1,109 matches
-
slab și visător. Dar totul pornea de la faptul că orice și oricine îi stârnea lui Gabriel mila. Asta era și sursa sentimentelor ei față de George, îi era atât de milă de el, simțea pentru el atâta iubire miloasă, protectoare și posesivă, un fel de disperată afecțiune compătimitoare. „E ceva atât de intim, își spuse ea. Dar toată dragostea pe care le-o port alor mei e intimă, de parc-ar fi un secret.“ Adam era conștient de o minge fierbinte, mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
punctate, cu câteva pătrate de ferestre luminate ici-colo. Ennistonienii se culcau devreme. Tom se dedicase trup și suflet cântecului său, imaginându-și, până la cel mai mișcător amănunt, situația pe care o descrisese: el, eroul, îndrăgostit, dar înfrânându-și apriga dorință posesivă; fata, sfioasă, blândă, reținută (o virgină?), incapabilă să ia o hotărâre. El îi respectă nehotărârea, ba chiar îndrăgește indecizia care-l chinuiește, nesiguranța cețoasă, obscură, neputincioasă, ilogică, și lipsa de contur definit, pe care Tom le asocia cu fata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe acolo și să arunce o privire faimoasei fete. Întregul Institut vorbea despre faptul că nepoata lui John Robert Rozanov fusese instalată la Papuc. Se aștepta cu nerăbdare apariția ei la Băi. Gabriel, brusc năpădită de un val de emoție posesivă, pe care o socoti secretă și de care aproape că se simți vinovată, își spuse că ea trebuie să vadă copila și să stabilească relații speciale cu ea înainte de a deveni proprietatea tuturor ennistonienilor. Încercase să ascundă față de Brian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gând cusururile, cu atât mai drag îi era. Îl iubea într-un fel protector, tandru, iertător, cu o blândă abnegație, de parcă ea l-ar fi creat, de parcă ar fi fost copilul ei. Îl păstra în inima ei în chip tainic, posesiv, identificându-se cu dorințele lui până la punctul în care îi venea greu să creadă că el era o persoană diferită, cu alte preocupări, care habar nu avea și nici nu se sinchisea de simțămintele ei. Dorința de a-ți mărturisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mondial, așa încât lumea să poată vedea cum funcționează sistemul de canalizare și cât de sigure și atent controlate sunt băile și bazinele. Dar anumite considerații de prudență se opuneau acestei idei. Și, oricum, Vernon care privea Insitutul cu un sentiment posesiv, pentru că întreaga viață fusese legat de el - tatăl lui fiind inginer hidrolog - nu accepta ideea ca gloata să-și vâre picioarele în acest Sanctum Sanctorum 1). Cetățenii ascultau asigurările pe care le oferea el, după care comentau cu și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care i-am pus-o cândva, dacă un George docil și liniștit continuă să o intereseze. Mi-a răspuns cu emfază că da, și că acum îl iubește într-un fel nou și mai bun. Am știut-o întotdeauna vigilent posesivă, dar acum, când îi întâlnesc împreună, am impresia că e mai tandră și mai „sentimentală“ și, în acest fel, fără îndoială că e permanent „ocupată“, în mod profitabil, cu soțul ei. Nu i-am pus nici o întrebare în legătură cu viața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru persoane, se credea că acesta se referă la un obiect de cult, atestat de altfel destul de frecvent în Biblie; un studiu recent (Xella 1995) a demonstrat însă că în alte limbi semitice occidentale există exemple în care pronumele personale posesive sunt atașate ca sufix numelor de divinități, astfel că acest lucru este posibil și în acest caz. b) Un alt text, din păcate fragmentar, a fost descoperit însă în tradiția religioasă cananeană nativă: „Și după calea lui ’ēl ..., Binecuvântat să
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
alta este o încercare disperată, diabolică de însușire a bunului (bărbatului) alteia, proprietate privată cu cununie! De ce te-ași condamna pentru apărarea unui adevăr, unui bun câștigat prin căsătorie? Drama este că femeia căzuse într-o fixație, într-o psihoză posesivă și de la acest stadiu de sănătate precară, până la nebunie calificată (internată) nu mai e decât un pas. Pe mine m-a iritat tatăl ei, țăranul român, care în pragul morții își reneagă comportamentul, realizând efemeritatea moralei în raport cu marele sfârșit (nesfârșit
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
-mi pasiunea culiselor, a subteranelor cu șobolăneli prin care se coace dintotdeauna istoria. Revin. Nu vă dați seama ce uriașă deosebire e să copilărești printre câini de vânătoare, și nu cu bișoni cu fundulițe, pekinezi arțăgoși, caniși de canapea, tekeli posesivi ș.cl. De bună seamă că, îmbătrânind, am trecut la motani, infinit mai comozi. Însă acea legătură tainică, frisonantă, de totală fidelitate cavalerească, dintre ogari și vânător ține pur și simplu de mistică. Mă opresc. Sunt convins că Eugen Negrici vă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cuibul lângă șosea în noaptea accidentului, aproape de mașina răsturnată, se îndreaptă spre o fâșie izolată de pământ de pe coasta Alaskăi, pe Kotzebue Sound. Pe măsură ce se apropie de cuibul lor, în creierul lor se activează un întrerupător sezonier. Devin fioros de posesivi teritorial. Își atacă până și propriul pui derutat, cel pe care-l îngrijiseră pe tot drumul înapoi, alungându-l cu lovituri de cioc și fâlfâiri de aripi. Perechea albastră-cenușie devine cafenie, de la fierul care ruginește în aceste mlaștini. Se acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
orice mamă e așa, nu ? Cineva a făcut mai demult o anchetă despre ritualurile legate de scris. În cazul meu, trebuia să fie sănătos Alexandru, sora mea, părinții, când trăiau - deși atunci voiam să fug de ei, că erau prea posesivi. Eu fiind bolnavă, aveau și ei la fel de mare grijă de mine, cum am eu acum de Alexandru. Dar, în general, trebuia să fiu cu creierul liber de anumite responsabilități, de multe responsabilități, ca să pot să uit, să mă eliberez. Trebuie
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
acasă. Și acest sentiment ciudat, necunoscut, sălbatic, Înălțător Îi cuprinse, Îi inundă sufletul, ca o muzică măreață și obsedantă auzită Într-un vis. Iar acum, după ce se stabilise Între ei o legătură amicală, muribundul Începu, cu acea curiozitate lacomă și posesivă a neamului său, să-și asalteze tovarășul cu nenumărate Întrebări privitoare la viața lui, la locurile natale, la profesiunea sa, destinația și scopul călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uita către acoperișul clădirii cu două etaje. - Ce-a fost asta? întrebă el nedumerit. Tânăra femeie, Strella, se adresă și ea lui Gosseyn: - Îți mulțumesc pentru că m-ai trimis aici. (Îl luă pe Pan Lyttle de mână cu o atitudine posesivă), o să fie totul bine, ai să vezi. Crang dădu buzna pe ușa clădirii cu două etaje. Ieși repede înapoi: - I-am spus portarului dinăuntru să cheme o ambulanță. Gosseyn spera ca ambulanța avea să vină repede. Observase deja că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cumpătul. Nebunia. Nebunia, născută dintr-un conflict intern insolubil. Prin veacuri de existență umană, asemenea conflicte frământau spiritul a milioane de indivizi. Ostilitate față de tată, în conflict cu o dorință de securitate și de protecție; atașament la o mamă prea posesivă, lovindu-se de dorința de-a crește și de a deveni independentă - ură a unui patron lovindu-se de necesitatea de a-și câștiga viața. Prima etapă era întotdeauna non-sanitatea... și echilibrul devenea prea greu de menținut, fuga spre securitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cumpătul. Nebunia. Nebunia, născută dintr-un conflict intern insolubil. Prin veacuri de existență umană, asemenea conflicte frământau spiritul a milioane de indivizi. Ostilitate față de tată, în conflict cu o dorință de securitate și de protecție; atașament la o mamă prea posesivă, lovindu-se de dorința de-a crește și de a deveni independentă - ură a unui patron lovindu-se de necesitatea de a-și câștiga viața. Prima etapă era întotdeauna non-sanitatea... și echilibrul devenea prea greu de menținut, fuga spre securitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
atât împotriva semenilor cât și a lor înșiși din dorința de a împlini "voința și învățătura" liderului. motivele endogene-intrinseci ale delincvenței își au sursa în,,interioritatea ființei umane". Se consideră că interioritatea reacțiilor emoționale primare (frica, mânia, atracția sexuală și posesivă puternică), este posibil să genereze un comportament violent. La nivelul personalității din perspectivă psihologică, se consideră că imaturitatea intelectivă și afectivă generează comportamentul delincvent. Prin imaturitate intelectivă (intelectuală) se înțelege o capacitate redusă pentru stabilirea unui raport relațional între câștiguri
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
o dată, destul de rău, când ochii mei au privit din întâmplare la o corespondență pe care o scria într-un limbaj teribil. Dacă îmi îngăduia să-i lustruiesc pantofii ieftini pe care-i purta, eram mulțumit. Știți doar cât este de posesiv în privința acelei întreprinderi de haznale pe care o aveți. — Știu. Dar spune că n-a scris el această scrisoare. — Neadevăr strigător la cer. Fiecare cuvânt pe care îl rostește e fals. Are o limbă de viperă. Omul acesta vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
iubea foarte mult. Spre deosebire de ceilalți membri ai familiei, Petite-Ma fusese Întotdeauna În stare să iubească fără să sufoce. Nu o bătea niciodată la cap, nu-i căuta nod În papură și nu o rănea. Afecțiunea ei protectoare nu era posesivă. Din când În când strecura boabe de grâu sfințite prin rugăciuni În buzunarele Asyei pentru a o feri de deochi. Pe lângă cruciada pe care o purta Împotriva deochiului, râsul era lucrul pe care știa să-l facă cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
apă, asta era dragostea lui pentru mine. Milioanelor de globule roșii pe care inima lui le propulsa În sistemul circulator li se adăuga această dîră de lavă fluidă, această pastă compactă amestecată cu cristale și bazalt - orgile bazaltice! - a dragostei posesive și dominatoare, ale dragostei neliniștite, anxioase, Înspăimîntătoare, pe care mi-o arăta tatăl meu și În care mă zbăteam ca o veveriță În cușcă. Nu dragostea lui mă Întemnița, ci neliniștea lui. O regăsim În cărțile pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Era la fel ca mine: de Îndată ce avea În mînă o carte, nu mai trebuia să-i vorbești. O somitate a lumii psihanalitice lua cunoștință de un paragraf În care părintele pacientului juca cu cărțile pe masă: „Tatăl care cedează iubirii posesive e pierdut, el Își va sufoca odraslele cu prezența lui, iar dragostea lui Îi va Înapoiată sub formă de ură. Asta Înseamnă că se iubește pe sine crezînd că-și iubește copiii. Atențiile, cadourile, ajutorul, sfaturile, pe toate le adresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În schimb el spuse: ă El era unul dintre ei, nu-i așa? Am văzut-o în ochii tăi când erați împreună și în spaima ta că te va trăda. Iar în ochii lui, am văzut ceva diferit, rău și posesiv. ă Toate astea nu au nimic de a face cu tine. ă Ai dreptate. Nimic din toate astea nu are de a face cu mine. Nu am niciun drept să te interoghez în felul acesta. Sunt surprins că mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
proprietate, deocamdată incipient, nu-i permite încă să spună, uitându-se în jur, Toate astea sunt ale mele. De altfel, un câine, oricare i-ar fi dimensiunea, rasa și caracterul, n-ar îndrăzni niciodată să pronunuțe cuvinte atât de brutal posesive, ar spune cel mult, Toate astea sunt ale noastre, și chiar și atunci, revenind la cazul particular al acestor olari și al bunurilor lor mobile și imobile, câinele Găsit nici peste zece ani nu va fi în stare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
arătînd către o femeie superbă, genul de fotomodel, care-și croiește drum pe culoarul dintre scaune, cu ochelarii de soare cuibăriți drăgălaș În vîrful capului. — Calmează-te, Îi Îndemn eu, frecîndu-l pe braț și aplecîndu-mă să-i dau un sărut posesiv. Încă n-ai văzut nimic, băiete. Dacă-ți Închipui că ea e superbă, așteaptă să vezi toate gagicile topless de pe plajă. — De ce crezi că aștept eu cu atîta nerăbdare vacanța asta? rînjește Dan cu gura pînă la urechi. — Nu din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
deprimante nevestele lor, al căror unic subiect de conversație erau copiii. Pe de altă parte, ei o considerau prea ambițioasă, războinică și dezinhibată pentru gusturile lor. Antonio Îi considera pe prietenii ei prea studenți, iar ei Îl considerau gelos și posesiv și socoteau că avea o influență inhibantă asupra caracterului spontan și extrovertit al Emmei. Mai mult, Emma Începu să iasă din ce În ce mai rar cu cineva În compania lui, căci după aceea Antonio o supunea unui interogatoriu așa cum visa el să realizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o singură mână: chiar și surf. Și cum ne aflam atunci, așteptând răsăritul, el mă îmbrățișă, cuprinzându-mi talia cu mâna dreaptă. Îmi șopti ușor la ureche: Mulțumesc! Apoi îmi oferi un pupic pe obraz! O atingere tandră, delicată, chiar posesivă. Acel sărut stârni în corpul meu un tremur. Mi-am pus mâinile în jurul gâtului lui și mi-am lipit buzele de ale lui. El mă trase mai aproape, dar la un moment dat, se retrase, spunând cu vocea sugrumată de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]