948 matches
-
toate să le strângă și să le stăpânească ca o desăvârșită stăpână, de vreme ce iată până astăzi sântu 38 de ani de cându ne-am împreunat și am trăit aicea viiață trecătoare”314. Atent la integralitatea averii și la coeziunea familiei, postelnicul Constantin Cantacuzino îi lasă soției sale toate bunurile și dreptul de uzufruct, câtă vreme va fi în viață, așezându-l pe fiul cel mare, Drăghici, „epitrop în loc de părinte celoralalți, mai vârtos spre partea cea mai slabă ca să-i chivernisească, fără
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și să lăcuiascu cu Iuda și Ariia 325): să ignore opinia nurorilor (femeile au avut în Veacul de Mijloc o poziție coborâtă în Europa; aici este, însă, vorba și de supremația consangvinității. Era un sfat formulat cândva și de bătrânul postelnic: „să nu ascultați povești între voi sau vrajbele muierilor voastre”326: „[...] vă leg supt blestemul lui Dumnezeu și sub blestemul mieu cel părintesc, ca să nu vă plecați urechile voastre supt ascultarea cuvintelor jupânésilor voastre, însă de cele proaste și vrăjbitoare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va însura cu Stanca, fata lui Preda Tatomirescu) și o fiică, soție mai târziu a lui Pârvu Fărcășanu. Radu Popescu, fiul cel mare, ajunsese, până să fie omorât tatăl său, logofăt de vistierie, prin 1675, după ce își începuse „cariera” ca postelnic - ca toți fiii de mari boieri - în 1671. Era, prin urmare, deprins cu cartea și nu este de mirare, fiindcă bunicul, Gheorghe Karydi, era posesorul unei biblioteci cuprinzând multă literatură juridică. Radu trebuie să fi primit educația rezervată pe atunci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Băleni și Știrbești -, Radu Popescu va avea de suportat un scurt „stagiu” în temniță („pă unii dentr-aceștea, care li s-au dovedit faptele și vrăjmășia împotriva domniii, i-au pedepsit puțină vreme cu închisoarea: pe Dumitrașcu Corbeanul paharnicul, pă Grigorie postelnicul Băleanul i pre Radul clucerul sin Hrizii” - Radu Greceanu), beneficiind apoi iarăși de bunăvoința Brâncoveanului (zice același autor: „Iar apoi domnul, din bunătatea sa milostivindu-se iarăși spre dânșii [...] i-au slobozit și i-au miluit cu dregătorii și cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
S-a stins înainte de 23 mai 1729. Purta rasa de călugăr și îl chema Rafail de la Mănăstirea Radu Vodă din București (a fost și îngropată acolo). * Când a plecat, în 1665, să învețe carte în străinătate, Constantin Cantacuzino, fiul marelui postelnic ucis în 1663, avea 25 de ani. Pornit din țară cu o „ocazie” oficială - „cap al familiei” era acum în „stara postelniceasa”, jupâneasa Elina -, un cortegiu bine securizat ducea la Adrianopol „poclonul haraciului”, tânărul Cantacuzino își vede de ale lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
decapitat, și pe străini. A fost o „cădere” prevestită, căci mentalul românesc acorda mult credit „semnelor” și premonițiilor. Când Brâncoveanu, călare, cobora dinspre Mitropolie și a ajuns, înconjurat de boieri, lângă crucea ce însemna locul (un „loc al morții”), unde postelnicul Papa din Brâncoveni, tatăl său, fusese ucis de dorobanții răsculați (în 1713, Constantin, fiul cel mare al Voievodului, înlocuiesce crucea de lemn, pusă cândva de marele vornic Preda Brâncoveanu, tatăl victimei, cu una de piatră), „i-a zburat pe braț
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din 1719 era, probabil, epidemia de ciumă din anii 1718-1719. Molimele - invazii virotice având drept țintă colectivitățile, iscate în primul rând din pricina condițiilor (constatate de călătorii străini 553) în care locuiau oamenii - îi omorau deopotrivă pe bărbați (Drăghici, fiul marelui postelnic Constantin Cantacuzino, a murit de ciumă la Istanbul, deși n-a lipsit, în epocă, nici bănuiala că ar fi fost otrăvit), sporind numărul văduvelor, pe femei - văduvele nefăcând excepție - și, cu deosebire, pe copii. Victimele acetor „valuri” contagioase - ciuma, tuberculoza
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cronicarul îl are desigur în vedere pe Alexandru Crupenschi, fiul marelui ușar Andronachi Crupenschi, care a fost mare jitnicer în două rânduri: din 1693 până în 1695 și apoi din 1697 până în 1700572; fratele său, Vasile (și el va ajunge mare postelnic), era stăpânul moșiei Feredeni, aflată hotar în hotar cu Delenii Doamnei Ruxandra. O expediție condusă de regele Jan Sobieski - iar pleca la război cu turcii - din 1686 a silit-o pe Ruxandra să se refugieze în Cetatea Neamțului, transformată de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la dânsa 19.000 de galbeni.” Cazacii (ucraineni) erau comandați de Vasile Crupenschi, cel pe care pomelnicul de la Feredeni îl arată a fi fost însurat „cu domnița Ruxandra, fata lui Vasile Vodă” și vorbește și despre un anume Sandu, „fecior postelnicului Vasilică Crupenschi și al domniței Ruxanda, fiica lui Vasile Voevod albanitul”574. în cronica lui Neculce, ucigașii Ruxandrei sunt polonezii: „Tăiat-au atunce [adică „în al doile anǔ a domniei lui Cantemir”] leșii pe doamna Rucsanda, fata lui Vasâlie-vodă, la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Voevod albanitul”574. în cronica lui Neculce, ucigașii Ruxandrei sunt polonezii: „Tăiat-au atunce [adică „în al doile anǔ a domniei lui Cantemir”] leșii pe doamna Rucsanda, fata lui Vasâlie-vodă, la cetate la Neamțu...”. A auzit de această crimă și postelnicul Ștefan Ghindă și vorbește despre ea în Spița neamului lui Vasile Lupu (căci postelnicul urmărea să-și dovedească înrudirea cu Voievodul), dar o pune pe seama unor tâlhari: „[...] și pe Doamna Roxanda, fată a lui Vasile-Vodă, ce-au fost după Timuș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
adică „în al doile anǔ a domniei lui Cantemir”] leșii pe doamna Rucsanda, fata lui Vasâlie-vodă, la cetate la Neamțu...”. A auzit de această crimă și postelnicul Ștefan Ghindă și vorbește despre ea în Spița neamului lui Vasile Lupu (căci postelnicul urmărea să-și dovedească înrudirea cu Voievodul), dar o pune pe seama unor tâlhari: „[...] și pe Doamna Roxanda, fată a lui Vasile-Vodă, ce-au fost după Timuș Căzacul, feciorul lui Hmil, ș-au perit la Suceava; și Doamna Roxanda au perit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ucis de boieri”. Gestul lui Petru Rareș, care o înmormântează pe văduvă (Ștefan Lăcustă murise în preajma zilei de 20 decembrie 1540), deși soțul ei fusese cel care îi luase tronul în 1638592, ține de aceeași „solidaritate”. Jupâneasa Elina, văduva marelui postelnic Constantin Cantacuzino (Stoica Ludescu - am văzut - îi zice din când în când „Doamna”), a cerut cu limbă de moarte să fie îngropată lângă soțul ei, la Mărgineni (ne amintim că îl conduseseră acolo „cu mare cinste” „jupâneasa lui, Ilinca, și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care iaste de dânșii făcută, făcându-se pogrebaniia și alte sfinte slujbe dumnezeești, păn se dédură moaștele ei în gropniță, ce iaste în tinda bisericii den-a dreapta, alăturea cu gropnița a soțului ei, fericitul răposatul Costandin Cantacuzino biv vel postelnicul, care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme”. „Vécinoe pameat!” - exclamă Stoica Ludescu, greșind genul adjectivului slavon. Și Doamna Stanca Brâncoveanu, născută Cantacuzino (o putem vedea în marile ansambluri genealogice din ctitoriile neamului), mama lui Constantin Brâncoveanu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îngropat”. Inscripția funerară de la Mănăstirea Brâncoveni îi povestește - aproape ca un epitaf - viața, neuitând elogierea prin ascendenți și prin urmași: Suptu această marmură zace țărâna jupânesei Stancăi Cantacuzénii, fata lui jupan Costandin den vechiu și împărătescu rod Cantacuzino, biv vel postelnic, a Doamnii Ilincăi, featii bătrânului Io[an] Șerban Basarab Voevod, jupâneasa lui jupan Papei Brâncoveanului biv vel vornic și mumă blagocestivului Domnu Io[an] Costandin B[râncoveanu] Basarab vod, carea, cu mari blândețe, cu multe milostenii și nespuse bunătăți trăind
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
135. 276. Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, Editura Minerva, București, 1902, pp. 78-79. 277. Banul Mihai Cantacuzino, Ghenealoghiia: „Io[an] Gligorașco Ghica Vodă dat-am cartea noastră la mâna cinstitului și credinciosului boierului nostru, dumnealui jupan Costandin vel postelnic, ca să fie într-aevea înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, cum, dacă mă va dărui Dumnezeu cu domnia țării Românești, să nu am a amesteca pe dumnealui la luatul banilor și nici la chezășii să nu-l pui pentru bani; și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
giodeloăi al satoloăi ș-a făicorieilor șăi pârugarăilor: să hâie erŭtat de me[ne] șăi de Domidzău” (Nicolae Iorga, Anciens documents..., p. 267). 294. Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 82. 295. Violeta Barbu, op. cit., p. 39. 296. „Numitul Constantin postelnicul, de o parte cu clironomia de la socrul său și de la cumnatul său, Basarab voievod, s-a îmbogățit, de altă parte, s-a mărit a lui ipolipsis, nu numai căci era Cantacuzino și ginere de Basarab, ci mai mult cu îngrădirea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de tranziție, iar titlurile, subtitlurile și numele autorilor cu litere latine. Colaborează cu articole pe subiecte politice acute Cezar Bolliac (Care este politica guvernului nostru?), Ion Ionescu de la Brad și D. Bolintineanu, acesta dând la „Foileton” și însemnările intitulate Constantin Postelnicul (Cantacuzin), Kipruli și Grigoriu Ghica. În numărul 2 se reproduce după „Românul” din 12 februarie 1861 fabula lui Grigore Alexandrescu Catârul cu clopoței, o aluzie transparentă la Vasile Boerescu, redactor la ziarul „Naționalul”. O cronică a spectacolului cu opereta Maddalena
UNIUNEA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290355_a_291684]
-
intereselor „clanului” și a propriei imagini, pe atât de labil în convingeri, monografia nu ocolește nici alte chestiuni nesatisfăcător soluționate, cum ar fi cea a paternității cronicii. Cu totul demnă de relevat este tentativa lui V. de a identifica în postelnicul Constantin Strâmbeanu pe autorul Istoriei Țării Românești de la octombrie 1688 până la martie 1717. O cercetare din 1989, prin care cercetătorul se întoarce la cronicarii moldoveni, Cronica anonimă a Moldovei (1661-1709). Pseudo-Nicolae Costin, încearcă să lumineze starea unui text asupra căruia
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
ale soartei: „întâlnitura”, „pocitura”, „strigătura”. Dincolo de astfel de spaime primitive, zbuciumul atinge, literar vorbind, cote de dramatism. Dacă în narațiuni ca acestea intervine și plăsmuirea, în schițele și nuvelele lui P. faptele parcă ar fi înregistrate pe viu (Moș Ion Postelnicul, În Măstăcani, fragment din romanul, anunțat dar neapărut, Om nou). De altfel, chiar autorul le recomandă ca fiind „documente omenești”. Contribuie la această impresie și sensibilitatea ascuțită pentru intonațiile rostirii, ceea ce dă scrisului său, impregnat de suculente regionalisme, un aer
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
necesități „de serviciu” - lui Constantin Căpitanul (Filipescu). Această ipoteză, care îl promova în postura de autor pe un cărturar stimabil (înrudit cu Bălenii - era văr cu mama lui Grigore Băleanu, dar și cu Cantacuzinii, căci îi venea nepot de fiică postelnicului Constantin Cantacuzino), nu a rezistat - în ciuda unei cariere îndelungate, printre sprijinitori numărându-se Aron Densușianu și N. Iorga - observațiilor critice, primul care a șubrezit acest punct de vedere fiind Gr. G. Tocilescu. Nu a întrunit consensul cercetătorilor nici părerea potrivit
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
RÂȘCANU, Theodor (4.XI.1888, Iași - 29.VII.1952, Vaslui), prozator, poet și publicist. Este descendentul unei familii boierești cu filiații ilustre: mama, Maria (n. Ghyca), tatăl, August, era fiul postelnicului Toderiță Râșcă din Vaslui. Învață la Iași, în particular clasele I-VI, după care frecventează Liceul Național. Aici, devenit copilul teribil al școlii, scrie versuri înrâurite de muzicalitatea eminesciană în revista școlară „Spre lumină”, apoi debutează cu volumul de poezii
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
carieră administrativă. Grămătic la Episcopia Hușilor, prin 1811 ar fi fost angajat la Consulatul Rus din București. În 1819, primind rangul de serdar, pătrunde în rândurile micii boierimi. Din 1826 până în 1852 va ajunge mare comis, vel spătar, vel agă, postelnic, vornic. La 1834 și, din nou, în 1838 e numit director al Departamentului Dreptății, în 1849 este membru în Divanul Domnesc, la 1854 face parte din Comitetul cercetării socotelilor și a bugetelor, ca director al Casei Vămilor, iar în 1856
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
Ed. Benes 2C. 2539. Erbiceanu Constantin, 3 apartamente, București, str. Olga Băncic 3, str. Dr. Ottoi 2. 2540. Epureanu Ion, 6 apartamente, București, str. Justiției 74, str. Schit. Maicilor 11, sos. Vergului 5. 2541. Elenă Teodor, 2 apartamente, București, str. Postelnicului 3. 2542. Enachescu Mihail, 7 apartamente, București, str. Eufrosina Poteca 48. 2543. Ermeliu Petre, 5 apartamente, București, str. Al. Constantinescu 22, Brașov, str. Vidin 17, R. Sărat, str. Victoriei 99. 2544. Enescu Carol, 5 apartamente, București, str. Vicol 5, str.
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
apartamente, București, Sos. Pantelimon 61 6582. Rangheri Cristea, 4 apartamente, București, str. Plantelor 45 6583. Rădulescu A. Maria, 3 apartamente, București, str. Abrud 26 6584. Roșca Alexandrina, 4 apartamente, București, str. Frumoasă 32 6585. Rădulescu Anghel, 6 apartamente, București, str. Postelnicului 4 6586. Rădulescu V. Olga, 3 apartamente, București, str. Alex. Sahia 45 6587. Roban I. Virginia, 18 apartamente, București, str. Caragea Vodă 3, str. Polona 24-26 6588. Rădulescu P. Elenă, 2 apartamente, București, str. Turgheniev 30 6589. Rosianu Gonamu și
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
cunoscut pe Pușkin. Întors la Iași în 1823, va fi numit peste doi ani diac la Vistierie și, după un timp, primește rangul de căminar. Ca urmare a unui articol tăios, Vandalism, este exilat la moșia de la Trifești. Spătar, agă, postelnic, vornic, lui N. i se încredințează slujbe importante: prezident al Eforiei (primar al Iașilor) între 1840 și 1843, director al Vistieriei (1843-1849). Sub domnia lui Grigore Alexandru Ghica va fi director al Departamentului Lucrărilor Publice (1850-1851), din nou director al
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]