866 matches
-
ca laptele; -râul s-a acoperit cu o pojghiță subțire și a adormit ca în povești; -broderii și urzeli albe, țesute mărunțel; -încălțață cu papucei moi, iarna a pornit prin munți și prin văi; -case ascunse sub căciuli albe de postav; -plopii s-au înfășurat în mantale lucii; -petale de marmură albă. -a îmbrăcat pinii și brazii cu cojoace grele de zăpadă; -a pus crengilor mănuși de puf; -plutesc în aer ca un roi ușor de fluturi albi; -fluturaș de argint
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Moldova, care îl ajută să își realizeze țelurile, se implică în aproape toate aspectele vieții sociale, având inițiative care de multe ori au dus la rezultate practice importante (între care și înființarea în 1811, la Sadu, a unei fabrici de postav). Pe plan cultural, activitatea sa apare la fel de diversă și rodnică. A tradus și prelucrat cărți de popularizare a unor cunoștințe teoretice și practice, a întocmit manuale școlare, o gramatică, dicționare. Între 1789 și în 1795 a avut câteva inițiative de
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]
-
mâinile aspre ca buturuga părul, moalele argint al pelinului ochii, albăstrele flori ale inului și buze roșii ca rodul cătinului. De ce-ți spun soră Călina Streinului? - Pentru că strein mi-a fost de noroc traiul De când mă știu am țesut postav pentru patronul nostru grăsun și gângav. (Ă)”. (George DAN. - Călina Streinului. În: Flacăra, nr. 4 (56) 30 ian.) * „Cu dinții vineți, buze clăpăuge mânând prin sate faetonul cu rât de porc, tot suge, suge să-i crească banița, pogonul. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se dădeau înapoi să facă față oricăror solicitări, oricât de dificile ar fi fost acestea. Nici maternitatea nu le împiedica să-și continue treburile, decât pentru câteva zile de lehuzie. Iarna, cât timp bărbații se odihneau, ele țeseau covoare și postăvuri, confecționau îmbrăcăminte, brodau. O parte dintre ele se angajau ca muncitori agricoli, pentru un salariu mult inferior salariului bărbaților, de care nici nu puteau dispune după voința lor.2 Există numeroase dovezi că majoritatea țărăncilor erau analfabete și lipsite de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
-l ca pe un animal prins, doi nemți aduseră încă un combatant, așezat pe o targă improvizată și-l lăsară la picioarele celorlalți. Fața lui atinse piatra, păru că ascultă un zgomot îndepărtat. O așchie de os, foarte albă pe postavul murdar al tunicii, îi ieșea din umăr. Rămase nemișcat, întins pe jos între germani și rândul de prizonieri. Unul din ofițeri dădu un ordin scurt. Un soldat plecă în goană și se întoarse cu o găleată cu apă, pe care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din contractarea numelor lui Marx-Engels-Lenin-Stalin. Unul dintre acele vestigii revoluționare ale anilor ’20... Pe tunică, deasupra inimii, se vedeau încă urmele lăsate de decorațiile confiscate. — Aveai o decorație „Steaua Roșie“? întrebă Pavel zărind o pată mai întunecată și colțuroasă pe postavul albit de soare. — Da, și una „Pentru vitejie“, răspunse Marelst și se corectă imediat, pentru a șterge tonul de mândrie juvenilă care i se strecurase în voce. Le aveam... Dar, la urma urmei, îmi spun că oricum n-aș mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
așeze în Valahia. Sunt amintiți la București, în raportul misionarului Urbano Cerri. Vor lăsa loc însă și evreilor polonezi, a căror prezență în capitala țării e constatată încă la 1550. Ei figurează în toate categoriile de negustori, de la vânzătorii de postav până la aceia de mercur, așa cum figurează în majoritatea categoriilor de meseriași, de la măcelari și până la lumânărari. Privilegiile acordate în acest sens de Constantin Brâncoveanu sunt edificatoare. Școlile evreiești și rabinii nu vor lipsi, obștile având și aici organizarea lor interioară
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
uscată de pom cu mere și cu nuci. Cine n-ajungea, punea mâna pe mâna vecinului, săltând ritmic în dansul ritual. Cel mai posesiv înșfăcase masa un individ cu chelia conturată de o bandă neagră de păr vânjos, tunsă ca postavul, cu o ceafă otova care-i lega de spinare craniul. în ultima clipă ajunsese la înmormântare și fiica mortului pe care Vasile Drobotă o purtase în școli. Era o orășeancă în doliu, cu rochie de dantele care îi dezveleau gâtul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
privire asupra lumii pe care nu avea să o părăsească Încă cincizeci și opt de ani. Panorama era impresionantă. La trei sute de metri mai jos se vedea Bursa, vechea capitală otomană, ca un joc de table Întins pe verdele de postav al văii. Romburi roșii de țiglă printre romburi albe de var. Ici și colo, mormintele sultanilor erau așezate În stive, ca niște puluri strălucitoare. Pe-atunci, În 1922, străzile nu erau pline de automobile. Nu existau teleferice care să brăzdeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
băi turcești și prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îi indică lada ferecată, cu un gest prin care punea capăt discuției și vizitei. Bătrânul înțelesese că lui îi fusese pregătit conținutul cufărului, îl trase afară și închise ușa în urma sa. Praful se reașeză, moliile reintrară în somnul lor de postav, aureola se stinse, iar cele două jumătăți de beznă, despărțite de lumină, se repeziră una-ntr-alta, ca două reptile în rut. Târî cu greu lada până acasă, se așeză lângă ea și o privi mult timp, încercând să-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi două obiecte. Luă în mână un fel de brățară ciudată compusă din doi șerpi care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i venea bine. Purta ghete, moletiere bine înfășurate peste gambe, pantaloni de pufoaică, tunică petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
băi turcești și prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îi indică lada ferecată, cu un gest prin care punea capăt discuției și vizitei. Bătrânul înțelesese că lui îi fusese pregătit conținutul cufărului, îl trase afară și închise ușa în urma sa. Praful se reașeză, moliile reintrară în somnul lor de postav, aureola se stinse, iar cele două jumătăți de beznă, despărțite de lumină, se repeziră una-ntr-alta, ca două reptile în rut. Târî cu greu lada până acasă, se așeză lângă ea și o privi mult timp, încercând să-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi două obiecte. Luă în mână un fel de brățară ciudată compusă din doi șerpi care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i venea bine. Purta ghete, moletiere bine înfășurate peste gambe, pantaloni de pufoaică, tunică petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fie "urît" până acasă! Azi mi-a cusut un nasture de la pardesiu, care amenința să cadă. Pardesiul meu pe genunchii ei... Acasă mi-am făcut siesta învelit cu el pe piept și pe față... Adela are o rochie groasă de postav cenușiu, care-i strânge trupul, reliefîndu-i umerii largi și șoldurile fine. Frigul o face mai rumenă și mai fragedă. Ieri ne-am plimbat puțin, cu pelerine de cauciuc, cu glugile pe cap, până aproape peste ochi. Trebuia să ne întoarcem
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
casă. — Brevetul tău de pilot e Încă valabil? — Normal, evident că e valabil. — Ei, trebuie să fie un sentiment foarte plăcut, nerăbdarea asta de a porni o afacere cu prietenii și rudele. Ce ai acolo, Eisen? O geantă grea de postav verde atârna de niște mânere răsucite În jurul Încheieturii lui Eisen. Aici? Am adus cu mine niște lucrări din alte materiale, spuse Eisen. Trânti cu zgomot greutatea pe masa de sticlă: geanta se deschise. — Ai făcut niște prespapieruri. — Nu sunt prespapieruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Își agită corespunzător mâinile, dar apoi spuse din nou că Elya este foarte bolnav. Aceste medalioane Îl puteau obosi. Nu sunt de aceeași părere, spuse Eisen. Dimpotrivă. Cum poate face rău arta? Începu să Încarce bucățile clinchetitoare În geanta de postav. Wallace se adresă atunci cuiva În spatele lui Sammler: Da, dânsul este. Asistenta particulară tocmai intrase În Încăpere. — Cine este? — Dumneata, unchiule. Dânsul este domnul Sammler. — Elya Întreabă de mine? — Sunteți chemat la telefon. Dumneavoastră sunteți unchiul Sammler? — Mă scuzați? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la spital să Îl văd pe Elya. — Da. Iar eu eram cu tânărul meu prieten În autobuz când a făcut poza. Unei genți În timp ce era deschisă. Am văzut cu ochii mei. — Ce tâmpenie! Eisen Își ținea În mână geanta de postav verde. În ea erau sculpturile sau medalioanele lui. Acele exemplare de la Marea Moartă - pirita de fier sau ce-o fi fost. — Să-i dea aparatul. De ce nu Îi dă aparatul? spuse Sammler. — Dar cum Îl dovedim? făcu Eisen pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]