672 matches
-
că teoria era greșită și a corectat-o. 6. Este vorba despre contemporanul lui Platon Aristip din Cyrene. Relatarea lui Diogene Laerțiu este următoarea: „Avea obiceiul să asemuiască cu pețitorii Penelopei pe aceia care treceau prin învățătura generală, dar se poticneau în studiul filosofiei. Într-adevăr, pețitorii le dobândeau pe Melantho, Polydora și pe celelalte fete din casă, pe toate, mai curând decât să obțină mâna stăpânei” (Diogene Laerțiu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C. Balmuș, Editura Academiei, București
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de evitare Evitările sunt asemănătoare sirenelor lui Odiseu: ele prezintă multiple „bune dar false” motive de a fi atrăgătoare și apar în numeroase ocazii, înainte, în timpul și după terapie. Numeroși factori exteriori pot face ca persoana în suferință să se poticnească în lupta sa împotriva tulburării psihologice: - unele evenimente de viață care se adaugă tulburării; - o erodare a încrederii în terapeut; - oboseala, epuizarea privind gestionarea tulburării și confruntarea cotidiană; - un interval prea mare între ședințe; - lipsa unei susțineri din partea celor apropiați
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Miul Zglobiul) și Ianoș (sau Ianuș) ungurul. În miez de noapte prin codru trece călare Miu cântând din cobuz. Cântecul său de dor se aude până în tabăra lui Ianoș, căpetenia unei cete vestite de haiduci. Presimțind o primejdie, calul se poticnește sau se abate din drum. Miu, încrezător în forța lui și în armele-i nebiruite, își continuă drumul. Ianoș își trimite voinicii după viteazul Miu. Întâlnindu-se, cei doi benchetuiesc, urmând să se întreacă în luptă dreaptă pentru a alege
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
nu-l împiedică însă pe Martin Amis să cartografieze, fără exces de zel, zonele de interes ale romanului. El remarcă „eleganța” premiselor, dar deplânge precaritatea parcursului propriu-zis, modul repetitiv și lipsit de logică internă al acțiunii. Labirintul în care ne poticnim alături de Marlowe nu este nici terifiant, nici seducător: e doar o structură dinainte fixată la care ne obligă tradiția unui gen extrem de gelos de a-și păstra specificitatea. Drumul de la crimă la descoperirea făptașului trebuie să fie, obligatoriu, descrierea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ridicată pe momente de viață veridice ce se întrepătrund firesc, un suflu tineresc, năvalnic, câteodată traducător al înnoirilor vertiginoase care au avut loc în patria noastră. Poetul cultivă cu succes, pe urmele lui M. Beniuc, versul tumultuos, fără să se poticnească în exactitatea măsurilor de vers, ori în selectarea silită a rimelor. (...) Timbrul liric al lui Al. Andrițoiu de multe ori poate însă să ne înșele. Atunci când vrea să fie incendiar sau glorificator invocând partidul, când îmbracă o compoziție nesemnificativă, când
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din interiorul armatei inamice. Cercul se strânse, alungându-i pe locuitori spre pădure, apoi dincolo de râul ciuruit de gloanțe, într-un lan de grâu ars, în sfârșit, pe strada capitalei de județ, unde încă se mai dădeau lupte. Oamenii se poticneau pe harta aceea care se rupea sub picioarele lor, îndoită de șenilele tancurilor, scobită de explozii. Ținând în mână o pușcă, ghemuit lângă un soldat ucis, Nikolai se ascundea îndărătul unui gard, observând înaintarea nemților. Păreau să nu bage de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din Iași, în anii interbelici, ia parte la dezbateri ce vizează cultivarea limbii, inițiate de revista „Cum vorbim”. Hrănit de energii primordiale, peisajul agrest trimite încă, la B., discrete semnale, până la margini obscure, „viclene” de târg, la pragul căruia se poticnesc „ulița”, drumul („figură” ce revine în poeme obsesiv), de unde și exasperarea reprimată, senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil, ca dinspre un alt orizont, transcendent, „darul pâinii”. Poetul pare astfel a celebra, și el, elanul primitiv
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
ceva către Vagabonzi, lucru care îi contrarie pe ceilalți, și îi puse în mișcare. Aveau cam două sute de metri până la clădirea vizată. Alergară cât putură de repede, dar nu avansau cum vroiau ei. Se împiedicau în nămeții proaspeți și se poticneau mai des decât ar fi vrut. Sergheiov se piti de câteva ori și luă în cătare câte ceva ce i se părea a fi vreun paznic, dar de fiecare dată era dezamăgit. Ninsoarea îi juca feste. Ajunseseră la peretele exterior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
M-am săturat! Înțelegeți? M-am săturat! M-am săturat! M-am săturat! Și Închise. 6 — La ce te gândești? Întrebarea tuturor cuplurilor, tuturor celor care trăiesc Împreună de ani de zile, se privesc unul pe altul trăind alături și, poticnindu-se În fața zidului numit față, privire, nu se pot abține să nu murmure: — La ce te gândești? Este adevărat, doamna Mairget nu rostea aceste cuvinte decât atunci când Își simțea soțul relaxat, ca și cum ar fi existat o zonă În care recunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Stă în lumina apusului și, fără să-și dea seama, zâmbește larg, pentru că pentru prima oară, începe să simtă că viața nu mai e plictisitoare. Viața e chiar mai interesantă decât a fost vreodată. Viața Jemimei Jones a fost cam poticnită până acum, dar azi este ziua în care a început în sfârșit să se schimbe. Ben Williams tocmai a ajuns acasă și vede că are trei mesaje pe robot. Două sunt pentru colegii lui de apartament, dar ultimul e de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a sărutat Sophie pe el - Sophie care între timp a plecat de la petrecere. E un sărut pe buze, mare, umed, și apos, și-ți mulțumesc, Doamne, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. Durează patru secunde bune, iar când se termină, Ben se îndepărtează poticnindu-se, lăsându-mă acolo ca o stană de piatră și tremurând ca o frunză. ― Și eu te iubesc, șoptesc eu, în urma lui, uitându-mă cum e tras într-o parte de redactorul-șef, care se pregătește să țină un discurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
s-a mai simțit niciodată mai frumoasă și mai dorită: flirtează și râde ca și cum ar arătat așa și ar fi avut parte de tot atâta atenție dintotdeauna. ― Trebuie să fac pipi, spune Lauren, care aproape cade de pe scaun și se poticnește îndepărtându-se. E ciudat, se gândește Jemima, când o privește cum îi ține ușa unei fete care i se pare foarte cunoscută, și care pleacă grăbită, ținându-și capul în jos. ― Fata aia nu e Jenny? Dar nu, se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care Ben se uită la ceas. ― Rahat! spun el și sare din pat. Trebuie să prind avionul. Mă ridic din pat, și atunci aud un ciocănit la ușă. ― Ben? Sunt Simon. Plecăm în zece minute. Ești gata? ― Aproape, strigă Ben, poticnindu-se în pantofi. Rahat! mormăie el, fugind prin dormitor. ― Te ajut să împachetezi, spun eu, dându-mă jos din pat fără ezitare, cu toate că sunt complet goală. Ben stă și se uită la mine, apoi își lasă hainele să cadă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
kimonouri negre. Ieși afară! porunci unul dintre ei cu voce trufașă. În momentul acela în mintea misionarului încolți cuvântul „eliberare” dublat de un sentiment de bucurie. Încotro mergem? Păstrându-și zâmbetul, misionarul vorbea cu voce sigură, dar picioarele i se poticneau. Cei doi slujbași tăcuți și încruntați mergeau înaintea lui legănându-și umerii. Acest mers țanțoș specific japonezilor îi amintea misionarului de mișcările caraghioase ale copiilor și, sigur de acum de eliberarea sa, misionarul nu se putu abține să nu zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
călugărul franciscan Velasco și răspândind el învățătura creștină, a ajuns și pe pământurile noastre și ne-a arătat tainele credinței creștine. Astfel, am priceput pentru întâia oară înțelesurile învățăturilor și ne-am hotărât să ne supunem fără preget acestei credințe. Poticnindu-se din când în când, grămăticul citea înainte scrisoarea pe care o pregătise el însuși. — Așa încât, în numele dragostei și prețuirii noastre pentru călugării creștini, vom ridica biserici și ne vom da toată osteneala ca să răspândim binele. Vom fi bucuroși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de a citi cu voce tare această scrisoare în fața tuturor episcopilor adunați aici, zise episcopul din mijloc uitându-se în dreapta și în stânga sa. Eu socotesc că scrisoarea merită citită. Se ridică din nou în picioare și începu să citească scrisoarea poticnindu-se la tot pasul: — În Japonia s-au petrecut două schimbări importante. În primul rând, dușmanii noștri, englezii, ne-au tot împroșcat țara cu ocări în fața regelui japonez, iar acum acesta a început să țină seama de învinuirile lor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Astfel, am priceput pentru întâia oară înțelesurile învățăturilor și ne-am hotărât să ne supunem fără preget acestei credințe... Însă, acum împrejurările sunt neobișnuite. Și ne împiedică... să ne îndeplinim această hotărâre... Glasul lui Tanaka pieri din nou. Ori de câte ori se poticnea Tanaka, sufletul samuraiului era copleșit de sentimentul unei nespuse zădărnicii. Toți acești oameni ai bisericii adunați acum în această sală de întruniri n-aveau cum să înțeleagă nici limba și nici cuprinsul scrisorii căreia solii japonezi îi dădeau citire. — Așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Îi strigă „Nu din mașină, idiotule!“, și lui nu-i era frică de Wilson, Îl ura doar. Atunci se auzi scârțâitul frânelor și mașina derapă Într-o parte, aproape oprindu-se. Wilson sări pe o parte și el pe cealaltă, poticnindu-se când atinse pământul care-i fugea Încă de sub picioare, și apoi se trezi că trăgea-n bivolul care se Îndepărta și auzi cum gloanțele i se-nfigeau În carne, Își goli Încărcătorul În bivolul ăsta care continua să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
discuția noastră. Cu un lucru măcar să rămâneți după ce veți părăsi această sală. Domnilor, trebuie fie să guvernați - fie să fiți guvernați. Asta a fost tot, domnilor. O zi bună. Își scoase casca acoperită cu pânză, o puse la loc și, poticnindu-se, ieși pe ușa joasă a adăpostului. Para, Împreună cu cei doi curieri, venea pe drumul desfundat. Soarele era foarte fierbinte, și Nick Își scoase casca. — Tre’ să existe vreun sistem ca să poți uda chestiile astea, spuse. O s-o ud În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să vadă dacă mă clatin, și zic: "Poate că se va lăsa prins, vom pune mîna pe el, și ne vom răzbuna pe el!" 11. Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui. Se vor umplea de rușine că n-au lucrat cu chibzuință: de o veșnică rușine, care nu se va uita! 12. Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
orbul și șchiopul, femeia însărcinată și cea în durerile nașterii; o mare mulțime se întoarce înapoi aici! 9. Plîngînd vin, și îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la rîuri de apă pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sunt Tatăl lui Israel, și Efraim este întîiul Meu născut. 10. "Ascultați Cuvîntul Domnului, neamuri, și vestiți-l în ostroave depărtate! Spuneți: "Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna, și-l va păzi cum își păzește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
vitejii tăi? Nu pot să țină piept, căci Domnul îi răstoarnă! 6. Cel mai iute nu scapă prin fugă, cel mai viteaz nu poate scăpa! La miază-noapte, pe malurile Eufratului, se clatină și cad! El face pe mulți să se poticnească, cad unul peste altul, și zic: "Haidem să ne întoarcem la poporul nostru, în țara noastră de naștere, departe de sabia nimicitorului!" 7. Cine este acela care înaintează ca Nilul, și ale cărui ape se rostogolesc ca rîurile? 8. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
malurile Eufratului. 11. Suie-te în Galaad, și adu leac alinător, fecioară, fiica Egiptului! Degeaba întrebuințezi atîtea leacuri căci nu este vindecare pentru tine. 12. Neamurile aud de rușinea ta, și este plin pămîntul de strigătele tale; căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toții laolaltă." 13. Iată cuvîntul spus de Domnul către proorocul Ieremia, despre venirea lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, ca să lovească țara Egiptului: 14. "Dați de știre în Egipt, dați de știre la Migdol, și vestiți la Nof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cădea pe ulițe și toți oamenii lui de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul." 31. "Iată, am necaz pe tine, îngîmfatule! zice Domnul, Dumnezeul oștirilor; căci ți-a sosit ziua, vremea pedepsirii tale! 32. Îngîmfatul acela se va poticni și va cădea, și nimeni nu-l va ridica, voi pune foc cetăților lui, și-i va mistui toate împrejurimile. 33. "Așa vorbește Domnul Oștirilor: "Copiii lui Israel și copiii lui Iuda sunt apăsați împreună; toți cei ce i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Satyam nr. 9 făceau rezervoare pentru depozitare și mixere de dimensiuni mari. Nu știam nimic despre sudură, așa că am fost desemnați ca asistenți. Ne-au ordonat să grăbim producția, așa că ne-am dat silința, dar, din nefericire, producția a fost poticnită. Asahara ne-a ordonat să finalizăm totul până în mai 1994. Erau niște rezervoare masive cât doi monștri imenși, de două tone. Am îndoit aceste plăci de metal, le-am dat forma unui cilindru, am sudat crăpăturile, am fixat panourile deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]