3,622 matches
-
Nicolae Manolescu Puțini știu cine a fost Jonathan X Uranus, pe numele său adevărat Mihail Avramescu (1909-1984), preot, poet (avangardist în tinerețe), astrolog, alchimist, filosof (de inspirație guénonistă), autor de articole, scurte proze și jurnal intim, neconsemnat de istoriile literare postbelice, și ale cărui două cărți, alcătuite de către d-na Mariana Macri, fiica sa, au fost nu demult prezentate public la Colegiul Noua Europă. Cea dintîi este Calendarul incendiat, un jurnal de idei, tipărit la Editura Anastasia. Cealaltă, intitulată Monolog nocturn
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
este foarte important. Bineînțeles, Eminescu conduce în top cu opt poezii (altfel spus, 8% din poezia "frumoasă" românească). Locul doi este ocupat de Tudor Arghezi cu 5 poezii. Mai sînt Alecsandri, Blaga, Barbu, Bacovia, cu cîte 3 poezii. Din perioda postbelică, doar Nichita Stănescu are două poezii - ceilalți poeți contemporani au doar cîte o poezie reprezentativă. Avem și apariții neașteptate. Iată ce spunea G. Călinescu în istoria sa, monument al estetismului postbelic, despre Vasile Militaru, antologat de Petru Romoșan: "Trivialele fabule
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
Blaga, Barbu, Bacovia, cu cîte 3 poezii. Din perioda postbelică, doar Nichita Stănescu are două poezii - ceilalți poeți contemporani au doar cîte o poezie reprezentativă. Avem și apariții neașteptate. Iată ce spunea G. Călinescu în istoria sa, monument al estetismului postbelic, despre Vasile Militaru, antologat de Petru Romoșan: "Trivialele fabule ale lui Vasile Militaru au avut un succes extraordinar". Un estet pune accentul pe calificativul "triviale". însă, sintagma "succes extraordinar" poate însemna foarte mult pentru o altfel de perspectivă, non-estetică. La
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
la adresa judecății strict estetice. Sînt recuperați mulți șaptezeciști, puțin cunoscuți publicului larg, cu niște poeme superbe, e adevărat, dar fără un impact notabil la vremea lor. Dintre nouăzeciști, doar Ioan Es. Pop răzbate și asta după o inflație de poezie postbelică scrisă sub comunism. Este sărită poezia proletcultistă care, deși a fost un mutant regretabil, a avut o "audiență" nemaivăzută. Poeții au început să fie vedete încă de atunci și în anii '60, cînd au început să se redreseze estetic, au
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
manuscrise și culegeri, cronicile literare în cele șase volume de Scrieri de la Editura pentru literatură și apoi de la Editura Minerva (ultimul în 1972). Prefața, datorată regretatului Victor Felea, era primul studiu amplu și temeinic despre critic, nu numai din epoca postbelică, dar dintotdeauna, fiindcă, se știe, rareori criticii se bucură în timpul vieții de acest tratament din partea confraților lor, iar Pompiliu Constantinescu a murit și prea tînăr ca să se considere că-l merita. Descoperirea a reprezentat, cel puțin pentru mine, o revelație
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
studiat și relevă, din capul locului, că, potrivit opiniei lui Marx, emanciparea evreilor nu se poate realiza decît prin emanciparea societății umane de nedreptățile sociale și exploatarea omului de către om. Recitite azi, aceste observații își demonstrează perfect inadecvarea. În țările postbelice (mai înainte în U.R.S.S.) botezate socialiste, unde emanciparea socială și lipsa exploatării deveniseră - se spunea - o realitate înfăptuită, antisemitismul era un fenomen lesne decelabil, cunoscînd chiar puseuri puternice și pronunțate manifestări ale naționalismului, inclusiv antisemit. Ba chiar, ca în
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
cărții. Discutabile din punct de vedere moral, articolele lui Mircea Mihăieș sunt admirabile din punct de vedere literar. Povești pentru trezit copiii Lector la Facultatea de istorie din București (unde predă cursurile Sovietizarea României și Intelectuali și societate în România postbelică), redactor al revistelor Dilema și Sfera politicii, prezență cuceritoare și surprinzător de elevată, în raport cu ceea ce suntem obișnuiți, la talk-show-urile TV, Adrian Cioroianu este un tânăr intelectual dintr-o Românie la care deocamdată doar visăm. Oameni ca el ar trebui să
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
Mulți scriitori din această epocă au - așa cum apar în cartea lui Dumitru Micu - aerul unor oameni fericiți și fără griji. La toate acestea se adaugă comprimarea, în 15 pagini finale, din 384, câte numără cartea, a capitolului despre critica literară postbelică. Cu naivitatea unui elev care se plânge că la un examen scris a intrat în criză de timp și a trebuit să expedieze subiectul, Dumitru Micu mărturisește cititorului că a intrat în criză de spațiu și că s-a văzut
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
dăduse drumul la dragoste" era expresia tragi-comică a perioadei. Desigur, unele sechele se mai pot observa în aceste cărți, dar se pornise un relativ dezgheț, care n-a mai putut fi stăvilit. Cum vă explicați faptul că, în primul deceniu postbelic, aproape toți intelectualii de marcă ai țării (Călinescu, Sadoveanu, Camil Petrescu ș.a.) - cu mici excepții - au sprijinit regimul comunist? Să fi fost vorba de oportunism? Să se fi înșelat în privința regimului? Acum aproape 20 de ani, am răspuns pe larg
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
păstrează și în textul despre lirica lui George Vulturescu. Exersându-și cronica literară începând cu propria generație, a cerchiștilor, și sfârșind cu nouăzeciștii, Cornel Regman a reușit să configureze și o imagine completă, exactă și destul de nuanțată asupra literaturii române postbelice. Schimbările de "canon" nu sunt importante pentru el decît în măsura în care se supun celui mai restrictiv "canon": al valorii. Acest extraordinar simț al valorii, pe care puțini critici îl au, deși mulți îl clamează, i-a permis lui Cornel Regman să
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
că ești imun la schimbare, întruchipînd un principiu metafizic în fața valurilor mișcătoare ale evenimentelor. E o iluzie pe care ți-o oferă instinctul. În conștiința publică, sînteți, înainte de toate, critic literar unul dintre cei mai talentați și activi din perioada postbelică. De peste trei decenii, citiți și comentați cărțile unor contemporani. N-ați obosit? Nu v-ați plictisit? Poate că am obosit, poate că m-am plictisit. Îmi vine greu, chiar față de mine însumi, să-mi recunosc unele slăbiciuni, cu toate că, după cum nu
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
din Olanda sau din Franța. Se uită un fapt esențial: că acele insistent-cerute modalități instituționale nu s-au instalat în Vestul mai îndepărtat decât de vreo douăzeci de ani, câteodată mai recent. Ele fuseseră precedate de o perioadă relativ lungă (postbelică, uneori antebelică) în care accentul principal era pe integrarea socială a grupurilor celor mai diverse, precum și, mai ales, pe consolidarea economică și solidificarea politică. Abia apoi s-a putut trece la subtilități privind sensibilitățile față de minorități (sexuale, lingvistice, dezbateri de
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
de-al doilea război mondial, jurnalist, eseist, romancier, critic și regizor de film, premiat de două ori cu Premiul Pulitzer și cu National Book Award, Norman Mailer este una dintre cele mai interesante și mai controversate figuri ale literelor americane postbelice. Construindu-și o carieră dintr-un puternic cult al personalității și înțelegând că timpurile cer o nouă formă, Mailer a creat o operă în care trece cu ușurință de la eseu la reportaj, de la biografie la romanul istoric și polițist. Ultima
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
de la Belu, la cîțiva pași în stînga capelei de pe aleea centrală. Nu știu să fi scris mare lucru. Ca secretar general de redacție, Mircea Grigorescu făcea de toate. Era absolut neobosit. Ținea rubrici întregi, săptămînal (el a reintrodus în presa postbelică rubrica de bridge), sau completa paginile acolo unde lenea colaboratorilor lăsa goluri. Nu conta subiectul. Putea improviza despre orice. Se așeza la mașina lui de scris, tipul acela vechi, de ebonită neagră, cu clape zgomotoase și mari, și, în cîteva
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
le mărturisi și de a le asambla într-un tot, într-o poveste personală. Există două niveluri de document în acestă carte. Un document pe care l-am putea numi exterior, care privește viața artistică a Parisului interbelic și imediat postbelic, comunitatea artiștilor ruși și istoria mare care invadează viața privată mai mult ca niciodată. O observație interesantă făcea în acest sens Philippe Aries în Timpul istoriei: înflorirea genului biografic după 1945 este tocmai consecința acestei intruziuni forțate a evenimentului exterior în
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
poezia altora, o iluminează din interior și o restituie pe deplin înțeleasă cititorilor. Volumele sale Teritoriu liric, 1972, Poeți români de azi, 1979, Existentă poeziei, 1986, Amurgul idolilor, 1999, oferă o captivantă imagine panoramica a întregii poezii române din perioada postbelică. Se înșeală însă cine crede că aceasta a fost tot ce-a avut de spus Gheorghe Grigurcu în legătură cu poezia română contemporană, pentru că în continuare să se ocupe exclusiv de judecarea intransigenta a compromisurilor făcute de scriitori în timpul regimului comunist. Aventură
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
Fără îndoială, deceniile interbelice ating punctul de sus al acestor dezbateri. Și ele sînt multe, afirmate de personalități de prim ordin. Viața Românească are bărbăția de a anunța, prin condeiul autorizat al lui Ibrăileanu, sfîrșitul poporanismului, datorită împlinirii marilor reforme postbelice, dar arată că din toate cîte a afirmat din 1906 încoace a rămas în picioare doar conceptul specificului național, pe care continuă să-l apere. M. Ralea își asumă misiunea de a defini, în numele revistei, un punct de vedere înnoitor
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
dintre observațiile criticului orădean. Mi-am propus să insist pe una sau două dintre ele, în speranța de a duce cu o jumătate de pas mai departe discuția. Ion Simuț vorbește, pe drept cuvînt, de trei revizuiri succesive în literatura postbelică: una, preponderent politică, în anii '50, legată de proletcultism; a doua, aproape integral estetică, între 1965 și 1975, care a creat o ierarhie critică paralelă cu ierarhia oficială; și a treia, aproape exclusiv morală, după 1989. Cea mijlocie i se
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
neutralității, ca și în cea a războiului, l-a făcut prea aplecat spre șeful Partidului Național Liberal, îngăduindu-i - spre împlinire - toate doleanțele. De aceea, după război, Ion I.C. Brătianu a făcut cam tot ce a dorit în politica României postbelice, fiind lăsat să o conducă, în calitate de prim ministru, cînd și cum voia, acesta fiind considerat de mai toți oamenii politici regele neîncoronat al țării. La aceasta a contribuit și sfatul lui Barbu Știrbei (cumnat cu Ionel Brătianu) și al reginei
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
mai largă pămîntul pe care v-ați luptat. Vi se va da pămînt. Eu, Regele vostru, voi fi întîiul a da pilda; vi se va da și o largă participare la treburile Statului". Era, aici, anunțarea oficială a marilor reforme postbelice, dorite de liberali încă de la începutul anului 1914. Iar în 17/30 martie 1918 regele cere printr-o scrisoare - publicată - către Administratorul Domeniilor Coroanei (același Barbu Știrbei) ca, pe aceste proprietăți regale, să se asigure pămînt țăranilor iar parlamentul de la
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
îi place sau nu să meargă la teatru, și o spunea în același cod în care a funcționat literatura generației șaizeci. Anume, că determinismele păguboase pot fi întrerupte, că lumea poate fi schimbată, că există viitor. Aceasta este forța modernismului postbelic: codificarea, cu determinări din ce în ce mai standardizate pe relația dintre semnificant și semnificat. Ideea și rețetele unei retorici ontologice circulau înainte de 1989 și traseele lor pot fi acum studiate, ca obiect al istoriei literare. Cel puțin în parte. Să ne gândim, de
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
1989 și traseele lor pot fi acum studiate, ca obiect al istoriei literare. Cel puțin în parte. Să ne gândim, de pildă, la conceptul de "poezie realistă" și la clasificările gen prospect din Sistematica poeziei. În planul limbajului, literatura română postbelică pregătea, cu mijloace proprii, superspecializate, ieșirea din întuneric. Sigur că, pentru o astfel de interpretare, trebuie pornit de la ipoteza de operă, ceea ce nu prea se mai potrivește cu actualitatea literară a ultimului deceniu. Două obiecții se aduc operei. Prima se
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
Cuplul mitic s-a desfăcut, iubita apărea ca un vapor îndepărtat sau ca o catedrală din alt oraș (ce se tot spune în ultima vreme, că ar fi o poezie atemporală anistorică?). De asemeni, o întreagă flotă în poezia română postbelică. La atâtea bărci, plute, corăbii, vapoare etc., s-ar zice că suntem neam de marinari. Șirul de reprezentări se constituie destul de repede, la începutul anilor șaptezeci, chiar mai devreme. Simbolul Arcei apare frecvent la Marin Sorescu, cu poante greu de
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
oarbe, zone de realitate pentru care celelalte tipuri de discurs public nu aveau cuvinte. La fel, decupajul genurilor tinde și el să fie adus pe pământ, recalibrat pe cotidian și pe problematica individului. Observasem mai de mult că, în literatura postbelică lipsește, cu foarte puține excepții, jurnalul intim, în schimb, avem, la jumătatea anilor optzeci, un efort concertat al criticilor de a-l defini. Ce se întâmpla, de fapt? Se forța dinspre critică înspre literatură, dinspre rețetă către practică, reanimarea genului
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
valoare - istoriografică și literară - excepțională. Este vorba de lucrările în manuscris, caietele de memorii și dosarele cu documente ale unui ascendent al său, arhimandritul Dionisie Udișteanu, profesor-subdirector în perioada dinainte de război al Seminarului Monahal de la Mânăstirea Cernica, persecutat, în perioada postbelică, de regimul comunist. Recent, Mircea Motrici a început să publice această arhivă. Primul volum (din cele aproximativ treizeci, câte va număra colecția), O viață ca oricare alta (Suceava, Editura Mușatinii, 2004) are o prefață semnată de patriarhul Teoctist, fost elev
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]