4,003 matches
-
capabilă să urăsc: resentimentele mele de moment se tocesc prea repede, se volatilizează înainte de a putea să trec la acțiune, se reașează în matcă asemeni unor rîuri cumințite, după ce furtunile sau turbulența inundațiilor care le-au umflat apele s-au potolit. Să fie oare un semn al senectuții care tinde să aplatizeze toate sentimentele - și cele bune și cele rele? Dar alții, dar alții... Intelectuali, scriitori, oameni nu lipsiți de fantezie... Mai bine, totuși să nu evoc cazurile dezolante care abundă
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
o văzusem la magazin. La vârsta ei putea să-și permită să-și schimbe viața dintr-un capriciu. Dacă vreodată ar avea copii, s-ar cuminți imediat. Eu eram celibatar, dar aveam câțiva ani mai mult decât ea și mă potolisem de mult. Mă culcam devreme, îmi economiseam o parte din salariu și eram foarte precaut cu sănătatea. - Eu am treizeci și opt de ani, dumneavoastră? Nu mi-a răspuns. - Douăzeci și cinci? Douăzeci și trei? Treizeci? Douăzeci și unu? Nu spunea nimic, rămânea impasibilă
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
că nu mai avem mult de trăit...Ori ne mănâncă jivinele, ori înghețăm bocnă” - a vorbit vioristul. Am reușit să aprind așchiile din țambal și până la urmă și vreascurile ude. Ardea focul nevoie mare. Incet încet, lupchii s-au mai potolit puțin, dar se uitau cu poftă la noi și parcă își lingeau boturile. Noi tot întețeam focul, ca să ne și încălzim. Nu după multă vreme, însă, bucuria s-o prefăcut în tristețe. Parcă fiarele și-ar fi zis: „De ce fugim
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vreo două-trei...La un loc s-ar face o săptămână. Asta înseamnă că pe la o marți încolo putem pleca - a judecat situația moș Dumitru. Voi nu știți vorba ceea că nu aduce anul ce aduce ceasul? In loc să se potolească, vifornița ar putea să se întețească mai rău - a filozofat Pâcu... Moș Dumitru era meteorologul, grație cocoșului lui năzdrăvan, iar Mitruță Ogaș curierul. El alerga zilnic pe la toți cu veștile proaspete: „Nu plecăm nici mâine, că vifornița nu are de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noaptea târziu. Dinuța, săraca, era obosită peste măsură.” Cred și eu că era obosită. Săraca fetiță! a apreciat Vasile Hliboceanu sfârșeala Dinuței. Toți au râs cu poftă. Mai puțin Mitruță, care a afișat un zâmbet strepezit. Când râsul s-a potolit, Pâcu a reluat povestea. Voi credeți că socotelile s-au terminat aici? Nici vorbă. Patronul o băga în seamă pe Dinuța tot mai mult...Dacă până atunci venea doar vizitiul s-o ia dimineața și s-o aducă seara acasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sucesc gâtul!” își zicea în sinea lui. Dacă spui dumneata, moș Dumitre, atunci nu duc nici o grijă. La auzul răspunsului lui Aizic, Mitruță era gata să chiuie, dar s-a mulțumit să-și ducă mâna la inimă, pentru a-i potoli detunăturile... Când totul a fost gata, jupân Aizic le-a făcut plata, neuitând să le strecoare câțiva crăițari în plus pentru descărcarea carelor. In scurtă vreme, cărăușii au ieșit din târg. Ai văzut cum îi tremură mâna ovreiului când dă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
al lui madame Agnès: — Ce se-ntâmplă cu liftul la etajul patru? Întrebarea rămâne fără răspuns. — Bună ziua, domnișoară Liliane, spune Lionel, de cum intră în liftul care poate căra maximum 200 de kilograme. — Bună ziua, domnule Lionel, răspunde ea, încercând să-l potolească pe Robespierre, care ar vrea să-l muște puțin pe Lionel dacă ar fi lăsat să ajungă până la el. Șansa lui Lionel este că liftul ajunge la parter. Neșansa lui Lionel e că madame Agnès e prezentă la datorie și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o masă așezată în cel mai retras colț se aude o voce de bas - unii ar zice de bețiv răgușit - care începe cazaciocul Pe un drum ce duce în Rusia. — Roman, mai încet, deranjăm pe toată lumea, încearcă Lionel să-l potolească. — Ție de ce-ți mai e frică? Peste o săptămână ești francez, poți să te sui și pe masă. — Abia peste o săptămână... La masă cu Lionel și Roman se mai află Kiril. Lionel stă cu spatele la sală, ca să nu fie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ta, cu cerul tău, cerul de deasupra cerului celorlalți, pentru că de acolo îți vin lumina și aerul minții tale, apoi să fii sinceră cu dedesubtul tău, pentru că el privește grădina suspendată a dragostei tale de jos în sus, și poate potoli, dacă tu ești sinceră, dansul oribil, cutremurat, al cârtițelor, mai departe să fii sinceră cu miazăziua ta, unde soarele zăbovește cel mai mult, și grădina ta suspendată are multe ferestre către miazăzi, să îți faci timp să fii sinceră și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
serie de aranjamente suave care fac barbarii stăpâni și vedetele sclave. până am ajuns să te întreb dacă ai suficient săpun până am, deși nu am apucat, vrut să spun că după ce fredonezi primul tril îți face bine să te potolești și să iei captopril după ce faci prima flotare te ajută să îți faci insulină o groază de unități sunt necesare pe zi, nu ai nici cea mai pardonabilă vină vorbește, recită, scrie, ești liber să fii 49 19 pădurea după ce
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
un cutremur teribil zguduie muntele și poteca ta, pentru a nu pierde dragostea ta, te reechilibrezi, sucindu ți capul în lateral și în jos, desaga-fără-fund îți alunecă de la gât și dispare în negura mișcândă a crevasei adânci. zguduirea apocaliptică se potolește apoi, în aer se aud, ca niște șuierături de vulcan, șoaptele de părere de rău ale sacrei-mame a broaștelor țestoase. șase în al treilea loc: sunt vremuri foarte grele pentru tine. continui să înaintezi, cu o viteză de melc, dar
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
chihlimbării, care și acum ademenesc copiii prin stuful înalt, pe unde se aud mișcări fără să se vadă ființe. singuratică, port apele dulci ale acestui fluviu în suflet și pe buze te aștept să te oglindești în ele, să îți potolești setea cu ele. șase în primul loc: vine momentul să organizezi un mic punct de prim ajutor al grădinii suspendate a dragostei tale, dai o sumă frumușică pe cazanul-vindecător-al-lui-goibniu, cel mai potrivit scopului tău din ce se găsește la magazinul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
coadă și să te fac morișcă (arată cum l-ar face morișcă) iac-așa, iac-așa, și când ți-oi da drumu', să nimerești cu nasu-n jos drept unde-a fi mai cald, în străfundurile iadului. CODÂRLIC: Ba să te potolești. Nu te teme, că-i fi mulțumit de data asta. Iaca, am să-ncep tot eu, cum am început și-n celelalte dăți. Și dacă-i mai fi în stare pe urmă, mi-i blastama și tu pe mine. DĂNILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-a dus pe urlați, la cei de-o samă cu dânsul! Din ușă, către cei din casă) Florică, scoate-i binișor pe ușa din spate și stați după casă până v-oi chema eu aici. (Zarva din casă se potolește) SMARANDA: Ptiu, bătu-l-ar pustia, că era să mă dărâme! Cată să fac rost de niște păr de lup, să afum plozii, să le treacă de spaimă. DĂNILĂ: Care spaimă? Nu i-ai auzit? SMARANDA: Apoi bine, Dănilă, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Da’ mă minunez de neștiința dumitale. Cum, domnule? Cum? De două zile nemții au început războiul împotriva polonezilor și dumneata să nu știi nimicuța? Doamne ferește-mă! Dacă nemții o început război, atunci iar ia foc lumea, că aiștia nu se potolesc cu una cu două. Da’ știi ceva, jupâne? Până ce eu am să cumpăr din târg una-alta, dumneata caută niște gazete, să mă dumiresc ca lumea, că cine știe ce ți s-o fi năzărit și dumitale cu războiul ista. Să știi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu aveam nici o îndoială că vei trece pe la noi. Și acum, roag-o frumos pe nașă-ta să te omenească cu ceva de mâncare, că de băutură nu ducem lipsă - a dat-o pe altă foaie învățătorul. Când foamea a fost potolită și setea ostoită, Costăchel a pornit să depene toate cele petrecute la județ și ce deslușise el din gazete. Măi Costăchele! Tu ai citit bine în jurnalele celea sau?... Am citit bine, nașule, și m-am îngrozit. Scrie în jurnale
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
putea vedea în lunile ce urmează. Poate vă interesează și numele tatălui? Ei bine, acest lucru, în momentul de față, e lipsit de importanță. Pe primul plan s-a aflat întotdeauna și se va afla copilul. Acum că v-am potolit curiozitatea, cred că se vor topi toate clevetirile. Eu vă stimez și vă rog respectuos, la rândul meu, să fiu stimată. Își luă catalogul și ieși prima din cancelarie, îndreptându-se spre clasa unde avea oră, înainte ca soneria să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ești nebună!? Tată, încearcă să mă înțelegi! Ce e de înțeles? Că ești o nenorocită? O nelegiută? Oooo... Ce să înțeleg? De ce ai venit? Te așteptai să te primim cu flori și fanfara regimentului? Maria, mama Simonei, voi să-l potolească, și îi apucă mâna, semn că trebuie să se calmeze. El și-o retrase brutal. Ea însă mai încercă să zică: Costache! Tu să taci! După discuția aprinsă dintre fată și tată, nici un argument al Simonei nu dobândise înțelegerea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cele două mâini, și-și strânse gândurile toate să nu izbucnească afară la lumina care creștea o dată cu dimineața. Dacă i-aș spune lui Costache acum că fata asta la care ținuse atât nu-i a lui, poate i s-ar potoli mâhnirea. M-aș alege cu sudălmi, cu un noian de vorbe grele, poate m-ar și bate. Ei, și? O mamă trebuie să îndure multe la viața ei. Dar cum să-i spun un așa cumplit adevăr pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
putea fi niciodată trecut pe lista uitării!? Încearcă să înțelegi. Încearcă, te rog! Reflectează, chibzuiește, pune în graba ta și cuvântul răbdare... Zadarnic, Teo, zadarnic! Nimic nu mă poate întoarce din drumul meu. Rămâi cu frumoasa ta, ea îți va potoli caii neînfrânărilor tale, te va învăța și engleză... Tot ai manifestat tu interes pentru această limbă. Nu fi ironică. Între mine și această... nici nu știu cum s-o mai etichetez, nu este nimic. Dar a fost! A fost după cum ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
spânzurare. Alesese metoda asta de-a dreptul la întâmplare; nu-i păsa deloc cum va muri, ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram. Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă este știut: nu ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aspru cu mine? Ah, parcă eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?” (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică).) Cuvinte atribuite lui Isus Cristos Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nădejde în viitor. Numai acesta este limanul condamnaților și singura cale, care conduce la o caznă mai ușoară! Pe urmă, după ce, vrând-nevrând, m-am acomodat în întregime cu regimul închis al închisorii și totul a intrat perfect în firea lucrurilor, potolindu-mi inima și limpezindu-mi bine mințile, m-am apucat cu interes să scriu amănunțit întocmai lucrurile pe care... Brusc, însă, m-am oprit din citit, întrerupt fiind de o cerșetoare sărmană, care se apropiase pe nesimțite de mine. Avea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dar care, în cele din urmă, ajung să se spulbere în cele patru zări, dispărând subit, nu înainte, totuși, de a băga nedumerire și curiozități de tot felul în oameni, îndemnându-i la clevetiri îndrăznețe, care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât n-am avut putința necesară de a trece mai departe cu nepăsare, plictisit. Am ascultat acolo, astfel, o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
după alta, și iată că venise și iarna. Era una dintre acele ierni crâncene, care, atunci când pornesc, în toată puterea lor de manifestare se desfășoară câteva luni de zile bune, fără întrerupere deloc, până ce abia cu greu primăvara o mai potolește cât de cât, domolind-o. Iar iarna despre care este vorba acum avea să aibă o înrâurire cu totul nebănuită, brutală și definitivă asupra tânărului Osvald. Se va vedea de ce. În luna ianuarie, adică în luna din iarnă cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]