338 matches
-
oară cu Irina Cerkasova. Erau pentru prima dată în patul ei, Cerkasov se dusese din nou la Fiul Răsare, iar Irina profitase de ocazie ca să se facă mai comodă. O singură lumânare făcea lumină în cameră. Irina era flămândă și poruncitoare ca un monarh absolut, iar Vultur-în-Zbor era în starea de spirit potrivită pentru a-i îndeplini poruncile. A fost o noapte violentă și frenetică pentru bestia cu două spinări și, în mijlocul luptei lor, Vultur-în-Zbor a avut viziunea. Chipul ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că pe baza lu’ Ciulinel ... Mai la deal un pic curgea un izvoraș cu apă bună și răcoroasă. Aneta i-a dat apă din pumni, apoi i-a prins doi fluturași bleu și la un moment dat i-a zis poruncitor: Stai așa și nu te mișca, deloc! Vezi borta ceia de lângă tufă? Nț! Uită-te după degetul meu! Vezi? Nu văd nica! Că prost ma’ ești! Stai așa și vezi ce fac eu! Aneta s-a ridicat ușor, purta o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
slab, părul argintiu pe la tâmple și hainele necălcate, vechi și lucioase. - Tu ești, mă? a întrebat. Inima cârciumarului bătuse mai tare. Aceeași spaimă veche, ținută ani întregi în suflet, a ieșit gâlgâitoare, sub piept. Palmele și ghiontii lui uitați, glasul poruncitor al stăpânului, toate s-au adunat într-o frică neînțeleasă. Pandele i-a întins peste masă palma subțire, aproape străvezie. Privirile i se șterseseră și veselia din ochi îi pierise. Parcă nu mai vedea lucrurile prea apropiate. - Eu sânt jupîne
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-și urle cîntecul ininteligibil, fără să se oprească nici o clipă toată ziua și noaptea următoare. În sfîrșit, În zori, Iguana Oberlus scoase unul dintre pistoalele pe care le ținea la adăpost de umezeală și i-l puse la tîmplă, ducîndu-și poruncitor degetul la buze, Într-un gest prin care impunea, inechivoc, tăcerea. Dar chiar și așa, sărmanul cotinuă să cînte. Oberlus trase cocoșul armei În chip ostentativ. Celălalt Îl văzu făcînd asta, nepăsător, izbucni În rîs, amuzat fără Îndoială de obscenitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ăla Împreună cu el. Au mers la nu știu ce magazin de bijuterii amândoi În ... Italia... sau... nu, În Londra! Așa e! un magazin de bijuterii din Londra care Îi place reginei... Ia mai taci cu regina aia! Ce-a mai zis, tună poruncitor Lauren. Zice că el o să te părăsească pentru ea. Crede că lumea deja vorbește despre asta și că știu. Mi-a spus că Hunter o iubește de pe vremea când erau la liceu și că e greu pentru tine să concurezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
drept în sus. De ore întregi stătea la marginea lizierei nemișcat, și aștepta s-o vadă în ceardac pe Anuca. Anton era în pădure... l-a văzut în câteva rânduri de departe. Dar chemarea din pădure, începu să sune mai poruncitoare ca oricând, înlăuntrul lui. Neliniștea îl cuprinse din nou și începu să fie chinuit de amintiri; pe de o parte îi era dor de mângâierile calde ale Anucăi și de hârjonelile cu Pârvu, iar pe de alta întâlnirea cu frații
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pași... văzând că lupul n-are de gând să se ferească din cale. Se priviră îndelung în ochi, într-o tăcere groasă s-o tai cu cuțitul. Lupul avea în toată ființa lui, în ochi mai cu seamă, o liniște poruncitoare, care parcă paraliza orice voință. Cu o liniște de neînchipuit, se lăsă pe pântece și pe labele dinainte, parcă, gata să se arunce și să sfâșie. Dar, nu... n-avea de gând. La lumina lunii, apărea înfricoșător de mare - cenușiu-dungat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe brânci și să aștepte întrebările celor trei fete (că cel puțin așa păreau) și, odată cu acestea, ritualul de citire a cărții extrase din teancul cu cărți de joc proaspăt amestecat. Valetul de pică! remarcă Gerard din nou, vocea gravă, poruncitoare, ca de bărbat, a uneia dintre fete. Acuma nu-i în stare să spună ce carte dorește-se auzi o altă voce, mai în particular și mai caldă și o alta râzând în hohote: Te mai întrebăm încă o dată ce carte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În vizita sa la Constantinopol, dând dovadă de abilitate și spirit diplomatic, Cuza nu vrusese să se angajeze în vreo discuție pe această chestiune. În ianuarie 1863, Ali Pașa îi trimisese o notă de protest, folosind un ton aspru, aproape poruncitor: <Este surprinzător ca guvernul alteței voastre să se apuce să hotărască de la sine o chestiune care a fost obiectul conferinței de la Paris. De aceea guvernul împărătesc protestează formal contra oricărui act al alteței voastre, care ar avea de efect o
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
privirea spre albi. — Meditează la răspuns, fiecare de unul singur... Libertatea yubani-lor cere ca fiecare să ia hotărârea, fără să țină seamă de ce ar putea gândi ceilalți. Așteptară. Timpul se lungi și prin hățișuri se auzi de departe o voce poruncitoare în spaniolă. Kano a fost primul care își ridică brațul înarmat cu sarbacana, apoi rămase în continuare nemișcat și cu ochii închiși. Începură să-și ridice brațele... Doi... Trei... Cinci..., și să rămână tot nemișcați. Când brațele ridicate în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se vedea limpede că nu-i plăcea treaba asta. — Nu doresc să-l aștept, vreau doar să-i las cărțile. — Domnul Travers a dat dispoziție să-l așteptați. — Puțin Îmi pasă de ordinele domnului Travers. Recepționerul se adresă, cu glas poruncitor, unui picolo: — Condu-l pe domnul În camera 6. La domnul Travers. Domnul Travers a dat ordin ca dumnealui să fie lăsat să intre. Recepționerul folosea un număr foarte restrîns de expresii stereotipe. Cu un asemenea vocabular - se Întreba Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ați observat. Vă rog să vă apropiați. Nu sunt făcut decât pentru auditoriu restrâns. Și pentru convorbiri la mică distanță. Înghițea litere, cuvintele se încălecau, ritm inegal, sincopat. O ceață între și peste cuvinte. Gândea în salturi. Glas cald, dar poruncitor, amestec de fermitate și frică, blândețe, putere, da, chiar duritate. — În consecință, acum, vă apropiați, nu-i așa ? Urmărea cum femeia se mută pe unul din fotoliile care flancau biroul. Scosese, din buzunarul hainei, o sticlă plată, cu un lichid
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iar ușierul unui magazin de lux se repede cu o grabă slugarnică și deschide ușa unei frumoase doamne din Înalta societate. Femeia iese repede, cu mișcările iuți ale piciorușelor ei cu glezne subțiri, cu Încălțări elegante, Îi adresează cîteva cuvinte poruncitoare și tăioase șoferului atent și traversează În grabă trotuarul Îndreptîndu-se spre magazin, legănîndu-și șoldurile frumoase, dar parcă modelate de croitor, purtînd pe chipu-i frumos, dar cam aspru o expresie de nerăbdare. Preocuparea majoră a vieții ei de a seduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se Împleteau Într-un cor țipător. Peste o clipă o femeie mai În vîrstă, cu un aer autoritar, se Întoarse În restaurant și, privind spre cele două tinere care ședeau Încă la o masă și Înghițeau În grabă prînzul, strigă poruncitor: — Domnișoară Turner! Domnișoară Blake! Ce faceți, nu veniți? A sosit autocarul! — Da, da! răspunse domnișoara Turner, care era mai scundă decît cealaltă. Imediat! Hai mai repede! zise femeia pe-un ton de dojană și dădu să plece. Toată lumea e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
De cîteva minute Însă, pe cînd zarva e Încă În toi, unul din cei prezenți a rămas tăcut, pierdut În gînduri, Într-o atitudine de profundă cugetare. Iar acum se ridică și privește În jur cu un aer serios și poruncitor. — Ia stați o clipă, fraților, zice el. Nu sînt chiar așa de sigur de treaba asta. Nu cred că Jim a spus o prostie chiar așa de mare cum ziceți voi. Am impresia că e o fărîmă de adevăr În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
n-am mâncat, căci nu pot mânca nimic, s-a speriat și m-a rugat să plec îndată, nu cumva să mă îmbolnăvesc, să iau malaria (știa că suferisem cu un an înainte de malaria) și câte altele. Avea un ton poruncitor și probabil că mă disprețuia mult, covârșit de patimă și durere cum eram. Călugării aceștia indieni nu te pot consola niciodată, căci li se pare nevrednic de consolat acel suflet robit durerii, și idealul lor de atroce detașare nu are
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
unde ai fi vrut să fiu, decât în locul în care să-mi păzesc munca mea și a copiilor mei, de cineva ca tine? Tata, înarmat și el cu o furcă asemănătoare, dar aflat în munca și în dreptul lui îi spune poruncitor, hotărât: - Descarcă snopii luați (n-a zis furați) și reclădește i la loc, așa cum au fost ei așezați, că dacă nu faci cum îți spun, de aici te vor lua ai tăi, dar nu viu, ci mort sau aproape mort
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu-și pierduse cumpătul, zicînd: ― Doamnă, doamnă, nu e nimic, fiți liniștită! Încercă să zâmbească, parcă i-ar fi fost rușine de spaima trecută. Petre, cu spinarea îndoită ușor înapoi, țeapăn ca o stâncă, strângea hățurile, repetând lin și totuși poruncitor: ― Hohoho!... Hohoho!... Privindu-l, Nadina parcă vedea cum i se încleștează mușchii brațelor ca niște căngi de oțel și cum îi cresc mereu puterile, cu cât își înfige picioarele mai dârz în pământ. Își recăpătă calmul complet. Ajunse iarăși veselă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de pe inimă: ― Mă miram eu să fi îndrăznit băiețelul să le facă vreun rău! Zeci de glasuri aprobară acuma grăbite și cu diferite apăsări: ― Nu, nu, cum să îndrăznească copilul! Dintre toate însă se desprinse tocmai glasul cârciumarului Busuioc, aproape poruncitor: ― De ce nu-ți iei tu copilul de mână, măi Pavele, să te duci cu dânsul, așa oblojit și chinuit cum e, la curtea boierului și să ceri să-ți plătească durerea acuma, îndată? Pavel întoarse capul spre cârciumar, încurcat, în vreme ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
închizînd drumul, parcă ar fi vrut să oprească trecerea. Totuși când se arătă în zare mașina, cineva strigă împăciuitor: ― Feriți, măi oameni, feriți, că vine! Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. Mașina repeta, stăruitor și poruncitor, același avertisment ascuțit ca un țipăt mânios. Uruitul motorului și pocniturile eșapamentului se înăspreau cu cât se apropia, dominând toate glasurile și toate zgomotele satului. Oamenii, rânduiți ca niște străjeri vechi pe amândouă părțile drumului, priveau cu ochi tulburi și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spun? Ori știe cineva?... Începe unul și ceilalți ca oile, Cristache! ― Urâte timpuri, don' primar! ― De, după nimereală!... Măcar de nu s-ar urâți mai rău! Își aduse aminte că e grăbit și, pornind spre ușă, strigă cu glas schimbat, poruncitor: ― Ia vezi, Cristache, să fie ordine și la tine! De unde știi că nu-i vine domnului prefect să intre și să-ți facă o inspecție? Mai bine să fii pregătit! ― Să vie sănătos!... Dar nu cred că-i mai arde
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de un fior, parcă răcnetele lui Petre i-ar fi răscolit toate durerile. Înainte ca lumea să se dezmeticească și să pornească pe făgașul deschis de feciorul Smarandei, primarul Ion Pravilă sări la dânsul și-i zise prietenos, dar și poruncitor, găsind tocmai glasul potrivit împrejurării: ― Taci, băiete, că n-a pus nimeni mâna pe tine și nici nu te-a batjocorit! Taci și mai bine du-te și-ți vezi de treabă și nu strica adunarea creștinilor! Serafim Mogoș și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o înfundase în cap. Stătu o clipă examinând pe Nadina, parcă de-abia acuma ar fi văzut-o mai bine. Murmură în sine cu o ridicare de umeri: ― Cucoană, necucoană... Apoi adăugă cu un glas care se silea să fie poruncitor: ― Dacă ți-e dragă viața, cuconiță, să fugi!... Ai auzit ? Să fugi îndată, altfel... Nadina se uită la dânsul, ca și când n-ar fi înțeles, fiindcă, apărîndu-și trupul, a uitat primejdia adevărată. Din înfățișarea lui se dumeri, își aduse aminte și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poruncă de nicăiri de alaltăieri, când a plecat prefectul, că poșta nu a mai venit, iar telefonul s-a stricat tot de atunci, fie că s-or fi tăiat firele undeva, fie din altă pricină. Trifon îi ceru, cu glas poruncitor, parcă el ar fi fost mai mare în sat, să trimită străjile să cheme toată lumea la cancelarie ca pe urmă să se ducă cu toții la boierul cel bătrân. ― Ba eu nici nu trimit străjile și nici nu mă duc cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Iuga recunoscu pe al lui Ignat Cercel, zărindu-i chiar mutra plângăreață undeva, fără să-l intereseze însă, ci numai ca o fulgerare a conștiinței. Trecură câteva clipe. Pauza păru tuturor nesfârșit de lungă. Pe urmă, brusc, Miron Iuga strigă poruncitor: ― Cine v-a chemat pe voi aci, să-mi stricați straturile, și rondurile, și potecile la care am muncit din greu cu oamenii?... Cine v-a dat voie?... Adică dincolo, în curte, nu puteați aștepta? Acolo nu mai e bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]