532 matches
-
au folosit de el pentru a justifica războiul și proprietatea. Duncan, nu contează ce cred oamenii, acțiuniile noastre ne fac buni sau răi. Dacă vreun Dumnezeu te liniștește, atunci adoptă-l. N-o să-ți facă nici un rău. — Nu? zise Thaw posac. Singurul Dumnezeu pe care mi-l pot imagina seamănă prea mult cu Stalin ca să mă liniștească. — Nu scuz metodele lui Stalin, dar cred că oricine ar fi condus Rusia în anii treizeci ar fi trebuit să se comporte ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pare destul de comunist, zise pastorul, dar eu cred că-n Rusia... — Rusia, strigă Thaw, are clase conducătoare mai rigide decît ale noastre, și dacă artei occidentale i se permite să fie isterică, artei estice i se permite să fie doar posacă. Nu-i de mirare! Arta puternică, frumoasă, armonioasă a apărut numai în micile republici, republici în care oamenii și șefii lor făceau parte din aceleași adunări și aceleași... Avu un acces de tuse violentă. — Hai, hai, zise pastorul cu infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
schimb, tu ai ales să devii un ins neputincios. Spre deosebire de Ruth! Ea-i independentă. — Și eu sînt independent. Dacă ți-am mîncat mîncarea sau am dormit sub acoperișul tău în ultima vreme, asta-i pentru că am fost bolnav, zise Thaw posac. Era deconcertat, pentru că nu se așteptase ca taică-său să devină genul de om care să trăiască așa cum îi place. — Fiule, nu refuz să te ajut, spuse domnul Thaw cu blîndețe. Uite, sînt gata să plătesc chiria casei încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
accentuează diferența. E un truc vechi. L-a folosit Rubens. — Ați avut un model pentru Eva? — Da. — O prietenă? îl întrebă reportera cu un zîmbet ascuțit. — Nu, prietena unui prieten, zise Thaw, care o pictase pe Janet Weir. Apoi adăugă posac: Aproape toate fetele acceptă să pozeze goale pentru un pictor, dacă el nu vrea decît să le deseneze. Reportera își bătu buza cu creionul, apoi îl întrebă: — Considerați că viața e mai curînd o tragedie decît o comedie? Thaw rîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de Molly și Janet pînă o să-mi iau cîmpii de putoarea femeilor astea, apoi îți vin prietenii tăi leneși, care se strecoară și dau la o parte toate bibelourile soră-mi, nu, nu mai suport! — Scuză-mă, Duncan, zise Drummond posac. O luă pe maică-sa și se luptă s-o scoată din cameră. Thaw plecă. Era o dimineață însorită și orașul puțea a parfum ieftin. Bîntui fantomatic prin preajma ceainăriei Brown, apoi stătu o oră sau două în atmosfera caldă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
clănțăneau, și se uită în jur: — Unde-i lumina? Nu știu. N-o văd... n-o văd nicăieri. Trebuie să ajungem din nou la bară. — N-o să reușești. Sîntem pierduți. Corpul ei se afla lîngă el, dar vocea, joasă și posacă, părea că vine de la depărtare. — Sînt vrăjitoare, spunea ea. Merit asta pentru că l-am ucis. Lanark crezu că Rima înnebunise și se simți epuizat. îi spuse răbdător: — Ce tot vorbești, Rima? — însărcinată, zise ea după o clipă, tăcută, înghețată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că putoarea atotcuprinzătoare deveni mult prea puternică atunci cînd traversară apa pe un pod nou și splendid din beton. Maldăre de pungi negre de plastic umflate erau împrăștiate peste noroiul crăpat. — N-avem unde altundeva să le aruncăm, zise Sludden posac. — La televizor ai spus că acești saci sînt impermiabili la miros. — Sînt, dar se sparg ușor. Ajunseră într-o zonă rezidențială cu bungalow-uri mici și ordonate, cu o mică grădină în față și un garaj alături. Mașina se opri în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
repede cu pleoapa dreaptă, mai șovăitor cu cea stingă. Îmi aduceam aminte de serile în care trebuia să-mi închid ochiul cu degetele ca să pot dormi. De zilele când râdeam doar cu o singură jumătate a feței, pe când cealaltă rămânea posacă și sinistră. Acum, când clipeam repede, îmi zvâcneau supărător și mușchii orbiculan ai gurii, iar când eram obosit o sudoare rece îmi țâșnea din porii obrazului sting. Mă jucam privind imaginea camerei cu câte un singur ochi. Cu dreptul, camera
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o ia la fugă. Mort de frică, se-ntoarse și se apropie de derbedeu. Era de două ori cât el, umplea parcă tot cadrul ușii. Curtea din față, pe unde era ieșirea, era goală, dincolo de gard blocurile erau întunecate și posace. La parter, geamurile școlii erau acoperite cu plasă de sârmă. "Hai încoa, că nu-ți fac nimic. Ce clasă ești?" Porumbel avea o mutră foarte plictisită. Vorbea cu țigara prinsă-n buze. Duhnea tot a țigări. De după ușa de tablă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până la îndepărtata corabie. Deși uitase marea călătorie, moartea și renașterea sa, experiența infernunlor îi rămase în minte ca un vector ascuns, ca busola risipită în țeasta, în sternul și-n aripile păsărilor migratoare. Tânărul lucrase o vreme la Zwolle, orășel posac, dominat de bisericile celor două comunități evanghelice aflate de decenii într-un conflict fățiș. Era barman într-o cârciumă având pe pereți, în rame subțiri, numai fotografii de câini de luptă. Patronul era mândru de pitbull-ii săi, de urâțenia lor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așa cum între doi oameni navigând alături se întîmplă povestea lor de dragoste, altceva decât ei, mereu alta, mereu cu o personalitate imprevizibilă dinainte, ca un copil pe care mințile lor, după o pasionată copulare, l-ar zămisli, la fel obiectul posac, ca o placă de lemn, al cărții nu-i cartea însăși, ci instrumentul prin care cartea are o șansă să se producă. Injectez prin ea, în mintea ta visătoare, jumătate din codul meu genetic. Abia în țeasta ta ocrotitoare cartea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un mileniu. - Da, ai dreptate. De fapt, nu reușesc să păstrez în minte că Abația nu mai există... - Exact, îl încurajă Kasser. Deocamdată e important să descâlcim ițele lumii ăsteia. - Frontul ăla a avut dreptate, interveni Maria cu un glas posac. Abația noastră a fost o instituție atât de inteligentă încît nu a realizat că tot timpul nu a făcut decât să împlinească planul unor oameni care au murit încercînd să distrugă definitiv toate religiile de pe Vechea Terra. Am umplut Universul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
odată ce s-a urcat pe cal, cel mai intreprid, ca și cel mai iscusit surugiu din întreaga lume". "Vizitii ca, cei moldovalahi, credeți-mă, nu se găsesc nicăieri. Orice călător, până și cel mai indiferent, cel mai îngândurat, cel mai posac, nu poate să nu se învioreze văzând îndemânarea, verva, antrenul, filozofia, rapiditatea, veselia vizitiului său moldo-valah". Retragerea treptată a trupelor ruse din Moldova și Țara Românească, a fost înlocuită cu ocupația turco-austriacă. Din aprilie 1854, Austria a ocupat Principateleăpână în
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
fotografie și fotografia arde, și ard domnul și doamna Ciocănescu, care au emigrat În Argentina, arde copilul, ard oamenii fericiți care stau pe șezlonguri, arde vaporul, arde căpitanul care tocmai apăruse pe punte și arde și lumina Împreună cu oceanul. Ești posac. Îți place cuvântul Argentina și cuvântul emigranți. După ce Îți dai cuvântul de onoare că nu spui la nimeni, te culci. Icoana Maicii Domnului stă ascunsă În cămară Într-un sac cu mălai. În acele vremuri, foarte mulți oameni erau bandiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
niște muci vâscoși. Sunt un Raskolnikov al labagiilor - dovezile cleioase mă-mpresoară! Te pomenești că am și pe manșete? și-n păr? și-n urechi? Toate întrebările astea mi se-nvălmășesc în cap în timp ce mă-ntorc la bucătărie, încruntat și posac, ca să mormăi la taică-meu cu îndreptățire când își deschide gura plină de șarlotă și zice: — Nu pricep de ce trebuie să stai cu ușa încuiată. În ruptul capului nu pricep. Unde te crezi, la Gara Centrală? — ... intimitate... o ființă umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
viață, de la care ar fi avut de învățat. Asta în vreme ce Vlăduț parcă ar fi strâmbat din nas, socotind poate că nu face soră-sa de ăsta, amărășteanu’ ăsta răpănos, care doar a rău și a pagubă trage de cât de posac și cenușiu arată, ros de toate supărările din lume ai care se mai dă și mare înțelept, ce să mă fac, gata să-i învețe pe alții cum să-și tragă chiloții pe ei. Care greutăți? Copiii ăștia doi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe urmă că nu-i el chiar atât de rău, ăla bătrân, surioară, ba aș zice că abia așteaptă să vă împăcați și o să vezi c-ai să faci ce vrei cu el, dar Rafael tot îndoit și îndărătnic și posac, și nu-nțeleg, dacă abia așteaptă, ce a păzit patru ani de s-a ținut departe și cu nasu’ pe sus? Râsu’ dracului, deh, singura lui fată. Lui Vlăduț chiar îi arde de râs: cică ce să păzească? A păzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trimisă cunoștințelor pentru a li se anunța un anumit eveniment. Am depus omagiile cuvenite la locuința familiei M... Sunt instalați seniorial. Au adus de la Vorniceni mult mai mult decât necesarul. Au transportat și un piano. Indispus de accidentele drumului, stă posac într-un colț și cere neapărat un acordor. Doamna M..., anemică și reumatică, a îmbătrînit mult în anii din urmă. Era atât de frumoasă când am cunoscut-o! Ca orice adolescent, iubeam pe toate doamnele tinere pe care le cunoșteam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Zece farfurii poate Tessie duce! Niciodată nu sparge nimic. Începu să-l invite duminica la masă pe Michael Antoniou. Prezența seminaristului o inhiba pe Tessie, care nu se mai ducea la etaj pentru lecțiile particulare de swing. Milton, care devenise posac de când cu această Întorsătură a lucrurilor, Îi arunca părintelui Înțepături peste masă. ― Cred că e mult mai greu să fii preot aici, În America, hm? ― Cum adică? Întrebă Michael Antoniou. ― Vreau doar să spun că acolo, În țara de baștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un Nichita Stănescu subțire și foarte palid. Pe culoarul facultății unde predau - ca și-n diverse săli - sânt agățate sumbre tablouri de "scriitori romîni", pe lângă care trec toți, studenți și profesori, fără să le mai bage-n seamă. Un canon posac, osificat, inutil. Prin anii '60 și '70, prin influența metodelor structurale, care răspândeau utopia discutării textului desprins de orice context, sintagmatic și autosuficient, biografiile au căzut în desuetudine și deriziune. "Ce ne interesează de câte ori a căscat Cantemir în timp ce scria "Istoria
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ne numea Kostler pe noi, ăștia, abonații congreselor, call-girls...). Stăteam în înghesuială, cu o farfurie în mână, și mă amuzam foarte tare, plimbîndu-mi ochii peste suta de inși în haine festive. Când, văd undeva într-un colț, stând singur și posac, un om... ce să zic? un bărbat brunet, între două vârste... singurul care nu participa la animația generală. Mai târziu mi-am blestemat inima caritabilă, care m-a făcut să mă-ndrept spre el, cu cel mai fermecător zâmbet social
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pentru că, oricât m-aș chinui, nu țin minte să fi bătut pe cineva în viață mai sistematic și mai aplicat decât pe ea. În fine, în după-amiaza aceea începuse să plouă și poate că aerul închis, stătut sau cerul ăla posac și mohorât au fost suficiente ca s-o caftesc mai tare ca niciodată. Parcă eram apucat. I-am pus piedică în fuga ei spre ieșire, iar când s-a ridicat, am reușit, bravo Pușița, bis, s-o dau cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și melcii dispăruseră fără urmă. Era liniște și duminică. Începuse etapa. La Vâlcea, Nicolae Secoșan anunța deschiderea scorului. Chimia conducea încă din minutul trei pe Corvinul Hunedoara. Nicolae Secoșan preda legătura. În rest, nimic. Stăteam într-un fel de tăcere posacă și priveam cum crucea, până atunci liniștită, cuminte și chiar banală, începe, încet, să se coloreze în roșu. Nu era nimic legat de Dinamo. Orac punctase din lovitură liberă. Iar dacă mai existau dubii, meciul se juca în Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
A se conspecta mesajul politic înscris pe Asfalt și a se trage concluziile necesare privind propășirea democrației alternative în România. 4. Tot înainte! 5. A se căuta un Loc lipsă. 6. A se întocmi o colivă în memoria notelor muzicale posace care și-au dat obștescul sfârșit odată cu apariția acestui Loc lipsă. Fie-le țărâna ușoară! 7. Trăiască melancolia, poezia, tristețea de bun gust! 8. Trăiască nervii ferchezuiți, energiile întortocheate, formațiile inconfundabile! 9. Jos impostura, hoția și victoriile la masa verde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
pielea mea, dar pentru mine important era doar s-o văd. Mi-era foarte rușine, dar o rușine dulce, inocentă. Când, după câteva ore de mers cu trenul, am ajuns acasă, Bucurestiul mi s-a părut pustiu, iar casa noastră posacă și strâmtă. La masă, de față cu părinții mei ,am început să plâng. Anii următori, în clasa a [...] am devenit un copil timid [...]. Nu eram în stare să schimb nici două cuvinte cu o fată. Priveam cu disperare către băieții
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]