1,360 matches
-
dezvoltarea unei tulburări primare, complicată pe parcursul evoluției cu o fenomenologie secundară, a doua perspectivă abordează cazul ca o comorbiditate. Cele două tipuri de abordări, diferite ca principiu etiopatogenic, se reflectă În modalitățile de asistență ulterioară. În cazul În care se postulează existența unei tulburări primare, tratamentul adecvat al acesteia ar presupune o evoluție favorabilă și a tulburării secundare. Experiența clinică, de cele mai multe ori, contrazice aceste idei. Din aceste motive, cei mai mulți clinicieni preferă abordarea acestor cazuri ca fiind comorbidități și dirijarea tratamentului
EVALUAREA MANIFESTĂRILOR AGRESIVE LA PACIENTUL CU COMORBIDITATE DEPRESIE-ALCOOLISM. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
politicii externe românești. Primul dintre ele se referea la menținerea relațiilor de alianță cu Austro-Ungaria și apărarea integrității teritoriale a monarhiei dualiste văzută ca element vital, indispensabil În sistemul de securitate În care România era parte. Cel de al doilea postula dezvoltarea unui parteneriat special cu Germania, privită Între aliații micului regat ca singurul „punct de susținere sigur și ferm [s.n., R.D.]” <ref id="35">35 BAR, fond D. A. Sturdza, S 19(42)/DCCCLIX, Memoriu secret asupra promovării mai ample și
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
mai „umane”. Dar nu era așa. Curricula moderne nu erau extinse la toate dimensiunile formării personalității și nici un designer curricular modern nu ar fi admis nebunia că rostul educației este desăvârșirea umană, crearea acelui physiopoiesis, a „doua natură a omului”, postulată în secolul al V-lea î.Hr. de Democrit din Abdera. Curricula premoderne vizau exploatarea resurselor fizico-motorii ale omului; cele moderne vizau exploatarea resurselor psihice, preponderent cognitive ale omului. Școala modernă - de nivel secundar și superior - pregătește experți, adică profesioniști infailibili
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
știință a evaluării performanțelor de învățare” - care, de altfel, începând din anii ’70 ai secolului trecut, s-a și constituit. Astfel a luat naștere așa-zisul „Rațional al lui Tyler”. Tyler Rationale prescrie cele patru etape menționate mai sus și postulează că ele trebuie parcurse în ordine strictă, impusă de logica praxiologică a acțiunii eficiente. Eficientismul tylerian nu este dictat doar de rațiuni economice, iar modelul nu este un simplu business plan, ci o construcție științifică autentică. Simplitatea și funcționarea facilă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curricula moderne și s-a impus ca lucrare de bază a teoriei curriculare moderne. Chiar și astăzi se mai crede că Fundamentals of Curriculum Development ar trebui considerată cartea de căpătâi a oricărui designer și cercetător al curriculumului. Autorii au postulat că orice curriculum este determinat de către societate și implică două dimensiuni: teoretică (descriptivă) și tehnică (practică). Analiza teoretică trebuie să se extindă asupra a șase arii majore: a) diagnoza socială pentru dezvoltarea curriculumului; b) finalitățile curriculumului; c) principiile și procedurile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
polarizat și nu permite orientarea unicriterială a dezvoltării curriculumului, el trebuie luat ca atare. Este o realitate obiectivă. Nu este nici obligatorie și nici necesară analiza electivă în „interiorul” ei. Singura modalitate rațională de a o aborda constă în a postula că un curriculum trebuie să dezvolte fiecare dintre elementele care o compun, considerându-le pe toate sarcini ale educației. Nici una dintre aceste sarcini nu poate fi neglijată la nivelul de orientare a unui curriculum educațional. Desigur, anumite curricula particulare pot
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care părea fără soluție: oferă o teorie a fenomenului unic, o „teorie a singularității”, o cunoaștere obiectivă a trăirii subiective. Max van Manen (1984) a adoptat explicația dată de Greene (1973) conștiinței: „context experiențial” sau In-der-Welt-Sein, „faptul-de-a-fi-în-lume”, „lume trăită”. Fenomenologii postulează „lumea trăită de el sau de ea” (his or fer lifeworld) ca fenomen central pentru „orice face el sau ea”; activitățile de cercetare sau de instruire nu fac excepție; In-der-Welt-Sein, lifeworld, „lumea trăită de el sau de ea”, este, în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se transformă într-un proces de „însușire/asimilare” (appropriation) și de „înțelegere de sine” (self-understanding). Această fază este posibilă numai printr-o mediere, care diferă de la un cititor la altul. Reynolds (1985) crede că textele teoretice, în calitate de „cuvinte ale ficțiunii”, postulează lumi fictive în care sinele poate fi clarificat, în care cititorul poate sălășlui. Lectura textului este un travaliu prin care „eul” se autentifică, adică își clarifică esența. Dacă în text recunosc doar un „non-eu” și dacă meditația mea se pierde
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai degrabă metaforele generative (generative metaphors) decât faptele științifice (scientific facts). Dar el procedează astfel întrucât dorește ca „viziunea” lui să fie o alternativă la Raționalul lui Tyler. Pentru a fixa viziunea și „tărâmul imaginar” al curriculumului, Doll jr. a postulat, la rândul său, „patru R” (prin contrast cu cele patru etape ale Raționalului lui Tyler): Richness („îmbogățirea”), Recursion („reiterarea”), Relations („conectarea”) și Rigor („rigoarea”) - curriculumul postmodern ar trebui să fie bogat, recursiv, relațional și riguros. Sensurile acestor caracteristici postulate imperativ
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mare precizie în care amănuntele vor fi la fel de importante ca și ansamblul, în care fiecare detaliu al procesului de formare umană va fi tratat în termenii mereologiei și i se va acorda însemnătate integrală. Logica mereologică, aflată la baza hiperraționalității, postulează că partea și întregul au valoare egală, că în parte există semnificația întregului și invers. Complexitatea curriculumului și a educației solicită abordarea pe principiile acestei logici care exclude simplificarea grotescă pe care o găsim în curricula premoderne și inginerizarea artificială
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fie remarcate de ceilalți, altele da, dar, în același timp, nici nu vrem să se observe că nu dorim să fie remarcate. De aceea, „înțelegerea” nu este un scop absolut al limbajului, ci numai unul dintre ele, chiar dacă noi îl postulăm ca fiind cel mai important. Dar și această postulare este manipulativă în înalt grad. L.A.: Vrei să spui că suntem nu numai victimele unei politici a haosului cu sistem, ci și ale capacității noastre de a crea lumi paralele fanteziste
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Baltagului sadovenian, confirmată prin sabotarea logicii mitice de către logica mimesisului. Deși pare a gravita pe o altă orbită de preocupări, eseul Rimbaud (1997; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) se dezvoltă pe un teritoriu similar celor anterioare. Utilizând o metodă care postulează „emergența operei în biografie și a biografiei în operă”, criticul delimitează trei ipostaze ale poetului („diurnă”, „umbros-sălbatică” și „vizionară”), a căror combinatorie ar face din Rimbaud un „protagonist într-o piesă în care a jucat toate rolurile”, unic actor în
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
copilăria, masca, ritul, jocul, convenția și revolta etc.) reverberează adesea în exegeză, devenind „teme” sui-generis ale discursului critic. Dar, pe de altă parte, lirica reprezintă o perpetuă încercare de emancipare a poetului de sub tutela criticului. Livrești, reflexive și autoreferențiale, poemele postulează ingenuitatea ca deziderat intangibil, și nu ca pistă de decolare a aventurii lirice. Din acest punct de vedere, drumul străbătut acoperă distanța de la stadiul de „prizonier al convenției” la acela de „rentier” al acesteia (Al. Cistelecan). Deși nedeclarată, captivitatea aceasta
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
o notă de circumspecție și ușor scepticism. Ulterior termenul apare sporadic în presa culturală românească, pentru ca pe la mijlocul anilor ’80 interesul pentru p. să cunoască, destul de brusc, o intensificare sensibilă, chiar spectaculoasă. De îndată ce rigoarea și strășnicia controlului ideologic slăbiseră, necesitatea sincronizării, postulată de E. Lovinescu în epoca interbelică, fusese asumată ca o datorie în mediile literar-artistice și academice umaniste, mai cu seamă de facțiunea lor novatoare și prooccidentală. În cei aproximativ cincisprezece ani anteriori avuseseră loc și alte preluări rapide și entuziaste
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
fenomenologică a personajelor substanțiale - de care îl desparte, totuși, o doză „letală” de schematism convențional. Este, așadar, substanța pandantul filosofic al „fluxului de autenticitate”? Dacă încercările de definire filosofică a substanței, deși numeroase, rămân oarecum neclare și lipsite de originalitate - postulând, în principiu, existența unui substrat ultim, unificator al dimensiunilor spațiale și temporale, al structurii și materiei, al fondului și formei -, autenticitatea camilpetresciană este, în chip explicit, substanța în actul manifestării sale - dinamismul de natură intuitivă al integrării datului (a faptelor
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Ortansa, 5 apartamente, București, str. Brezoianu 51, str. Const. Nacu 4 6357. Pandelescu Const., 3 apartamente, București str. N. Filipescu 45 6358. Pescaru Eleonora, 5 apartamente, București str. Justinian 20 6359. Predescu Mihail, 5 apartamente, București, str. Lizeanu 4 6360. Postula N. Gheorghe și Paraschiva, 5 apartamente, București, str. Viitorului 157-159 6361. Papadopol Alice Maria, 5 apartamente, București, str. Ocolului 3, str. A. Simu 6, str. V. Lascăr 82 6362. Prejbeanu Mihai și Cesara-eleva, 4 apartamente, București, Barbu Văcărescu 20 6363
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
o sursă cauzală a satisfacției. Putem însă presupune că, în anumite condiții care urmează a fi specificate, un sens este mai puternic decât celălalt. În știință apar, adesea, asemenea răsturnări spectaculoase în ceea ce privește sensul cauzării. În tradiția psihologică și sociologică se postula o relație cauzală între atitudini și comportament. Empiric există o corelație ridicată între aceste două variabile. Sensul cauzării părea evident: atitudinile determină comportamentul. Și aici însă stabilirea empirică a succesiunii este dificilă, dacă nu imposibilă, întrucât atitudinile și comportamentele nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și apartenență, statut social și stimă și, în fine, autoactualizare. Alfred R. Radcliffe-Brown (1965), în polemica sa cu Malinowski, propune o înțelegere de tip particularist a cerințelor funcționale. Însuși termenul de necesitate (nevoie) prezintă în opinia sa dezavantajul de a postula entități universale. Mai adecvat ar fi termenul de „condiție necesară pentru existență”. Acest concept sugerează faptul că fiecare sistem, în raport cu propria sa organizare, cu condițiile sale specifice de existență, va fi caracterizat prin condiții particulare necesare existenței sale, care urmează
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asemenea, cazul sistemului de „control social”, al sistemului „educativ” etc. Procedura delimitării funcționale a sistemelor este așadar următoarea: se pornește de la o cerință funcțională/funcție și se determină totalitatea elementelor care contribuie la realizarea acesteia. Problema apartenenței multiple. Schema funcțională postulează faptul că orice fenomen social reprezintă un element al unui sistem, trebuind să fie analizat, în consecință, în perspectiva funcționării acestuia. Totodată, el poate însă aparține și altor sisteme sau, întrucât afectează funcționarea acestora, va fi modelat de către ele printr-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
anumită structură. Analiza trebuie însă să ia în considerare că aceasta este de multe ori doar una dintre structurile alternative posibile. În acest punct, apare cu claritate distincția dintre sociologiile conservatoare și sociologiile revoluționare (critice, radicale). Sociologiile conservatoare tind să postuleze că structura existentă a sistemului analizat este singura posibilă. Ele nu fac distincția dintre sistemul abstract și sistemul structurat. Sociologiile revoluționare se orientează, dimpotrivă, spre critica structurilor existente și explorarea structurilor alternative. Sociologia marxistă ilustrează o asemenea poziție diferențială. Ea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
socială (evoluționistă) și o alta mai generală, care are ca termen ultim de raportare omul (progresivă), atunci modul de producție este un criteriu al evoluției, în timp ce satisfacerea nevoilor umane reprezintă un criteriu al progresului. Între aceste două criterii este însă postulată în teoria marxistă o relație pozitivă tendențială. Raționamentul marxist în privința criteriilor progresului social este simplu: dacă definim progresul social ca gradul în care sunt satisfăcute necesitățile umane, atunci este firesc să luăm drept criteriu fundamental al său gradul de dezvoltare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se subliniază ca una dintre tezele fundamentale afirmația că oamenii își construiesc istoria. Ceea ce trebuie însă adăugat, după cum subliniază Marx, este faptul că acest act de producere a vieții sociale nu are loc într-o situație abstractă, de factură universală postulată de idealism: omul cu rațiunea sa construiește formele de viață care să-i convină. În fapt, omul produce societatea în condiții particulare, cu instrumente particulare, așa cum i le pune la îndemână istoria. Simplificând mult problema, putem spune că omul mereu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
elaborarea acestei scheme. In depresie, oricare ar fi situația-stimul actuală, este vorba întotdeauna in fine despre percepția unei pierderi pe care o are subiectul, a unei reduceri semnificative a spațiului său personal. Conceptul de schemă sau de structură cognitivă este postulat, în lipsa unei teorii a memoriei care ar putea explica constanța în timp a comportamentului individual. Este vorba despre reprezentări organizate ale experiențelor anterioare, definite ca „reguli generale, inflexibile și tacite, credințe sau postulate silențioase”. Aceste scheme pot avea grade diferite
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
înainte de a le concretiza, conduitele pe care vor să le afișeze. El constată că debitul comportamentelor „hiperactive” se diminuează într-un mod remarcabil. Generalizând cele constatate la un ansamblu de patologii întâlnite atât la adult cât și la copil, Meichenbaum postulează că autoverbalizările reprezintă manifestarea vechilor învățări, a hărților cognitive pe care acesta le-a elaborat de-a lungul anilor în contact cu evenimentele specifice. Terapia constă, după identificarea distorsiunilor cognitive, în a propune pacientului un „nou” limbaj interior mai realist
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
caracteristicile acestora. In fața unui caz concret, raționamentul discursiv face posibilă și intervenția intuiției și interpretării la nivelul conceperii ipotezelor. Este însă necesar ca raționamentul respectiv să facă obiectul unei experimentări, unei verificări care să stabilească dacă faptele și relațiile postulate în ipoteza intuitivă și interpretativă se regăsesc efectiv în materialul clinic de care dispunem. Numeroși terapeuți estimează faptul că, la fel ca și în cazul abordării medicale, datele obținute în cadrul convorbirilor terapeutice trebuie să fie completate sau validate cu ajutorul celor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]