1,105 matches
-
său = pantoful lui/ei, "pantofii săi = pantofii lui/ei, "perna sa = perna lui/ei, "pernele sale = pernele lui/ei. În română, adjectivul posesiv diferă de pronumele posesiv doar prin faptul că acesta din urmă are totdeauna în componența sa articolul posesiv. În unele limbi, forma celor două părți de vorbire este diferită la unele persoane, de exemplu în franceză: În unele limbi, forma adjectivului nu diferă de cea a pronumelui. Este cazul limbilor slave, de exemplu limba sârbă: În limbile slave
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
limbi, forma celor două părți de vorbire este diferită la unele persoane, de exemplu în franceză: În unele limbi, forma adjectivului nu diferă de cea a pronumelui. Este cazul limbilor slave, de exemplu limba sârbă: În limbile slave, aceste pronume-adjective posesive se folosesc atunci când posesorul nu este subiectul propoziției. Când posesorul este subiectul propoziției, se folosește "svoj", "svoja", "svoje", "svoji", "svoje", "svoja", indiferent de persoana posesorului. Exemplu: "Ja jedem svoj hleb, a ti jedeš svoj" „Eu îmi mănânc pâinea mea, iar
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
Când posesorul este subiectul propoziției, se folosește "svoj", "svoja", "svoje", "svoji", "svoje", "svoja", indiferent de persoana posesorului. Exemplu: "Ja jedem svoj hleb, a ti jedeš svoj" „Eu îmi mănânc pâinea mea, iar tu ți-o mănânci pe a ta” Pronumele-adjective posesive se declină ca adjectivele nepronominale cu formă scurtă. O asemenea limbă este limba maghiară, deși are pronume posesiv. Funcția adjectivelor posesive este îndeplinită de sufixe specifice care se adaugă la obiectul posedat.
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
Ja jedem svoj hleb, a ti jedeš svoj" „Eu îmi mănânc pâinea mea, iar tu ți-o mănânci pe a ta” Pronumele-adjective posesive se declină ca adjectivele nepronominale cu formă scurtă. O asemenea limbă este limba maghiară, deși are pronume posesiv. Funcția adjectivelor posesive este îndeplinită de sufixe specifice care se adaugă la obiectul posedat.
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
hleb, a ti jedeš svoj" „Eu îmi mănânc pâinea mea, iar tu ți-o mănânci pe a ta” Pronumele-adjective posesive se declină ca adjectivele nepronominale cu formă scurtă. O asemenea limbă este limba maghiară, deși are pronume posesiv. Funcția adjectivelor posesive este îndeplinită de sufixe specifice care se adaugă la obiectul posedat.
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
să spargă negura timpului. Faptul că biserică din Barcă are același hram cu ctitoria voievodala de la Curtea de Argeș ar putea să însenineze gândul. Numele satului Zorleasca are la bază antroponimul Zorilă la care s-a adăugat sufixul vechi românesc, cu sens posesiv ești. Se continuă ideea că satul formă o comunitate, avea un reprezentant care participă , ca martor, la vinderea sau cumpărarea terenurilor de către vecini, pentru că acestea să nu lezeze proprietatea satului Zorilesti. Împroprietărirea de la 1864 a schimbat starea socială și pe
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
Biblia, folosindu-se de Origen. Față de Pamfil, care l-a format, a nutrit toată viața o mare stimă: într-adevăr, a fost un timp când se semna cu "το̃υ Παμφύλου" ("al lui Pamfil", care trebuie înțeles patronim, nu posesiv). Cu el a colaborat la reorganizarea și la îmbogățirea bibliotecii fondate la Cezareea de Origen. Personal s-a dedicat în special culegerii de documente istorice (păgâne, iudaice și creștine), care îi puteau servi ca material pentru o proiectată apologie a
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
iar adjectivul interogativ a devenit adjectiv interogativ - relativ. „Dumneavoastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți bobocii, de nu va pricepeți al cui fapt este acesta? - Cine nu știe?” al cui = pronume interogativ - relativ, numărul singular, cazul genitiv, precedat de articolul posesiv genitival „al”, funcția sintactica de atribut pronominal genitival, cu rol de conjuncție în frază; cine = pronume interogativ - relativ, numărul singular, cazul nominativ, funcția sintactica de subiect. „Auzi tu, mama, cate-mi spune? Si-alearga-n sat să mai adune Și câte porecliri
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
în "e": "vereghetă", "petec", "plastec", "împiedeca", "pureci", "tenesi', "sălbatec", "săptămînei", "după-amiezele", "pîinei" etc. Similar, vocala "u" devine în unele cuvinte "o": "să adaoge", "repaos", "tentacole", "autovehicol", "genoflexiuni" etc. În particular vorbitorii din Moldova, unde ca particularitate a graiului local articolul posesiv are numai forma "a", fac eroarea de a folosi formele "al", "ai", "ale" și acolo unde norma limbii literare cere folosirea prepoziției "a", din teama de a nu face un dezacord. Sînt corecte construcțiile "reprezentanți a" (nu "ai") "21 de
Hipercorectitudine () [Corola-website/Science/315199_a_316528]
-
Pantofii ei rămân neschimbați. Usagi este un pic egoistă, și mai mult plângăcioasă, leneșă, lipsită de tact, și o escroacă academică. Ea este de asemenea un bucătar teribil, așa cum se arată în unele serii. Ea ar putea fi geloasă și posesivă pe Mamoru, așa cum se arată în episodul 136. Cu toate acestea, s-a demonstrat că ea a este foarte îngrijită și profundă pentru prieteni și familie. Ea este foarte de încredere, și crede că toată lumea are un caracter bun, acest
Usagi Tsukino () [Corola-website/Science/313131_a_314460]
-
din urmă este articulat cu unul din articol hotărât sau nehotărât dacă este feminin sau masculin singular, putând fi nearticulat dacă este masculin plural: Doar în graiul din Țărnareca sunt forme de genitiv cu articol hotărât enclitic și cu articol posesiv antepus: "ạu̯ țarlui fitšor" „fiul împăratului”, "tai̯fa a featil’ei̯" „ceata fetei”. Dativul are ca marcă prepoziția "la", în general substantivul fiind nearticulat: "la bărbat, la feată, la Piștol, la fraț, la feati". Acuzativul este identic
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
ți mancă" „mi-e foame” (literal „mi se mănâncă”), "si si cuminică" „să se cuminece”. În cazuri ca cel al ultimului exemplu, pronumele reflexiv poate să cadă: "si si ducă / si ducă" „să se ducă”. În meglenoromână sunt și adjective posesive neaccentuate diferite ca formă de pronumele-adjective accentuate corespunzătoare. Formele accentuate ale adjectivelor posesive sunt cel mai frecvent antepuse substantivului, iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Pronumele nu diferă de
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
se cuminece”. În cazuri ca cel al ultimului exemplu, pronumele reflexiv poate să cadă: "si si ducă / si ducă" „să se ducă”. În meglenoromână sunt și adjective posesive neaccentuate diferite ca formă de pronumele-adjective accentuate corespunzătoare. Formele accentuate ale adjectivelor posesive sunt cel mai frecvent antepuse substantivului, iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Pronumele nu diferă de adjective ca formă, iar adjectivul este aproape totdeauna antepus substantivului. Acesta poate fi
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
profesie editor al revistei Vedem. Altfel, dă meditații la științe și este un admirator al marelui Zwikenneis.[ 10]</a> Ca un ceh adevărat, corectează orice greșeală de gramatică sau de ortografie și dă o atenție deosebită folosirii corecte a pronumelor posesive.</i> Prin natura sa, este o creatură malițioasă. Îi place să-și ia concetățenii peste picior. Petr primește cel puțin două pachete aproape zilnic. Chiar când scriu aceste cuvinte, se desfată cu unul din ele, patul lui e acoperit de
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
mi se pare că este o persoană infernală. I-am spus că relația noastră s-a terminat, practic, din gură, ea a spus OK, dar continuă să îmi facă scene de gelozie, se răzbună, țipă continuu la mine, este extrem de posesivă... după care se opri, urmând o pauză, apoi continuă: Și aș mai avea un alt subiect pentru mine. Care? Cum să evoluez spiritual? Și să nu mai am astfel de reacții? Întâi să-mi spui cum vezi tu această evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Cotidianul", 6.II.2006). Cu excepția lui de, toate prepozițiile partitive pot introduce atât un complement, cât și un adjunct. Prepoziția de, în limba actuală, introduce numai un complement partitiv, reprezentat de un nume cu formă de genitiv sau de un posesiv 1: un prieten de-ai Mariei unul de-ai noștri. Din corpusul consultat 2 se constată că mai frecvent se întâlnesc prepozițiile formate de la de - din, dintre, marcând atât un complement, cât și un adjunct. Frecvența mai mare a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
mai frecvent se întâlnesc construcțiile cu nominal la singular, de tipul un prieten de-al meu, fapt observabil și în corpusul consultat, unde am întâlnit 41 de construcții de acest tip și o singură construcție cu de urmat de genitiv/posesiv plural. Dintre exemplele de tipul un prieten de-al meu, indicăm din corpus următoarele: un semen de-al nostru (C. T. Popescu, Copiii fiarei) latin de-al nostru (R. Țuculescu, Ce dracu se întâmplă cu trenul ăsta?) un consătean de-al
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
ai noștri, ale Mariei, este delimitat, în construcțiile de tipul un elev de-al meu, întregul (al meu) nu este definit, structura indicând faptul că referentul său nu este singurul aflat într-o anumită relație cu referentul desemnat de genitiv/posesiv 10. Faptul că de nu împiedică realizarea acordului între N1 și N2 la singular ar putea sugera că de nu este prepoziție. Acesta a fost motivul pentru care propuneam în Nedelcu (2005) ipoteza analizei lui de-a ca un compus
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
este prepoziție. Acesta a fost motivul pentru care propuneam în Nedelcu (2005) ipoteza analizei lui de-a ca un compus lexical, o variantă a lui al, care exprimă nonunicitatea. Faptul că de este marcă a unui anumit tip de genitiv/posesiv este susținut de contextele din care acesta nu poate lipsi, precum: cineva de-al nostru: Să se înscrie la concurs și cineva de-al nostru! altul de-al nostru: A apărut pe lista câștigătorilor altul de-al nostru oricare/oricine
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
numele din cele două părți ale primei construcții sunt diferite 11. Acest lucru se corelează cu faptul că, spre deosebire de construcția partitivă standard, unde cele două grupuri nominale exprimând partea și întregul denotă indivizi, în construcția cu de urmat de genitiv/posesiv singular, primul grup nominal, al părții, are denotație de tip individ, în timp ce al doilea grup, al întregului, are denotație de tip proprietate. Se poate spune, în concluzie, că interpretarea construcției un prieten de-al meu se apropie și totodată se
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
sine sieși” (geocities.com). Surpriza este de a descoperi în texte nu numai persistența formei sieși, ci și extinderea sa improprie, în construcții aberante. Mai multe exemple ilustrează folosirea dativului sieși după o prepoziție care cere genitivul (sau echivalentul său - posesivul): asupra. În locul unei construcții precum asupra sa (resimțită probabil ca marcînd insuficient valoarea reflexivă), ori a sintagmelor (mai greoaie?) asupra lui însuși / asupra ei înseși, apare incredibila secvență „asupra sieși”: „numai cine se concentrează asupra sieși, aici și acum, înțelege
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
tehnica acționeaza asupra naturii, așa cum natura acționează asupra sieși” (rezistenta.marxist.com). Confuzia este desigur favorizată de identitatea formelor cazuale de genitiv-dativ la substantiv și, la unele pronume, poate și de posibilitatea de a construi prepoziția asupra cu un dativ posesiv. Ciudata construcție face parte din categoria pe care Al. Graur o numea „a greșelilor făcute de oameni culți”; căutarea în Internet a furnizat 11 exemple de apariție a sa: nu în mesaje grăbite, în stil colocvial, ci în texte în
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
deoarece Pinscher-ul pitic va încerca să evadeze pentru a se alătura din nou familiei sale. Pinscher-ul îți iubeste familia și îi place să fie în centrul atenției și să ia parte la activitățile familiale. Este un câine loial și destul de posesiv cu familia sa, ceea ce îl face un câine de pază bun. Rasa poate fi agresivă sau mai degrabă suspicioasă cu străinii, dacă nu socializează adecvat în copilărie. Unele exemplare pot fi foarte agresive cu alți câini, dar sunt, în general
Pinscher pitic () [Corola-website/Science/328521_a_329850]
-
v]; inflexiunea verbală pentru persoană și număr a fost abandonată; pluralul la nominativ era "-oj" în loc de "-es" (precum și adjectivalul "-o" și adverbialul "-e"); iar cazurile substantivale au fost reduse la două (deși genitivul "-es" există încă și astăzi în corelativele posesive). Sufixul din cazul acuzativ a fost "-l", dar în multe cazuri el a fost folosit doar la pronume: În afară de forma de ortografiere de influență slavă ("ć", "dź", "ħ", "ś", "ź" pentru "ĉ", "ĝ", "ĥ", "ŝ", "ĵ") în comparație cu limba modernă, anumite
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
slavă ("ć", "dź", "ħ", "ś", "ź" pentru "ĉ", "ĝ", "ĥ", "ŝ", "ĵ") în comparație cu limba modernă, anumite forme verbale imperfective (prezent și imperfect) aveau încă un accent pe ultima silabă: Pronumele personale se terminau cu "o" (sau cu "a" pentru cele posesive: "mo" „eu”, "ma" „al meu”), dar există și alte diferențe aflate la persoana a III-a: În plus, a existat un nedeterminat "o". Corelativele au fost destul de apropiate, deși nu este clar dacă a existat o distincție între formele nedeterminate
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]