5,260 matches
-
tovarășă? Femeile înarmate pentru ce? — Pentru a vă lua locul. Noi deasupra și voi dedesubt. Ca să simțiți și voi ce simți când ești femeie. La o parte, mișcă-te, du-te de partea cealaltă, du-te lângă prietenul tău îmi poruncește, ațintind mai departe arma asupra mea. — Irina perseverează în ideile ei, mă avertizează Valeriano. Nu servește la nimic s-o contrazici. — Și acum? întreb, și-l privesc pe Valeriano, așteptând să intervină ca să pună capăt glumei. Valeriano o privește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să știe care era adevărata ei obîrșie. Însă odată ajunsă acolo, după cîțiva ani fericiți, fata a dat naștere unui copil leit bunică-su, negru și vînjos, și În aceeași noapte soțul, crezînd că fusese Înșelat cu un sclav, a poruncit să fie ucisă. De Îndată ce a murit, ea a redevenit neagră, dar acolo, În Franța, nimeni nu pare să priceapă minunile și miracolele Elegbei și s-au grăbit să spună că avea ciumă, pricină pentru care i-au ars trupul... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să părăsească cimitirul decît ca să muncească pentru stăpînii lor, fără glas, fără să se vaite, neobosiți, răbdători și indestructibili, Înzestrați numai cu forța divino-demoniacă a Elegbei, zeița neagră care domnea, de la Începutul timpurilor, În adîncul pădurilor din Dahomey. - Vino! Îi porunci apoi autoritar, fericit că În sfîrșit cineva trebuia să Îl asculte, să i se supună și să-i suporte prezența fără să-i arate dispreț sau silă: Vino, urmează-mă! Mortul viu se puse În mișcare ca un robot, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
căpitanul meu o să-l bucure nespus să verifice de ce un avorton ca tine se ocupă de vrăjitorie. Zicînd acestea, negrul Întinse brațul și Îl apucă de gît, strîngîndu-și mîna puternică ce părea o creangă de fier: - Mișcă-te! i-a poruncit pe același ton zeflemitor, dar care nu admitea replică. Bătrînul o să-ți facă socotelile... Nu Îl lăsă liber nici o clipă, amenințîndu-l că-i rupe dintr-o singură lovitură spinarea dacă Încearcă să fugă și Îl obligă să Înainteze așa, caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pretindea să i-o deștepte victimei, și continuă pe același ton. Dar avînd În vedere că mi se pare o mai mare pedeapsă pentru tine să fii condamnat să suporți propria ta prezență decît să te transformi În șorici, voi porunci să ți se dea cincizeci de bice pe spinare și să-ți fie confiscate toate bunurile drept compensație pentru neplăcerile pe care ni le-ai pricinuit. Subofițer! Îi ordonă el unui omuleț pirpiriu, cu o expresie răutăcioasă. Ocupă-te ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o singură smucitură bruscă, aproape că Îl azvîrli la pămînt pe omulețul speriat, despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de monstruoasa urîțenie a răpitorului său. - Haide! porunci acesta. Și nu uita că, dacă scoți o vorbă numai, Îți retez beregata. Îl tîrÎ după el fără nici un fel de menajamente, ca și cum ar fi fost vorba despre un animal de povară, Înaintînd cu pas rapid și nervos, aproape În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
diferiți pentru mine. - Și ce legătură am eu cu toate astea? protestă chilianul. Ce vină am eu pentru cîte ți s-au Întîmplat ție, dacă nici măcar nu te cunoșteam? - Vina pe care o aveți cu toții... Uită-te la mine! Îi porunci, Oberlis și apucîndu-l brusc de bărbie obligîndu-l să ridice capul. Privește-mi chipul... E urît, nu-i așa? Uită-te la cicatricea asta de pe obraz și la pata asta roșie și păroasă... Și uită-te la spinarea mea, la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dar nici măcar unul dintre voi nu mi-a arătat vreodată Înțelegere, afecțiune sau simpatie... Nici măcar unul! De ce trebuie atunci să mă port eu altfel cu voi? Acum e rîndul meu. O să fii sclavul meu și-o să faci tot ce-ți poruncesc, iar la cea mai mică nemulțumire pe care mi-o pricinuiești, o să fiu atît de dur, Încît Îți jur că te vei căi că te-ai născut... O să-ți leg picioarele cu lanțuri și-o să lucrezi cît e ziulica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
doi oameni lucrau pentru el și trăiau Într-o permanentă tensiune, răpuși de teamă. Se simțea puternic. Pentru prima oară cineva era mai neînsemnat decît el, iar asta era o senzație nouă și minunată, pentru că nu avusese niciodată ocazia să poruncească nimănui să facă nimic, iar acum o făcea, și ceilalți nu crîcneau. Și era ceva cu adevărat măreț să se furișeze prin coclaurile de pe insula pe care o cunoștea atît de bine și să pîndească ascuns mișcările „sclavilor” lui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care avusese parte În viața lui, mult mai mare pentru el, desigur, decît micul cufăr plin ochi de perle și dubloni grei de aur pe care Îl descoperi Încastrat Într-un perete despărțitor, aflat Îndărătul unei hărți a Franței. Le porunci „sclavilor” săi să care sacii cu ceai, mătăsurile și ustensilele de pe vas Într-una din peșterile mari din vale, iar În zilele următoare Îi obligă să desfacă bucată cu bucată rămășițele navei distruse, aducînd pe uscat bucățile care i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Într-o alergătură tragicomică În care săreau cu picioarele apropiate, ba chiar mergeau În patru labe, iar Oberlus Înșfăcă unul dintre bicele pe care le salvase de pe fregată și arătă spre norvegianul care ajunsese ultimul. - Culcă-te la pămînt! Îi porunci cu un gest autoritar pe care celălalt Îl Înțelese imediat. Repede! Îi dădu cele zece bice promise pe spinare și Îi făcu semn lui Mendoza să-l ajute să se ridice În picioare: - Data viitoare o să dau și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar dezolarea bucătarului lămurea, fără să mai fie nevoie de cuvinte, succesiunea faptelor. Sentința veni aproape imediat. Oberlus luă maceta lungă și ascuțită pe care o purta mereu la brîu și i-o Înmînă lui Dominique Lassa: - Taie-i capul! porunci el. - Ești nebun? protestă cel interpelat, refuzînd arma... E prietenul meu. - Nu mă mai numi nebun dacă nu vrei să termin și cu tine, Îl amenință Oberlus. Și tocmai pentru asta, pentru că e prietenul tău, aș vrea să fii tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
refuzînd arma... E prietenul meu. - Nu mă mai numi nebun dacă nu vrei să termin și cu tine, Îl amenință Oberlus. Și tocmai pentru asta, pentru că e prietenul tău, aș vrea să fii tu cel care Îndeplinește sentința... Ți-am poruncit să-l pui În temă cu privire la pericolul care-l paște dacă Încearcă să mă omoare... Lassa refuză din nou: - N-am s-o fac. E o crimă. - E legea... „Legea mea”, și pentru prima dată nu mă voi arăta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În temă cu privire la pericolul care-l paște dacă Încearcă să mă omoare... Lassa refuză din nou: - N-am s-o fac. E o crimă. - E legea... „Legea mea”, și pentru prima dată nu mă voi arăta din cale-afară de crud, poruncindu-ți să-i dai să bea plumb topit sau să-l sfîșii În trei - făcu o pauză și Îi privi amenințător. Data viitoare o să mă port ca un rege adevărat, torturîndu-l pe vinovat pînă cînd mă va implora să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l sfîșii În trei - făcu o pauză și Îi privi amenințător. Data viitoare o să mă port ca un rege adevărat, torturîndu-l pe vinovat pînă cînd mă va implora să-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și spre inculpatul care plîngea cu sughițuri și cu coatele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fost tot ce a rostit acesta drept explicație pentru că-i chemase. Trebuie să vă Închid. Dominique Lassa voi să protesteze, dar Oberlus se limită să ridice mîna stîngă a chilianului Mendoza și să-i mai arate o dată degetele lipsă. - Ce poruncesc eu nu se discută, lămuri el. Vrei să-ți aplic aceeași pedeapsă? Defilară prin urmare În tăcere, cu capetele plecate, strîngînd pumnii ca să-și stăpînească mînia sau poate dorința de a plînge, ca niște oi zorite către țarc, neliniștiți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de ură Îi străpungea pieptul și ceva foarte asemănător unui curent electric Îi străbătea șira spinării. María Alejandra! María Alejandra, vaporul pe care se afla negrul care Își bătuse joc de el dîndu-se drept mort viu; nava bătrînului căpitan care poruncise să fie biciuit și a echipajului de ipochimeni gălăgioși care Îi trăseseră, amuzați, fiecare dintre cele cincizeci de bice, Îndrăznea să se Întoarcă pe insula unde Îl umiliseră atît de tare, al cărei stăpîn absolut și rege indiscutabil era acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace, răspunse batjocoritor Iguana cu un calm desăvîrșit. Curînd, din María Alejandra n-o să mai rămînă decît amintirea că a fost vaporul căpitanului care a poruncit să fiu biciuit. - Dar sînt patruzeci de oameni dedesubt...! - Azi n-au noroc, Îl asigură Oberlus convins. Iar singurul lucru care mă doare este că nu vor ști niciodată cine i-a trimis În măruntaiele iadului. Haide! Îi porunci el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a poruncit să fiu biciuit. - Dar sînt patruzeci de oameni dedesubt...! - Azi n-au noroc, Îl asigură Oberlus convins. Iar singurul lucru care mă doare este că nu vor ști niciodată cine i-a trimis În măruntaiele iadului. Haide! Îi porunci el, ajutîndu-l să se ridice. Vreau să privești de pe mal cum ți se scufundă vaporul. Îl Îmbrînci pînă pe punte, cu fața scăldată În lacrimi, aproape idiotizat, În timp ce flăcările Începeau să cuprindă vechea structură de lemn, iar fumul punea stăpînire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Moartea mea va veni numai atunci cînd va vrea Dumnezeu, a fost răspunsul senin al galicianului. Dacă El Îmi cere să supraviețuiesc pe această insulă unde am săvîrșit o greșeală de neiertat, atunci aici voi rămîne cîtă vreme asta Îmi poruncește să fac - Îi Întoarse privirea cu aceeași intensitate, ca și cum dintr-odată și-ar fi recăpătat integritatea și s-ar fi simțit din nou stăpîn pe sine. Dacă mă bucură ceva, adăugă el, este că am descoperit că ție Îți lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-i lipsească. De fapt, țestoasele din Hood, cu carapacea diferită de cele din restul arhipelagului, au dispărut cu totul, ca urmare a acestui jaf, Înainte de sfîrșitul acestui veac, Oberlus Însuși fiind principala cauză a dispariției lor. Prin urmare, le porunci lui Mendoza și norvegianului să nu le mai ucidă, interzicînd consumul de carne de țestoasă sub amenințarea unor pedepse crunte, și le ascunse pe majoritatea celor rămase În viață Într-o peșteră mare, care În felul acesta se transformă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că o asemenea teamă trebuia să se bazeze mereu pe convingerea că pedepsele nu erau niciodată arbitrare. În „regatul” lui, cel ce respecta legea era În siguranță, cu excepția cazului În care nu era de acord cu legea respectivă. El, Oberlus, poruncea, iar ceilalți Îi dădeau ascultare. În fond, impunea o politică la fel de veche ca și cea mai veche dictatură condusă de un creier pe jumătate lucid, care aspira la perpetuarea puterii, deoarece capriciile și anarhia nu conduceau decît la derută, disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Era conștient de faptul că metisul Îl ura de moarte pentru că-i amputase degetele, dar știa, de asemenea, că Îi știa cel mai tare de frică de pe toată insula și că ar fi avut grijă ca totul să funcționeze cum poruncea stăpînul lui. - De-acum Încolo e răspunderea ta, Îi atrase el atenția. Și dacă vrei să-ți păstrezi degetele care ți-au mai rămas, te sfătuiesc să ții ochi larg deschiși... Nu mai trebuie să muncești, o să-ți dau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
y Costa - descoperi așadar curînd, că era singur În dorința lui fierbinte de libertate și de luptă și pricepu, de asemenea, că răpitorul său Îl supraveghea cu o atenție specială, așteptîndu-l să acționeze. Însă Gamboa era un om obișnuit să poruncească, nu să asculte, nu se născuse ca să fie sclav și, pe deasupra, mai era și singurul care știa cu certitudine că Oberlus Îl Înșelase cu jocurile de lumini, făcîndu-l să naufragieze pe coastă. În noaptea aceea făcea de pază pe Río
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din trecut fură dați uitării, pînă cînd, cu cincisprezece zile Înainte de nuntă, ea Îl anunță, pe neașteptate, că fusese invitată de către conte Într-o nouă călătorie și că urma să plece. Cavalerul de Arriaga nu spuse nimic de data asta. Porunci să-i fie Înhămată trăsura și porni Într-un lung periplu prin Europa, ca să moară la Florența, În vara următoare, victimă a ciumei. Carmen de Ibarra - acum aproape nimeni nu o mai numea Niña Carmen - Îl așteptă să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]