619 matches
-
axe (excepție face piciorul) se află pe același plan vertical cât și prin curburile coloanei vertebrale (cervicală, dorsală și lombară). În general, condițiile în care se asigură postura sunt în funcție de forțele exterioare care intervin. In funcție de aceste forțe, apar reacțiile posturale, care se opun dezechilibrului. Pentru menținerea unei anumite poziții a corpului este necesară contracția unor anumite grupe musculare, din care, practic, rezultă adoptarea atitudinii corporale respective. Echilibrul postural este strâns legat de cunoașterea și reprezentarea propriului corp, cu precădere a
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
sunt în funcție de forțele exterioare care intervin. In funcție de aceste forțe, apar reacțiile posturale, care se opun dezechilibrului. Pentru menținerea unei anumite poziții a corpului este necesară contracția unor anumite grupe musculare, din care, practic, rezultă adoptarea atitudinii corporale respective. Echilibrul postural este strâns legat de cunoașterea și reprezentarea propriului corp, cu precădere a schemei corporale și al lateralității. Schema corporală este un element de bază în construirea personalității, ea este reprezentarea pe care o are fiecare despre propriul corp (Albu și
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
bilateralitatea, adică folosirea cu aceeași eficiență cele două părți ale corpului în rezolvarea diferitelor sarcini. Un aspect particular al bilateralității în constituie ambidextria, care reprezintă capacitatea individului de a utiliza ambele mâini cu aceeași eficiență (Starosta, 2006, p. 20). Reacțiile posturale și mișcările voluntare Fie că sunt simple sau complexe, mișcările voluntare sunt însoțite de modificări ale activității mușchilor care sunt implicați în postură. Este cunoscut că această activitate precede, însoțește și urmează activității mușchilor implicați în execuția mișcărilor voluntare. De
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
execuția mișcărilor voluntare. De fapt, mișcările voluntare și posturile de la care se pornește sunt integrate în structura motrică. In aceste condiții, în corp iau naștere unele forțe de inerție care echilibrează, la momentul potrivit, forțele perturbatoare, asigurând starea de echilibru postural. 5.3.4. Gestul motric După Pease (1995), gesturile reprezintă elemente ale unei comunicări paralingvistice. De fapt, este vorba de limbajul trupului, bazat pe gesturi care traduc unele gânduri, unele atitudini care, deși nu sunt comunicate verbal, exprimă ceea ce gândește
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
funcției simbolice, simbolurile având un rol foarte important în asocierile pe care copilul le face cu scopul de a o învăța, de a cunoaște cât mai mult. La vârsta preșcolară, progresele mai importante, pe plan gestual sunt făcute în adaptarea posturală care beneficiază de o reglare tonică mult mai bună. Datorită evoluției controlului tonic și al dezvoltării fizice, armonia și ritmul mișcării ating un fel de perfecțiune între 4 și 5 ani, la așa zisa vârstă “de grație”. Jocurile funcționale și
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
mici. Exercițiile grafice permit ameliorarea ritmicității traseului și un mai bun control global al tonusului muscular. Scopul educării psiho-motrice este de a depăși nivelul de organizare a schemei corporale necesare confruntării cu problema scriscitit. Această învățare motrică cere o ajustare posturală controlată de funcția de interiorizare. Pentru ca o copie a unui text să fie realizată la dimensiuni mici trebuie să se exercite o presiune fină mai întâi global, mai târziu printr-o muncă fixă de disociere. Totuși, pentru ca o poziție determinată
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
echilibrată aproape verticală. Axa corpului este stâlpul central; fixă și suplă în același timp de la care brațul va fi eliberat și își va găsi stabilitatea pentru a permite mișcările fine ale mâinii și degetelor. Este necesar un efort de ajustare posturală cu reprezentare mentală. Acesta va avea ca suport utilizarea a ceea ce am numit „imaginea corpului operator” asociată cu reprezentarea mentală a verticalității. Scrisul și exercițiul motricității fine Aspectul fazic se traduce prin folosirea ansamblului musculaturii mâinii și degetelor. Ansamblul acestei
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
Bower a arătat că atunci când coordonarea mișcărilor ochilor este învățată, copilul percepe traseele și locurile de oprire. Paillord a făcut o sinteză remarcabilă despre rolul schemei corporale inconștiente în organizarea tonică și evidențiază că aceasta se termină cu o adaptare posturală de care depinde poziționarea corpului pe verticală. Astfel, se organizează cadrul funcțional mai întâi static, apoi mobil, folosit pentru a localiza și diferenția obiectele care vor fi mai apoi studiate în cursul activității de cercetare. L. Lurcat scoate la iveală
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
sau conștient și prin constatarea rezultatului obținut prin acțiune. Modul reflex este integrat în ansamblul informațiilor senzoriale, dar două submodule ne vor reține atenția în învățare: de ele depind reflexele echilibrului care pretinde intervenția creierului mic, pentru a menține stabilitatea posturală și cea responsbilă de coordonarea oculosegmentară a cărei coordonare oculomanuală este un caz particular. Funcția sa este permiterea bunei adaptări a mișcării în condiții spațiale puse de mediul înconjurător. Ajustările reflexe permit să facă față imprevizibilului, ei corespund punerii în
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
la diferențe sistolo-diastolice mai mult decât triple, între 50 și 160 mm Hg. Frecvența de descărcare a impulsurilor din baroreceptori este zero dacă presiunea este < 60 mm Hg și maximă la ~180 mm Hg, este afectată de modificările presionale rapide (posturale, sistolo-diastolice) și depinde de sensul și viteza de variație presională (fig. 45). Baroreceptorii sunt un exemplu tipic de receptori cu adaptare rapidă și completă (resetare), astfel că acest mecanism de control nu poate fi utilizat decât în reglarea pe termen
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
putând coborî în inspirul forțat până la -4 mm Hg. Presiunea venoasă este în general scăzută; de aceea sunt semnificative influențele exercitate de presiuni relativ mici, determinate de exemplu de compresii sau de diferențe și modificări de nivel, date de modificările posturale. In mica circulație presiunea scade de la 6-8 mm Hg în capilarele pulmonare până la 4-5 mm Hg în atriul stâng. Presiunea venoasă poate fi determinată (măsurată și înregistrată) direct, atât la nivelul venelor superficiale (presiune venoasă periferică, 4 12 cm apă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
presiunii venoase pot fi înregistrate (de exemplu jugulograma) prin plasarea unui traductor piezoelectirc pe tegumentul suprajacent unei vene suficient superficiale. Presiunea venoasă este mai scazută în inspir și crește în efort. Variații fiziologice apar în efort fizic, stări emoționale, modificări posturale. In ortostatism la nivelul membrelor inferioare presiunea venoasă este 90 mm Hg, în timp ce la jugulară este 0 mm Hg. Creșteri patologice se înregistrează în insuficiența cardiacă dreaptă, pericardite, compresiune venoasă, șunt arterio-venos. Scăderi patologice apar în colaps, șoc, varice. Jugulograma
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
la diferențe sistolo-diastolice mai mult decât triple, între 50 și 160 mm Hg. Frecvența de descărcare a impulsurilor din baroreceptori este zero dacă presiunea este < 60 mm Hg și maximă la ~180 mm Hg, este afectată de modificările presionale rapide (posturale, sistolo-diastolice) și depinde de sensul și viteza de variație presională (fig. 45). Baroreceptorii sunt un exemplu tipic de receptori cu adaptare rapidă și completă (resetare), astfel că acest mecanism de control nu poate fi utilizat decât în reglarea pe termen
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
putând coborî în inspirul forțat până la -4 mm Hg. Presiunea venoasă este în general scăzută; de aceea sunt semnificative influențele exercitate de presiuni relativ mici, determinate de exemplu de compresii sau de diferențe și modificări de nivel, date de modificările posturale. In mica circulație presiunea scade de la 6-8 mm Hg în capilarele pulmonare până la 4-5 mm Hg în atriul stâng. Presiunea venoasă poate fi determinată (măsurată și înregistrată) direct, atât la nivelul venelor superficiale (presiune venoasă periferică, 4 12 cm apă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
presiunii venoase pot fi înregistrate (de exemplu jugulograma) prin plasarea unui traductor piezoelectirc pe tegumentul suprajacent unei vene suficient superficiale. Presiunea venoasă este mai scazută în inspir și crește în efort. Variații fiziologice apar în efort fizic, stări emoționale, modificări posturale. In ortostatism la nivelul membrelor inferioare presiunea venoasă este 90 mm Hg, în timp ce la jugulară este 0 mm Hg. Creșteri patologice se înregistrează în insuficiența cardiacă dreaptă, pericardite, compresiune venoasă, șunt arterio-venos. Scăderi patologice apar în colaps, șoc, varice. Jugulograma
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
la diferențe sistolo-diastolice mai mult decât triple, între 50 și 160 mm Hg. Frecvența de descărcare a impulsurilor din baroreceptori este zero dacă presiunea este < 60 mm Hg și maximă la ~180 mm Hg, este afectată de modificările presionale rapide (posturale, sistolo-diastolice) și depinde de sensul și viteza de variație presională (fig. 45). Baroreceptorii sunt un exemplu tipic de receptori cu adaptare rapidă și completă (resetare), astfel că acest mecanism de control nu poate fi utilizat decât în reglarea pe termen
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
putând coborî în inspirul forțat până la -4 mm Hg. Presiunea venoasă este în general scăzută; de aceea sunt semnificative influențele exercitate de presiuni relativ mici, determinate de exemplu de compresii sau de diferențe și modificări de nivel, date de modificările posturale. In mica circulație presiunea scade de la 6-8 mm Hg în capilarele pulmonare până la 4-5 mm Hg în atriul stâng. Presiunea venoasă poate fi determinată (măsurată și înregistrată) direct, atât la nivelul venelor superficiale (presiune venoasă periferică, 4 12 cm apă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
presiunii venoase pot fi înregistrate (de exemplu jugulograma) prin plasarea unui traductor piezoelectirc pe tegumentul suprajacent unei vene suficient superficiale. Presiunea venoasă este mai scazută în inspir și crește în efort. Variații fiziologice apar în efort fizic, stări emoționale, modificări posturale. In ortostatism la nivelul membrelor inferioare presiunea venoasă este 90 mm Hg, în timp ce la jugulară este 0 mm Hg. Creșteri patologice se înregistrează în insuficiența cardiacă dreaptă, pericardite, compresiune venoasă, șunt arterio-venos. Scăderi patologice apar în colaps, șoc, varice. Jugulograma
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
În încercarea de lămurire teoretică despre cauzele sinesteziilor trebuie luate în considerație următoarele momente: * importanța centrală a formatio reticularis, structură nervoasă a trunchiului cerebral care intervine în reglarea marilor funcții vitale (ciclurile veghe-somn, controlul activităților motrice reflexe (mersul și tonusul postural) și în funcțiile cognitive, cum este atenția; * momentul istoric de dezvoltare al reliefării și diferențierii organelor senzoriale în cursul filoși ontogenezei; * posibilitatea nașterii spontane de reflexe condiționate ale modalităților diferitelor simțuri; b. persoanele cu activități artistice au înclinații într-un
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
sistolo-diastolice mai mult decât triple, între 50 și 160 mmHg. Frecvența de descărcare a impulsurilor din baroreceptori este zero dacă presiunea arterială este sub 60 mmHg și maximă la -180 mmHg, se modifică la variații rapide ale presiunii arteriale (sistolo-diastolice; posturale) și depinde de sensul și viteza de variație a presiunii arteriale. Baroreceptorii sunt un exemplu tipic de receptori cu adaptare rapidă și completă (resetare), astfel că acest mecanism de control nu poate fi utilizat decât la reglarea pe termen foarte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
manifestându-se prin xeroftalmie (reducerea volumului lacrimal cu lezarea ulterioară a corneei), xerostomie (reducerea volumului salivar cu leziuni ale mucoasei și dentiției), leziuni asociate naso-faringiene. Hipotensiunea ortostatică este cel mai invalidant simptom al insuficienței vegetative. Se definește ca fiind scăderea posturală (la trecerea din clinostatism în ortostatism) a presiunii sistolice cu cel puțin 20 mmHg sau a presiunii diastolice cu cel puțin 10 mmHg pe o perioadă de cel puțin 3 minute. Ca element de noutate, Goldstein și colaboratorii propun o
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Afecțiuni vegetative idiopatice cronice Insuficiența vegetativă adevărată Afecțiune degenerativă rară a sistemului nervos, caracterizată prin disfuncția autonomă progresivă fără semne de boală neurologică extra-vegetativă, probabil datorată degenerescenței neuronilor vegetativi postganglionari. Descrisă inițial de Bradbury și Eggleston (1925), ca prezentând hipotensiune posturală debilitantă, cu disfuncții pupilomotorii, sudorale, termoreglatorii și semne de disautonomie cardiovasculară, gastrointestinală și urogenitală. A mai fost denumită și insuficiență vegetativă progresivă (Bannister, 1983), sindrom Bradbury-Eggleston (Robertson, 1984) sau la ora actuală, insuficiența vegetativă pură (Bannister, Mathias și Polinsky, 1988
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
1920). Definiția CC AAS-ANA (Consensus Committee of the American Autonomic Society - American Neurological Academy) 1996: „reducerea cu cel puțin 20 mmHg a presiunii sistolice sau cu cel puțin 10 mmHg a celei diastolice după minimum 3 minute de ortostatism”. Hipotensiunea posturală este descrisă și recunoscută ca atare (mai corect hipotensiune ortostatică) (Labry și Danmer, 1932) încă de la începutul secolului trecut. Încă de la acea vreme s-au incriminat insuficiența mecanismelor ce cresc rezistența vasculară periferică (Ellis și Haynes, 1936), apoi a întoarcerii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Hickson și Prior, 1951). Hipotensiunea ortostatică este cel mai debilitant simptom al insuficienței vegetative și cel care, de obicei, este principalul motiv de prezentare la medic. În mod caracteristic este vorba de o stare de amețeală care apare la modificări posturale bruște, după mese, efort sau perioade prelungite de stat în picioare. Spre deosebire de sincopa vaso-vagală, pacienții nu prezintă simptomatologie satelită de tip greață, vărsături, paloare sau diaforeză. Hipotensiunea ortostatică este cronică și persistentă, în vreme ce sincopele vasodepresorii sunt episoade acute paroxistice și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mers). Când, în cadrul, MSA predomină tulburările vegetative, se numește sindrom Shy-Drager. Cea mai frecventă incidență este cea a sindromului akinetic-rigid, acompaniat de tulburări genito-urinare de tip disfuncție erectilă și manifestări vezicale. La acestea se adaugă, cu frecvență mai mică, hipotensiune posturală sau ortostatică, incontinență urinară, xerostomie și xerodermie, constipație cronică, tulburări ale termoreglării. Terapia este simptomatică, cu rezultate variabile. Evoluția este lentă, către deces în 8-9 ani, în medie. Nu există terapie etiologică. III.1.3. AFECȚIUNI VEGETATIVE SECUNDARE (cu etiologie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]