1,069 matches
-
spiritul uman pe culmea desăvârșirii”. Este vorba despre Îmi plec fruntea... și Consemnări pe curat, publicate, în 2015, la Editura ANAMAROL. Ceea ce impresionează în primul dintre cele două volume este afecțiunea declarată a autoarei pentru „cei care au băut din potirul cu har pentru a așterne cu răbdare și migală cuvântul frumos și încărcat de miez...ca să aducă lumină și bucurie semenilor săi și lor înșiși”. Admirația fără margini, fascinația produsă de scrierile acelora care i-au luminat adolescenta și tinerețea
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
minune! Bucură-te, suflete! Această clipă nu se mai întoarce niciodată! Viața pe care o trăim este rugăciunea pe care o oferim lui Dumnezeu. - Ce importanță are Sfânta Liturghie în viața creștinului? - Liturghia este centrul vieții creștine. Axis mundi. Din potir luăm putere, har, iubire și iertare. Unindu-ne cu Iisus Hristos reușim, din darul lui Dumnezeu, să gustăm bucuria comuniunii. Avem nevoie de Sfânta Liturghie, de a ne uni cu Iisus Hristos. Euharistia (mulțumirea) nu este premiul I cu coroniță
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
crezi, să vezi lumina din viața oamenilor! Adevărata fericire nu costă nimic; când costă ceva nu este adevărată! Astăzi zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău. Bucură-te de minunea de a fi și caută Bucuria în Potir! (Cf. Ieromonah Hrisostom Filipescu - Ușile și ferestrele din coridorul vieții noastre - http://www.lumeacredintei.com/marii-duhovnici-ai-neamului/pr-hrisostom-filipescu-usile-si-ferestrele-din-coridorul-vietii-noastre/). În loc de închere sau epilog - un alt (ultim) cuvânt al Părintelui Hrisostom Filipescu despre “Crucea, chipul în care Iisus Hristos își îmbrățișează în Iubire
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
Grosu. Arderea de sine răzbate din fiecare poem, ca o flacără olimpică purtată de maratoniștii cuvintelor. Un chip răsfrânt în iubire - “flămândă și însetată / după colțul de rai”. Poeta scrie ca și cum ar oficia “într-o liturghie a cuvintelor / cu același potir / ne-am înfruptat din Cer / o secundă / cât Veșnicia / am zburat / pe aceeași aripă / frumusețe și durere / tu și eu / înfrățiți / în singura cristelniță / îmbrățișați de Cuvânt / sub singura cruce / albă / de poeme” (Semenului meu amirosind a Cer). De fapt
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SONETE Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 505 din 19 mai 2012 Toate Articolele Autorului Când rostuim cuvintele-n poeme Când rostuim cuvintele-n poeme Ne mântuim uitările-n safire Turnând cu dărnicie în potire Nectar de slovă, nimicind blesteme. Din râuri limpezi plăsmuim iubire, Din gânduri nestemate-n diademe, Cu roua răstignită-n floare - steme Pe frunți, petale - muguri de-mplinire. Din depănarea vremilor, cuminte, De cade-arar o scamă de-ntristare Și prăvălește înspre
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
a V-ați ascunselea prin grădină Când obosea privea Lumea Cu ochii Lui de Lumină Îl simțea măreț dincolo de zare De ceața Lumii și de amurg Muntele de Har și de Miere Către care toate curg Doamne, slavă acelui Copil Potir înflorit și temelie Mântuitorului și jertfei Lui Și la toate câte aveau să vie ! GLORIE FECIOAREI MARIA ! Glorie, Dumitale, Mamă, Care L-ai adus pe Christos pe Lume Slavă sufletului Tău cald Glorie mâinilor tale bune! Cu care L-ai
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
alintat și L-ai scăldat Ca pe cel mai scump copil din Lume Ca pe cel mai mare Împărat! Slavă buzelor Tale care-i cântau Gurii Lui dulci ca o grădină Ochilor Tăi curați care -L umpleau Ca pe un potir de Lumină! Slavă inimii Tale însângerate Ca o vale-ntunecată de sânge Mamă bună, mamă îndurerată Și acum aud plânsul Tău cum plânge! Mamă dragă, suferința Lumii Ca un Ocean izvorăște din inima ta Pentru sufletul Tău sfâșiat Toată veșnicia
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
Aminte adusu-ne-am de Tine Și de Iubirea-Ți care Te-a durut. La crucea Ta prinsă-n piroane De omul cel nesăbuit Ne-am prăvălit cu glasul stins Și sufletul încremenit. Cu jale-amară mucenicii Ți-adună jertfa în potir, Suspină Maica Preacurată Cu lacrimi albe ca de mir. Îți plânge chinul și menirea, Rostește cânt de leagăn sfânt, Tristețea-i mare, fără margini, Jale-i în cer și pe pământ. Jertfa Ți-e mare cât e cerul, Cel străbătut
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
Acel templu modest, cap d`operă pierdut în câmp și înconjurat de mormânturi, era deservit de un preot care printre alte daruri avea și darul beției. Într-o duminică, or fi acum câțiva ani, prea sfințitul, doritor de a schimba potirul pe stacană și de-a părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la crâșmă, ceti liturghia din fugă și alergă la jupânul Moisi, uitând să stingă lumânările în biserică.Era vânt mare în acea zi; vântul suflând printr-un geam
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > SPIRITUALITATE. POTIRUL ADEVĂRAT - PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului SPIRITUALITATE. SFINTELE TAINE JIANU LIVIU-FLORIAN POTIRUL ADEVĂRAT Am murit. Și nu puteam să spun nimănui. Cum să spui: am murit
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > SPIRITUALITATE. POTIRUL ADEVĂRAT - PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului SPIRITUALITATE. SFINTELE TAINE JIANU LIVIU-FLORIAN POTIRUL ADEVĂRAT Am murit. Și nu puteam să spun nimănui. Cum să spui: am murit. Este o stare originală. Stai pe pat, cu mâinile încrucișate, și aștepți. Nu mi se leagă niciun gând. Nu am nicio plăcere. Visez, sau mă mută
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
mine. Să mă dezmorțească. Am așteptat, ca pe jar, până duminică. Duminica, m-am spălat, m-am îmbrăcat, așa, mort, și am plecat la biserică. Am stat ca pe ghimpi, ca și acasă, până când preotul a ieșit din altar cu potirul în care se aflau sfintele taine: trupul și sângele lui Iisus. Preotul a trecut pe lângă mine. Eram mort și îngenuncheat. M-a atins cu potirul pe cap. Și - în aceeași clipă - am înviat. Atingerea aceea m-a făcut să tresar
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
Am stat ca pe ghimpi, ca și acasă, până când preotul a ieșit din altar cu potirul în care se aflau sfintele taine: trupul și sângele lui Iisus. Preotul a trecut pe lângă mine. Eram mort și îngenuncheat. M-a atins cu potirul pe cap. Și - în aceeași clipă - am înviat. Atingerea aceea m-a făcut să tresar. M-a înviorat. Am ieșit din biserică, după ce s-a terminat slujba, viu. Mai viu decât eram înainte de a muri. Și când mă gândesc că
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
transpirații reci. Muream pe picioare, de grija temei viitoare. Din nou, m-am spălat, m-am îmbrăcat, și, deși mort aproape, am mers la biserică. Am îngenuncheat. Preotul a ieșit, cu o măicuță cu o lumânare înflorată, din altar, cu potirul cu sfintele taine în mâna dreaptă. Am îngenuncheat. Și, ca pe fiecare om din biserică, preotul m-a atins ușor, ușor de tot, cu potirul pe cap. În acel moment, parcă țeasta mea, craniul, a suferit o imperceptibilă mișcare de
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
Am îngenuncheat. Preotul a ieșit, cu o măicuță cu o lumânare înflorată, din altar, cu potirul cu sfintele taine în mâna dreaptă. Am îngenuncheat. Și, ca pe fiecare om din biserică, preotul m-a atins ușor, ușor de tot, cu potirul pe cap. În acel moment, parcă țeasta mea, craniul, a suferit o imperceptibilă mișcare de rotație. Cineva, nevăzut, mi-a răsucit țeasta, așa cum ai învârti un ceas cu o cheiță. M-am înviorat. Frica, teama, moartea, s-au risipit ca
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
suferit o imperceptibilă mișcare de rotație. Cineva, nevăzut, mi-a răsucit țeasta, așa cum ai învârti un ceas cu o cheiță. M-am înviorat. Frica, teama, moartea, s-au risipit ca un fum. Din clipa aceea, chiar. Preotul a intrat cu potirul în altar, eu m-am ridicat, atat de liber, de fericit, de îndepărtat oricărei griji. Eram stăpân pe mine. Eram sigur că voi reuși. Că voi realiza la serviciu tema care îmi fusese dată. Care - de această dată - așa cum înainte de
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
liber, de fericit, de îndepărtat oricărei griji. Eram stăpân pe mine. Eram sigur că voi reuși. Că voi realiza la serviciu tema care îmi fusese dată. Care - de această dată - așa cum înainte de a muri, îmi părea grea, acum, după atingerea potirului, îmi părea ușoară. Atât de ușoară. Am lucrat, viu, o săptămână întreagă. Am lucrat senin și bine. Am finalizat lucrarea care m-a speriat. Am facut danii. Am cumpărat două pături. Voiam să le duc acasă. Vânzătoarea îmi găsise perechea
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
căutat o săptămână în magazie. Dar, în cele din urmă, cea de-a doua pătură am dus-o preotului. Drept mulțumire pentru toate momentele mele de cumpănă în care a fost alături de mine. Pentru toate momentele în care murisem, și potirul cu sfintele taine m-a înviat. Am făcut pomeni la săraci. Pantofi, alimente, haine, bani. Soția a fost alături de mine. Ea mi le-a ales din grămada de haine și pantofi purtați. Eram viu. Și atât de fericit că trăiesc
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
mers duminica trecută din nou la biserică. Timpul trecea greu. Chinuitor de greu. Puteam să mor, îmi spuneam, în orice clipă. Sau chiar timpul, odată cu mine, murea. Dar mă rugam să rămân acolo. În biserică. Până când preotul va trece cu potirul, măcar. Și aș fi dorit atât de mult să mă atingă. Preotul a trecut pe lângă mine, și mi-a atins capul, așa cum a atins capul fiecărui om din biserică. Atunci, prin inima mea a trecut un fir cald. Inima mea
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
bătrân, socrul preotului, care rămăsese, fragil, în picioare. Știu că voi muri. Atât de ușor. De atâtea ori. Mai știu că ori de câte ori voi fi mort, mă voi ridica, și voi intra în biserică. Așteptând ca preotul să mă atingă cu potirul adevărat. Am vrut să scriu: cu potirul fermecat. Dar nu ar fi fost adevărat. Viața ți-o înapoiază numai Iisus Hristos. Care este Cale. Și Adevăr. Și Viață. Intrarea în biserică este atât de liberă. Trebuie doar să mă rog
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
picioare. Știu că voi muri. Atât de ușor. De atâtea ori. Mai știu că ori de câte ori voi fi mort, mă voi ridica, și voi intra în biserică. Așteptând ca preotul să mă atingă cu potirul adevărat. Am vrut să scriu: cu potirul fermecat. Dar nu ar fi fost adevărat. Viața ți-o înapoiază numai Iisus Hristos. Care este Cale. Și Adevăr. Și Viață. Intrarea în biserică este atât de liberă. Trebuie doar să mă rog să rezist, așa, mort, până la capăt. Și
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
Am scris aici despre ea. Este deja o experiență personală, pe care o împărtășesc și altora, care, asemenea mie, fără să-și fi dat măcar seama, atât de senini, neștiutori, și împăcat, au decedat. 29 martie 2004 Referință Bibliografică: SPIRITUALITATE. POTIRUL ADEVĂRAT - proză de Jianu Liviu-Florian / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
în urmă vremi trecute În tine înflorește-n taină un crin... petale desfăcute Pe sub arcade de opal se-apleacă lin să te sărute. De spui vreodată „te iubesc!” când primăvara și zefirul În dans nebun înlănțuiți ne umple cu visări potirul Pe geana clipei fă popas când roua-mbracă trandafirul Sărută-mi gândul adormit, apoi, pe frunte lasă-mi mirul. LACRIMA FLORII DE PORTOCAL Mă-mbată miresme sub cer de opal Și-un gând răstignit de tăcere Când lacrima florii de
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
în urmă vremi trecute În tine înflorește-n taină un crin... petale desfăcute Pe sub arcade de opal se-apleacă lin să te sărute. De spui vreodată „te iubesc!” când primăvara și zefirul În dans nebun înlănțuiți ne umple cu visări potirul Pe geana clipei fă popas când roua-mbracă trandafirul Sărută-mi gândul adormit, apoi, pe frunte lasă-mi mirul. LACRIMA FLORII DE PORTOCAL Mă-mbată miresme sub cer de opal Și-un gând răstignit de tăcere Când lacrima florii de
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
și nici nu s-ar risipi în van. Se aud șoapte în cântece de dragoste, așezate în triluri de mătase, indiferent de referențialul ales: iubirea telurica (trăită) sau iubirea absolută (visata). Cu un vers călin, carismatic, absconsa de muză în potire de argint, lirica autoarei de origine română, stabilită în Elveția, intuiește adevărul, insinuând o epidemie la care nu există sau nu se dorește a se găsi leac: „am căutat un cuvant/ să definesc iubirea:/ tu.// am căutat două cuvinte să
BLUE IN VITRO (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358865_a_360194]