră ușoară Purtată de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dar nu se îndurau să plece cu... gușile goale. În cele din urmă, neavând încotro, le-am pus porția cuvenită de pâine, după care m-au lăsat în pace. Cu Mihaela se întîmplă la fel. După o jumătate de oră, porumbița mea plecă din nou să cerceteze cutia de scrisori. Se întoarse și de astă-dată cu mâna goală. După un timp, se duse iarăși, și iarăși reveni fără nici un rezultat. Poate își dădea seama că făcea drumul degeaba fiindcă nu mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un cioroi mititel, mierla fredona un nou cântecel și greierul s-a abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se aprinse și crăiasa amuțise. După auzul acestei vești, crăiasa plecă la drum, până a ajuns, într-o pădure unde a poposit la un izvor. La câțiva metri de loc, doi porumbei se certau foc, din cauza unui joc, dintre o porumbiță și un netot. -Măi frumoșilor, decât v-ați certa mai bine m-ați ajuta, zise crăiasa către porumbei. -Cu drag, Crăiasa inimilor în suferință, ce putem face pentru tine? -Trebuie s-ajung la vestita curte a Craiului bărbaților. Vreți să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Michel reîncepu. La fiecare izbucnire i se zguduia tot stomacul. Picioarele umflate stau depărtate unul de altul și i se vedea coada jachetei pe sub scaun bălăbănindu-se. Apărură atunci două grații tinere. Domnișoarele Riri și Coca, în rose și bleu. "Porumbițele noastre!" "Războiul de la 77". "Lasă, Michel, s-a terminat cu eroismul!" Riri începu la piano o romanță, cu mâna stângă trecând peste mâna dreaptă. Ce oi fi gândit eu atunci? Nu mai țiu minte. La un moment dat, știu că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
POEZII] eco? 2286, Surori Dumnezeu și om Înger și demon Ideal și real Codru și salon Proletar și împărat 1873-1874 ca unda zvîcnindu-se cu greu 2255, 293 v martir încoronat 1876 gurile câte le-astup' acum pământul ochii roși de porumbiță {EminescuOpXV 1068} arzătorul mijloc al vremei, căci cei ce mor sunt martori muți*: Nemuritorii Preotul-rege. miște universul. 1883 același tic de moderațiue * Inedit. 1068 {EminescuOpXV 1069} {EminescuOpXV 1070} {EminescuOpXV 1071} {EminescuOpXV 1072} {EminescuOpXV 1073} Ofensiva de Crăciun a Porții Principii
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
va fi, întotdeauna. El a scris poezia viselor Ce va dăinui pentru totdeauna. Statuia ta, bătrâne Eminescu, E ninsă iar și iar e singură. Hai scoală din mormântu-ți, tu poete. Și floarea grea, de tei, o scutură! Zbor frânt O porumbiță dalbă și voioasă, Plutea-n văzduhul azuriu și auster, Nu intuia că viața e o cursă Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
auriu, În tot văzduhul ea se lăfăia, Până-ntr-o zi, când un erete-nfometat Plană și o surprinse deodat'. De-atuncea nu se mai văzu Nici într-un zbor măcar stingher, Toată ființa era tristă, De la Pământ până la cer. Îmbujorata porumbiță, Plutind spre nori neîncetat, O gheară, ca o cange-a sfârtecat-o, Frângându-i zborul avântat. Povestea ei se-oprește aici, Că zborul ei de-acum se curmă. Acesta a fost bietei ființe, Jocul șăgalnic cel din urmă. Dezastrul Un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe cap, lăsați-mă sînt ocupat cu platforma, era scuza lui obișnuită cînd era în pană de idei. Curistule, Părințele, voi ce ați fi făcut dacă erați în locul meu? Simt că mă prăbușesc, Delfinașule, că sînt o ruină. Unde ești porumbița mea? făcea pe actorul, tot la baie? Să lase la dracu’ robineții ăia. Nu era apă caldă la bideu, și ea trebuia neapărat să se spele, făcea parte din ritualul ei, de ce era nevoie să fie un nesuferit de fiecare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dăm nas în nas cu cine știe ce miniștri, artiști, sportivi, neveste sau fiice de actviști, reia Roja. Numai să nu vă holbați la ei ca la urs, că s-ar putea să sfîrșiți la interogatoriu, comportați-vă normal, vedeți-vă de porumbițele voastre și nimeni n-o să vă ia la întrebări. — Și eu care pînă acum credeam că sînt cineva, își dă seama Curistul, urmărind din priviri un individ dubios care șade singur la o masă alăturată pufăind dintr-o țigară de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
succes Părințelul să acopere vacarmul, unii au și început deja bîțîiala. — Pun pariu că în cîteva minute n-o să mai ai loc nici să arunci un ac în ringul ăsta, zice Roja, așa că dacă nu vreți să vă fure alții porumbițele ar trebui să vă grăbiți. Mai întîi dumneavoastră, spune Curistul. — Eu o să mai aștept, declară Roja, în clipa în care sunetul muzicii dă semne că se stabilizează la un anumit nivel de decibeli. — Tot prost se aude, spune Părințelul, simțind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
decît să vă gîndiți bine de-acum înainte ce perle mai scoateți pe guriță, le spune. Probabil că așa făcea și Bătrînul cînd încă se mai simțea stăpîn pe sine, își închipuie Părințelul, uite-așa își strîngea iubițica la piept, porumbițo, îi șoptea la ureche. Ce romantic, dragoste și revoluție, nenicule, zice șoferul, asta e cea mai mare nenorocire, cînd Securitatea, sau cum s-o fi numit pe vremea aia, își băga nasul pînă și-n patul celui vizat. Mai ales
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că datorită lor, el marele amorez de altădată o să ajungă un neica nimeni. Să știi că te înșeli dacă încă îți mai imaginezi că Roja îl mai are pe vino-ncoa așa cum îl avea cu cîțiva ani înainte, cînd toate porumbițele astea erau topite după el. Află că n-a mai rămas nimic din fostul donjuan, nu-l mai ia nimeni în serios, a și uitat de cînd a pus laba ultima dată pe-o bucățică. — S-ar spune că de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Lea. O lăuda, o asigura, o liniștea: „E foarte bine, e foarte bine, fata mea. Bine, bine, bine”. Repede, toate femeile din cort au început să spună într-un glas cu ea „Bine, bine, bine”, cloncănind ca un stol de porumbițe. Inna a început să-i maseze pielea din jurul anusului, care era foarte umflată. A masat cu mișcări din ce în ce mai puternice și durerile s-au îndesit tot mai mult. Apoi a pus mâna Rahelei pe burta Leei și i-a arătat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
critici. Loialitatea și discreția Îi erau totale. Singurul ei regret era că Începuse să lucreze pentru HJ abia după ce lucrările mai bune fuseseră scrise - ar fi fost o onoare imensă să colaboreze la realizarea măreței trilogii compuse din Ambasadorii, Aripile porumbiței și Potirul de aur. Trebuise să se mulțumească doar cu prefețele la nefericita ediție newyorkeză a Colecției de romane și povestiri, cu amintirile din copilărie și tinerețe, și cu alte opere relativ minore. Cu toate acestea, se considera privilegiată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după ce a suferit umilința și respingerea profesională la mijlocul carierei, culminând cu dezastrul intitulat Guy Domville, după ce și-a regăsit triumfător creativitatea și Încrederea În sine, continuând cu scrierea capodoperelor sale târzii, pietrele de temelie ale romanului psihologic modern, Ambasadorii, Aripile porumbiței și Pocalul de aur, a fost nevoit să trăiască Încă o dată experiența catastrofală a eșecului, la mai puțin de un deceniu după primul moment de cumpănă. Cele trei romane, scrise la Lamb House și publicate În succesiune rapidă Între 1902
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o stare de vâscozitate afectivă. Come, cefalee, convulsii ale celor aflați în interiorul ei însoțesc pronunțarea versurilor patru și cinci. Pleznită de rostirea cuvintelor finale, construcția dansează înaintea invocatorului său ca o muiere și îi ciugulește dintre liniile palmei ca o porumbiță. Cu ochi mijiți, invocatorul o urmărește câteva clipe, apoi pronunță rar cea de-a doua parte a imprecației: "...Mi-am tras în rugăciunea mea și mâinile și picioarele Am ieșit din lume ca și cum m-aș fi smuls dintr-un viol
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
amândoi slujbe atât de solicitante fără ca asta să-i afecteze pe copii. Spunea că a Încercat să creadă asta, dar că nu a lăsat-o inima. Momo se apleacă să arunce ceva la coș și, pe fereastră, o văd pe porumbiță, cu penele Înfoiate ca o crinolină deasupra ouălor. Porumbelul-tată nu se vede nicăieri. Unde o fi? —O, ce trist, spune Momo. Vreau să spun, ce pierdere, să sfârșești prin a nu face nimic cu viața ta. 13.11: Dacă plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai nuanțate În momentul În care pasărea se Împerechează. Din Obiceiurile porumbeilor E liniște aici pe pervazul exterior. Se aud claxoanele și zumzetul traficului de dedesubt, dar sunt amortizate de Înălțime, Înăbușite Într-o plapumă de aer. Sunt foarte aproape de porumbiță. O văd și mă vede și ea pe mine. Scoate un uguit jos și gâtul Îi tremură violent. Toate instinctele Îi spun să zboare, toate, cu excepția celui care-i spune să stea cu puiul ei. Din unul dintre ouă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]