777 matches
-
Elya era furios pe ea, iar ea Încerca să-i distragă atenția. Vizitatori. Evident ăsta era motivul pentru care Îl condusese pe Eisen drept Înăuntru. Dar Eisen nu era amuzant. Era genul de maniac posomorât cu zâmbetul pe buze. Foarte posomorât, Într-adevăr. Un tip deprimant. Costumul elegant de mătase pe care Îl purtase În urmă cu zece ani În Haifa când el și socrul său ieșiseră În oraș, la o cafenea, ca să vorbească despre Shula putea foarte bine să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Charlie i-a dat drumul terrierului și-a făcut un pas către el. Ce-ai zis ? Destul, le-a spus Jina cu asprime, iar Irene și-a dat seama că, într-adevăr, era destul. Jina s-a îndreptat spre microbuz posomorâtă. Se uita la munți de parcă aceștia ar fi fost bântuiți. Treceți imediat în microbuz. Lui Mary i se umpluseră pantofii cu pietricele, așa că femeia s-a descălțat și i-a urmat pe băieți în picioarele goale. Irene a pus mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zi, spre seară, profesoara Marga Popescu, aflată în București pe perenul Gării de Nord, ușor intimidată, se urca în expresul de Paris, dar când trenul își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorâtă, și în după-amiaza aceea, când mă întorceam de la tribunal, în timp ce adăstam în fața vitrinei unei librării, închise la ora aceea, un bărbat în vârstă, cu părul alb, corect îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu îngrijire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în treacăt, să vadă dacă m-am așezat bine, și împlântă în apa noroioasă o lopată. Ne urnim. Intrăm încet în papură, apoi pe cărarea din trestii. Astăzi am cam întârziat. Soarele asfințește într-o îngrămădire mare de nouri albaștri posomorâți. Printre trestii, pe dungi de apă, tremură luciri roșcate. Un zbor iute de rațe taie cu un șuier văzduhul, deasupra noastră. —Astăzi n-o să întârziem, neică Marine? —De ce? n-o să întârziem! Și trecem încet-încet, tot mai în adâncul Iezerului. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a clătinat de umăr nana Floarea. L-a clătinat de două ori; era căzut cu pieptul pe marginea vetrei. Abia când l-a clătinat a treia oară, Culi a suspinat. A tresărit, a întors fruntea, s-a zvârlit în picioare, posomorât. Toate erau în el; nu se despărțise de nimic. Cu aceeași îndârjire, știa ce are de făcut. —Ai putea oare să-mi spui ce gând ai? l-a întrebat nana Floarea cu îndoială. Tot te ții numaidecât să mergi? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Paznicul nu catadicsi să răspundă la asemenea observație. Încă se amestecau în el otrăvurile și dezgusturile și încă nu-i venise vremea să rupă din el mânia. —Așa-i acest Culi totdeauna! oftă bătrâna. Feciorul ei ieșise, întorcând aceleași sprâncene posomorâte. Sania era trasă dinaintea ușii; calul înhămat. Vremea se arăta moale și senină. Ion Bezarbarză, sluga, umbla aprig împrejur, grămădea fânul în lada săniei, întindea bine cergile. Tropăia cu bocancii lui grei, din când în când își trecea un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
multe zile după întoarcerea lui Nicula Ursake din blândețea văii, au trecut pe deasupra Preluncilor stoluri de dumbrăvenci, fâlfâind și învârtejindu-se cătră asfințit. Și la o zi după ce au trecut acele cârduri de dumbrăvenci, s-a înegurat cerul de nouri posomorâți și a prins a bate o ploaie piezișă, subțire și rece. După douăzeci de ceasuri de curgere, în acea ploaie subțire s-au amestecat fulgi de lapoviță; astfel că s-a așezat cap de iarnă. Până la coada iernii era îndelungat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dăruit sfetnici potriviți și oșteni credincioși în număr îndestulător. Când s-a întors la Stambul, a găsit pe marele său stăpân mai puțin înclinat să stea cu dânsa de vorbă despre treburile împărăției. Soliman avea din când în când mâhniri posomorâte. Unii din curteni credeau că duhul lui Mustafa șahzadè tulbura somnul părintelui său. Robii de la iatac l-ar fi auzit pe sultan, noaptea, grăind cu cineva și tânguindu-se: —Împăratul slăbește... ziceau unii. De aceea împăratul, mai slăbit fiind, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea până când a dat colțul. M-am întors și m-am rezemat bine de scaun. Era Janie, nu-i așa? Dacă mă mințea în acest moment, nu avea să existe un viitor pentru relația noastră. A dat din cap, puțin posomorât. — Da, era Janie. —Ce coincidență. —Mda. Înapoi la reședința Maddox, în timp ce beam o cafea înainte de a pleca spre aeroport, am observat mai multe albume voluminoase de fotografii în bibliotecă și mi le-am imaginat deodată țâșnind de pe raft, deschizându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
privindu-i pe toți cu ochii îngustați, cu gura încleștată, în timp ce îi zvâcnea ceva - un mușchi? o venă? - pe față. Ca urmare, o mulțime de femei îl considerau atrăgător. Întotdeauna știam că au trecut de la a-l considera un nemernic posomorât la a fi atrase de el când spuneau: N-am observat până acum, dar Joey seamănă puțin cu Jon Bon Jovi, nu-i așa? Din câte știam, nu avusese niciodată o relație de durată, dar se culcase cu o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
așa că eu mă duc acasă. Capitolul 33tc " Capitolul 33" Metroul ne-a purtat, legănat, pe mine și Mitch unul lângă altul, în tăcere. Ne întorceam de la parcul de distracții din Coney Island, unde ne dădusem în comédii puțin cam prea posomorâți. Dar era bine și așa. Nu ne dusesem să ne distrăm, doar să ne umplem timpul. Metroul a luat o curbă destul de abruptă și amândoi am fost aproape aruncați de pe scaun. Când ne așezasem la loc, am întrebat deodată: —Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
implorând-o să-l primească înapoi. —Nemernicul, am șuierat. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Tot ce-mi amintesc din acea perioadă e că mă durea fiecare oscior, mai rău ca oricând. Mă dureau până și mâinile și picioarele. Eram tăcută și posomorâtă, ca o versiune feminină a lui Joey, dar fără costumația ridicolă de rocker. Am îndepărtat toate pozele cu Aidan - cele atârnate pe pereți, cele care străjuiau pe televizor, până și pe cea din portofel - și le-am exilat în tărâmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mișcări îndesate, ca în dansul unui karateka, țintind cerul. Și țip cât mă ține gura. Lumea crede că am înnebunit, dar prea puțin îmi pasă. Așa, ceva nu admit. E cineva care nu permite ca vremea să fie așa de posomorâtă. De la o vreme, Selina Street mă tot bate la cap să-i deschid un cont bancar. Nu are un cont în bancă și vrea așa ceva. A fost o vreme când a avut un cont în bancă. Mi s-a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se va mai vindeca niciodată. Și nici nu cred că el are intenția să se țină de cuvânt. Până la urmă am făcut factura - una cât se poate de folositoare, ajutat și de șirul de coniacuri pe care le-am băut posomorât. M-am întors acasă și mi-am împachetat lucrurile și am început să mă întorc în America. Autocratul trecu repede și lin printre locuițele din prefabricate ieftine și proaste și nesfârșitele scene din viața familiilor de negri, cu ligile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ținându-se de mână. Întâlnești în forfota străzii cele mai ciudate perechi, de toate culorile și vârstele, de toate sexele, dame și juveți, valeți și decari, trefle și carouri, ghinde și tobe, plimbându-se mână-n mână. Vezi o fată posomorâtă, umflată din cauza băuturii sau a vreunei glande, de care se sprijină mai vârstnicul ei însoțitor, un bărbat cu picioarele în X ca un compas frânt. Nici o legătură. Vezi o punkistă de șaptesprezece ani, care seamănă cu un papagal nebun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putea să-l necăjească pe grasul care clipea într-una. Am fost destul de milos. Aș fi putut folosi dreapta. La urma urmei trebuie să ne asigurăm, nu? Vino și bea cu O’Toole și prezintă-ni-l pe prietenul tău posomorât. O’Toole face cinste! le strigă el tuturor celor din încăpere. Adunați-vă și urați-i sufletului rătăcitor bun venit acasă! Virgil spuse: — înainte să beau cu tine, O’Toole, trebuie să-ți vorbesc. E ridicol! strigă O’Toole. PDoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
minții, zise Vultur-în-Zbor. Era suficient de beat încât să nu-i mai pese de ce zicea, iar familia Gribb era suficient de bine-crescută încât să pretindă că nu era beat deloc. Totuși Elfrida stătea la masa de prânz într-o tăcere posomorâtă. — Virgil Jones este o epavă umană, spuse Ignatius Gribb. O dovadă vie a idioțeniei a ceea ce lui îi place să numească ideile sale. Sunt bucuros că te-ai distanțat de el, domnule Vultur. Sunt într-adevăr foarte bucuros. Acum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se ridicau deasupra casei precum un al doilea tavan furtunos, ferind-o de lumina palidă a soarelui, filtrată de cețuri, care cădea peste câmpiile din vale. Casa lui Liv, cufundată în întuneric și lipsită de fundație, stătea indiferentă pe stânca posomorâtă, cu ușa strașnic zăvorâtă, unicul semn de viață din jur fiind un măgar priponit de cel din urmă copac al pădurii de pe povârniș, care păștea iarba înaltă a pădurii. O pasăre țipă. Urâțenia nevăzută. în spatele obloanelor închise ale ferestrelor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și a fugit în direcția vocii. Virgil, mai lent și mai greoi, l-a urmat, clipind des. Media stătea la marginea pădurii, cu brațele tremurându-i și mâinile țepene, încleștate una de alta. Prinsă între brațele ei, se afla silueta posomorâtă și murdară de noroi a Prepelicarului. Fratele și sora rămaseră nemișcați un moment, cântărind totul în minte. — Spune-i femeii ăsteia proaste să-mi dea drumul, frățioare. Vocea îi era arțăgoasă. — Am văzut-o apărând, Vultur-în-Zbor, rosti Media cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
privirea insistentă a lui Janey: — Sună extraordinar, succes! și am fost răsplătită cu un zâmbet în locul acelei priviri. De ce toți prietenii mei aveau prietene înfricoșătoare? Cu siguranță că eram blestemată. —Toți prietenii mei ies cu tipe îngrozitoare, i-am spus posomorâtă lui Sebastian în seara aceea. Oricum, era distras, fiind ocupat să scoată niște tutun dintr-o țigară Silk Cut fără să rupă hârtia, și nu mi-a răspuns. Când tutunul de pe oglindă formă o grămăjoară, începu să tragă din țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
S-a uitat la mine, îngrozită. La un moment dat, i-am văzut privirea. —Nu ai face asta, mi-a spus, dar fără convingere. Am continuat să mă uit la ea. După puțin timp, mi-a răspuns cu o voce posomorâtă: —Bine. Dar să nu-i spui lui James că eu ți-am spus. — Nu o voi face. Îți promit. Așa a fost... Charles l-a auzit pe James vorbind cu mine la telefon. Aranjam unde să ne întâlnim - nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
curânda întrerupere a luminii. Probabil nu voi mai vedea să citesc. Locul meu - puteam să-mi aleg oricare altul din sala goală, dar n-am vrut! - este același dintotdeauna. Departe de fereastră. Oricum, de-afară vine puțină lumină, și aceea posomorâtă. La plecarea de acasă, mergând spre stația autobuzului, apoi așteptându-l, mă lăsam picurat de această moină a dimineții. O negură jilavă, de tifon îmbibat în lichide vaporoase. Moină grea și, în același timp, molcomă, precum negura din grădina de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scârbit că, de fapt, salba ta nu era decât un șir de tinichele și cioburi colorate, nici măcar mărgelele intens colorate care ar fi putut ademeni pe băștinașii multilateralei noastre dezvoltate. Eram într-un impas grozav. Golisem sticla de votcă. Gândurile posomorâte mă copleșeau cu întrebări pe care nu aveam cui să le împărtășesc. Bumbu terminase monologul și acum fredona un fel de schelălăituri, încurajându-se de unul singur, „așa, taică, așa, oșenește“. Chelnerul venise pentru a nu știu câta oară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-o atunci. Tot credea că ai s-o mai cauți. Am ridicat din umeri. Aș fi vrut să-i spun că nu mai făcea parte din text. Nu știam încă aceasta. O știu acum, împăcat în coborâre. 20tc "20" Zi posomorâtă. Stă să plouă. Am vrut să nu mă duc la Bibliotecă. Mi-era somn. Aș fi dormit voluptuos, adânc, așa cum știu să dorm când uit de toate și nu-mi mai pasă de nimic. Foarte rar mă mai prinde astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de-astea, bine, are oameni acilea care știe și ei ce și cum, acu’ nu așteaptă să se strice evenimentu’ cu comentarii, că care ce-a făcut, că a plecat și... Nu se cade. Nu intram deloc în discuție. Păream posomorât. Îngrijorat, m-a mângâiat pe picior. Dacă vi se-apleacă, zău, nici o problemă. De-asta avem pungili. Eu unu’ țin la scârbă. Nu mi se-apleacă, de, vorba aia, face omu’ pe el. Nu am scârbe de-astea, pardon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]