3,550 matches
-
amuze pe Farah, dar ea n-a râs. El s-a oprit și a ocolit-o ca s o ia de mână și să o conducă pe cărarea care se pierduse iarăși. După ce au traversat un crâng cufundat În beznă, poteca a făcut o buclă și i-a scos În dreptul unui vechi ponton. Johan, a șoptit Farah, Johan. Asta voiam să-ți arăt. Vai, Johan! A pășit pe puntea bacului odată cu el. Ce minune! În fața lor atârna o enormă perdea de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În vite ză. Margaret n-a fost În stare să descifreze scrisul. Domnul Schneider a zis: Veniți iute, nu-i timp de pierdut. 32 Cândva, pe când Adam era Încă un băiețel, a plecat să se plimbe de unul singur pe poteca pietruită de lângă casă, paralelă cu marea. Se vede că chiulea de la școală, a presupus el, pentru că era spre amiază, soarele se strecura prin coroanele nu prea dese ale arbuștilor de lângă mare. Trebuie că la vremea aceea trecuseră câ țiva ani
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
clipe, chiar dacă pentru această dorință sacrifica atâtea plante ce împodobeau cu nuanțele lor grădina. Atunci și-a zărit tatăl, înainta pas cu pas, șovăielnic, din când în când se oprea, rupea vreun lăstar ce se lungise și tindea să ocupe poteca, își privea critic opera și pornea din nou, o clipă fata a simțit o puternică atracție către dânsul, se afla într-o stare sufletească depresivă, i-ar fi făcut atât de bine îmbrățișarea tatălui, a doua clipă a sperat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știu ce impresie o să-mi facă după mai mulți ani de la prima lectură. Fusese una dintre cărțile adolescenței mele. Și acum? Aceeași atmosferă apăsătoare, deocamdată. Știi, e ciudat când citești o carte a doua oară, e ca și cum ai străbate o potecă prin pădure, între timp au mai crescut lăstari, plante noi, dar e ceva care pare cunoscut, sigur, în tot cazul, nu mai înaintezi cu prudență. El o asculta surescitat. Își privea degetele, le mișca. Și ieri? o întrebă de îndată ce femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părea un prizonier, prizonier al propriei sale matrițe. Să nu-ți pară rău de ce s-a întâmplat, i-a spus, să nu-ți pară rău, i-a spus Trofin privind-o în ochi. Când un om ca tine găsește o potecă, un fir de drum, trebuie să pornească pe el fără să se mai uite în dreapta, în stânga, în urmă și va alege direcția binecuvântată. I-a zâmbit încrezător, foarte sigur pe ceea ce-i spusese. Care drum, s-a întrebat în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întreg univers, acolo de unde au plecat. CARTEA freamăt de frunze în toamnă; cântec alinător de vioară; aripă albastră; boare de cetină; floare anume înflorită; tovarăș care nu te plictisește; vas plin cu știință; piramidă în inimile celor care o citesc; poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii laborator de idei. Fișă întocmită de eleva Andra Andrei clasa a V-a C. Fișă întocmită de eleva Alina-Georgiana Dumitriu, 18 Prin urmare, revizuind însemnările făcute pe fișe, vom intra în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca o vioară, ca o grădină care poate fi purtată în buzunar, ca un prieten drept, tovarăș ascultător, învățător supus, ca o piramidă a inimii celor care citesc. Pentru mine, cartea este drumul în viață, cărăruia ce duce în rai, poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii. Din tot sufletul le mulțumesc editorilor, tipografilor și mai ales autorilor care se trudesc din zori până seara pentru scrierea cărților. O!...câte lucruri interesante învățăm noi din cărți! Să citim
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Totdeauna mă întristează bucata asta de drum. Iată și ultima casă. Unu, doi, trei, patru ...nouă pași și am ieșit. ,,M-am depărtat de lume”, cum îmi place să spun. O, dar până acasă mai e mult!...urmăresc din greu poteca șerpuitoare acoperită de zăpadă. Merg și mă gândesc cu groază la drumul ăsta lung. Cum să-l scurtez? Să fug. Fug și cad. M-am împiedicat sau ceva mă sperie? Vântul suflă cu dușmănie din toate părțile. Privesc cu disperare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plăcerea călătoriilor imaginare; hrana sufletului și a minții; lumea visurilor și a minunilor; minunata împărăție a cărților; lumina vieții; grandoare și măreție; păstrătoare a cunoștințelor, gândurilor, a simțirii umane; tovarăș care nu te plictisește; vas plin cu știință; învățător supus; poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii; cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi; imaginația cutezătoare a scriitorilor; sfetnic înțelept; urnă plină cu amintiri; prieten statornic. Despre codri: codrii lipsiți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Sufletele noastre se bucurau nespus că-l aveam atât de aproape. Se lasă încet seara într-o prelungă legănare de bucurii. L-am îmbrățișat cu toții pe luceafărul trist. L-am întrebat: De ce ești trist? Vino! Inimile noastre te așteaptă. Toate potecile, crângul și izvorul, teiul și salcâmul, te așteaptă! Și codrul te așteaptă cu brațele încărcate de flori de tei. Vino Luceafăr blând, inimile noastre te așteaptă! Sub zorii trandafirii, te așteptăm în cântul nostru cel dintâi! 19.2. RECENZIA Recenzia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și moi, apoi primăvara cu copacii verzi și cu ghioceii parfumați și abia după aceea va veni și călduroasa Vară. Brândușa Cojocaru, clasa a II-a B Toamna Încep să se scuture cele dintâi frunze galbene. Vântul le alungă pe poteci cu un foșnet uscat. Sus pe cer se văd trecând păsări mari care pleacă spre alte țări, depărtate și calde. În livezi, crengile pomilor se încovoaie de atâta rod. În vii a început culesul strugurilor. Pe câmp se văd arăturile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
toamna! Frunzele copacilor îngălbenesc și încep să cadă pe jos formând un covor multicolor. Toamna harnică a adus cu dânsa mirosul fructelor și mireasma strugurilor. Un val de brumă argintie s-a așternut peste copaci, peste case, peste cărările și potecile neumblate și neștiute ale codrului. În solul ogoarelor are loc logodna semințelor cu lutul bătrân. De pe dealuri, țăranii au cules rodul bogat al viței de vie. Toate viețuitoarele se găsesc într-o continuă mișcare și se pregătesc pentru sezonul rece
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de argint. Călătorii ce au străbătut acești munți, cu greu mai recunosc locul pe unde au trecut. Totodată acest amfiteatru de munți a apărat poporul român de orice primejdie de-a lungul veacurilor. Din vesele sate sau orașe, suie diferite poteci printre pajiști și livezi spre poalele munților ce domină din această parte a Moldovei, întreaga vale. Se și simte aici mirosul pătrunzător al ierbii de munte, căci potecile sunt învăluite de o culoare roșiatică, iar pe cerul azuriu plutesc agale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
primejdie de-a lungul veacurilor. Din vesele sate sau orașe, suie diferite poteci printre pajiști și livezi spre poalele munților ce domină din această parte a Moldovei, întreaga vale. Se și simte aici mirosul pătrunzător al ierbii de munte, căci potecile sunt învăluite de o culoare roșiatică, iar pe cerul azuriu plutesc agale câteva zdrențe de nori aburii, tivite de jur împrejur cu o dâră azurie. Întreaga vale este scăldată într-o lumină trandafirie care anunță o zi la fel de frumoasă ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
peste pădurea apropiată, peste bolțile de sălcii și cărările de papură, peste insula plutitoare din mijlocul lacului și peste noi toți. Te simți ca într-o poveste. Iei barca și te plimbi lin pe lacul întins, peste luciul apei, printre potecile lungi cu flori liliachii, prin ninsoarea de stele; și atunci dragostea se înfiripă în sufletul tău și vezi lumea cu alți ochi. Te simți mai bun și vrei să faci numai și numai fapte bune. Deodată te trezești parcă din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fi purtată într-un buzunar, ca un prieten drept, tovarăș ascultător, învățător supus, ca un turn, ca o piramidă în inima celor care o citesc. Pentru mine, cartea este drumul cel mai bun în viață, cărăruia ce duce în Rai, poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii. În viața noastră, cartea este importantă, deoarece cu ajutorul ei ne construim un drum în viață. Din tot sufletul le mulțumesc editorilor, tipografilor și mai ales autorilor care se trudesc din zori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un om fericit. 6. În lumina posomorâtă și Înghețată a amiezii, „Bosnia” semăna cu o mică stațiune montană În care oamenii nu fac altceva decât să schieze și să doarmă În puținul timp liber rămas, să mănânce sau să măture, potecile care leagă casele zugrăvite În culori vii de farmacie, biserică, de poștă și de cele câteva magazine alimentare numite după model unguresc ABC-uri. Între Crăciun și Sfântul Vasile, cinematograful și braseria Phoenix se puteau Închide din lipsă de clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
revin, m-am întors și m-am îndreptat spre ușă. Infirmeria de Țară era un grup de clădiri - o duzină de structuri pătrate și dreptunghiulare din cărămidă roșie, cu coridoare de legătură. Văzută de sus, semăna probabil cu o organigramă. Poteca dintre clădiri era noroioasă și nisipoasă și tot ce nu era din ciment scotea un clefăit sec sub pașii mei. Tușa Ruth îmi spusese unde să afla Infirmeria și mă simțisem ușurat să aud că era la o distanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
răspunsesem c-o să mă simt mai bine după o plimbare. Nu păruse deloc convinsă de asta, dar probabil că hotărâse că nu mă cunoștea destul de bine ca să se opună acestei idei altfel decât tăcând și ridicând din sprâncene a îngrijorare. Poteca ducea spre o verandă plină de frunze moarte. Se intra prin două uși duble, făcute din lemn închis la culoare și genul acela de sticlă vălurită cu plasă de sârmă înăuntru. Am împins ușa din stânga și aceasta s-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În vreme ce Orpheus înainta hurducăit, paginile îmbibate se rostogoleau și se curbau pe valuri, iar noi le lăsam în urmă. Rămâneau plutind puțin sub suprafața oceanului, înmuindu-se, luminoase în bătaia soarelui. Dâra de hârtii se întindea dinspre noi, o albă potecă unduitoare ducând în zare. Am privit apa în căutarea vreunei alte mișcări, dar nu se vedea absolut nimic. Mergeam în felul acesta de aproximativ patru ore. Scout coborî de pe puntea superioară ca să verifice laptopul lui Nimeni. Mai făcuse deja asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Știam că ceva se schimbase în mine. În parte, mă oferisem să rămân pe punte, de veghe, ca să am timp să mă gândesc la ce ar putea fi acel ceva. Îmi tot imaginam o monedă veche, căzută pe marginea unei poteci năpădite de ierburi, cu o față în sus, la vedere, expusă intemperiilor an după an, iar cu cealaltă ascunsă și aproape uitată în noroi. Când, în pivniță, cuvântul apă se transformase în apă adevărată, fusese ca și când moneda s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am oprit decât la baza unui deal de unde nu mai puteam vedea gara, ca și cum trenul ar fi luat-o la goană după mine. Drumul furnicilor. Sala tronului. Darul. Ieșirea din labirint M-am oprit să-mi trag sufletul. Am recunoscut poteca pe unde ne-am plimbat de multe ori, între două partide erotice. Dar nu remarcasem niciodată cât de maiestuos se așternea zarea între cele două lanțuri muntoase și cum se îngrămădeau norii în depresiunea dintre orizont și vale. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nesfârșit de vele cobora neobosit cu drumul, într-un ritm infernal, ordonat, disciplinat, și-n paralel cu el, un alt șir de furnici luau drumul invers, către izvorul de hrană, pentru următorul transport. Mă uitam uimit la furnicăreala ce pava poteca cu o bandă verde și fremătătoare pe sute de metri. Am mers vreme îndelungată în paralel cu caravana furnicească, până când, deodată, convoiul a părăsit brusc cărarea și s-a aventurat în sus, pe un povârniș arid, presărat pe alocuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
părea atât de grotesc. Hai, lasă, du-te! Fugi! Te așteaptă "mamele". O iau la fugă și mă opresc pe aleea ce iese din plajă, unde "mamele" s-au oprit să privească prin gardul de sârmă, care desparte grădina de poteca ce duce către centrul satului. Un grup agitat de oameni încearcă să prindă un măgar. Îl hăituiesc din toate părțile și-l strigă zeci de glasuri. A scăpat din grajdul lui și pesemne avea să distrugă grădina. Din gloată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atât de mult așteptat de toată lumea. Între timp, un grup de cinci-șase bolnavi sau curioși sunt introduși în grădină de un guru, menit să iasă ca din întâmplare, cu câte un singur bolnav o dată, în calea somnambulului ce colindă haotic potecile întortocheate ale grădinii. Chiar dacă se întâmplă să-și țină ochii deschiși, Jorge nu privește niciodată la bolnavul ce freamătă în jurul lui disperat să-l atingă. Ochii lui sunt ațintiți în gol, închiși sau deschiși, el își găsește cu ușurință drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]