380 matches
-
pe cruce”. Doar în predicile lui N.Steinhardt am mai dat peste o asemenea subliniere a curajului; numai Steinhardt și Pound vorbesc atât de ferm (ăsta e cuvântul!) despre curajul Domnului. La Steinhardt, Hristos se urcă bărbătește pe cruce, la Pound, Hristos își dă vitejește duhul pe cruce. Dincolo, în partea autorilor canonici, constat și descopăr mari fervori pentru terestru; „abateri” și „erezii” care dau poemului, de data aceasta strict religios, aripi, revelații laice notabile și arierplanuri poetice îndrăznețe și vădit
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
lui Berryman vorbește de la sine. Nu „vorbește”, însă, atât de clar pentru urechea românilor - et pour cause. Prin grila de lectură propusă de Vancu, acea care privilegiază metabolizarea Tradiției, Berryman poate fi receptat drept poetul noutății (în sensul cerut de Pound, dar și de Eliot: noutatea este mai bună decât repetarea) care lucrează cu toate motoarele stârnite de cunoașterea și prelucrarea de o manieră profund personală a tradiției. Maniera care l-a consacrat, dacă putem spune astfel, este a poemului scurt
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
ca poet după 25 de ani, este absolut adevărat - și nu doar în cazul lui Berryman. Dacă urmărim traiectul său intelectual putem vedea cum asimilează poezia unor înaintași precum Yeats („umbra măreață” din Cântecul 312) până la studiile despre poezia unor Pound sau Stephen Crane, ca să nu mai vorbim de Shakespeare; dar s-a spus ca a fost influențat și de poeți ca Auden și Hopkins. Căci Berryman, dincolo de tribulațiile existențiale și literare, rămâne poetul unei sinucideri anunțate, cu o poftă de
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
evoluând în contextul social al epocii interbelice, se poate vorbi de rătăciri ale tinereții, pe care le-au regretat sau dezavuat ulterior în mod explicit (nu Eliade, din păcate), sau prin opera lor. Dar francezul Céline? Dar poetul american Ezra Pound? E vorba în aceste din urmă cazuri de doi dintre cei mai influenți artiști ai cuvântului din secolul nostru, ale căror opere au atras pe orbita esteticii lor generații de tineri scriitori, dar care au stârnit totodată repulsia lumii civilizate
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
mai puțin adevărat că Céline este descris de contemporani drept un temperament ursuz, arțăgos, un ins veșnic nemulțumit, care se socotea nedreptățit de confrați și cultiva cu nesaț imprecația, ocara și epitetul jignitor. în schimb, în relațiile cu semenii, Ezra Pound pare să fi fost generozitatea și omenia personificate, ajutându-i pe cei mai tineri sau mai puțin norocoși decât el - nu numai cu informații, sfaturi și idei, dar și în plan material. Iată cum îl descrie Ernest Hemingway în volumul
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
parte din veniturile noastre pentru a crea un fond de natură să-i permită d-lui Eliot să părăsească banca și să scrie versuri fără nici un fel de griji materiale". Mă întrebam citind toate acestea dacă era vorba de același Pound pe care istoria l-a consemnat ca pe unul din cei mai feroci și activi antisemiți din perioada celui de al doilea război mondial, când prin articolele sale incendiare și turneele sale de conferințe lansa neobosit, de la înălțimea staturii sale
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
mai feroci și activi antisemiți din perioada celui de al doilea război mondial, când prin articolele sale incendiare și turneele sale de conferințe lansa neobosit, de la înălțimea staturii sale poetice, cele mai otrăvite atacuri împotriva neamului evreiesc... De același Ezra Pound, care, judecat după război în America, s-a declarat nebun pentru a scăpa de pedeapsa cu închisoarea pe viață sau chiar scaunul electric, petrecând 13 ani într-un ospiciu. Spre deosebire de Céline (sau Richard Wagner, ca să ne întoarcem în timp la
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
a scăpa de pedeapsa cu închisoarea pe viață sau chiar scaunul electric, petrecând 13 ani într-un ospiciu. Spre deosebire de Céline (sau Richard Wagner, ca să ne întoarcem în timp la o altă pildă, de sciziune dintre artist și caracterul său), la Pound disparitatea nu este numai dintre estetic și etic, ci - în plus - între diferitele aspecte ale eticului. La aceste exemple extrase în majoritatea lor din vasta recoltă a sec. XX, s-ar mai putea adăuga nenumărate altele presărate de-a lungul
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
vulnerabilitate. Senzația că avea nevoie să fie protejată, ba chiar compătimită. Portretul ei, publicat în volumul The Dogs Bark: Public People and Private Places (1973), e inclus în secțiunea Observations și urmează imediat după cel al altui mare nevrotic, Ezra Pound... Al doilea text apare în Music for Cameleons (1980) și reprezintă transcrierea unui dialog fabulos, la înmormântarea actriței de origine engleză, Constance Collier. Printre altele, aceasta fusese profesoara de dramă a câtorva din marile vedete hollywoodiene: Audrey Hepburn, Vivian Leigh
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
ca un diamant solitar, ce trebuie considerat mai important, mai demn de reținut? Desigur că opera, care de foarte multe ori ajunge să dăinuie în conștiința publiculuii aproape independent de autorul ei. Exemple precum cele ale lui Wagner, Céline, Ezra Pound, dar și Chopin (care se știe că acest suav, melancolic și ultra sensibil făuritor de armonii sublime a fost un ireductibil antisemit - chiar dacă de pe urma lui n-au rămas mărturiile infame, scrise sau orale, atribuite celorlalți sus citați) sînt extrem de elocvente
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
perfect în ansamblul poemului eliotian), tehnica - atît de dragă poeților mai noi - a colajului și structura episodică creează, paradoxal, impresia de coerență, la un nivel superior, datorită extraordinarei forțe unificatoare a unei sensibilități febrile. Pe bună dreptate, în 1965, Ezra Pound scria în Sewanee Review: "Nu pot decît să repet, cu insistența de acum cincizeci de ani: CITIȚI-L." T.S. Eliot - The Waste Land, postfață și notă biobibliografică de Lidia Vianu, Editura Cartea Românească, București, 2000, 91 de pagini, preț nemenționat
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
de brusc deschisă. Romulus Bucur a reușit. Nu s-a risipit în vorbărie și texte aluvionare, nu s-a înecat purtându-și "secundele ca pe un șirag de ghiulele". Amplul său spațiu de rezonanță - de la Homer, Ovidiu, Shakespeare, la Ezra Pound, cummings, Beatles și Leonard Cohen, de la Dosoftei, Alecsandri și Eminescu la "best of manele" - i-a dat prilejul să se aleagă pe sine. Poetul, deopotrivă acasă în Roma lui Ovidiu, Alexandria lui Kavafis, Parisul lui Villon, Londra Beatles-ilor și desigur
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
și un anglist pertinent) surprinde "tonul unitar, curgerea limpede a versurilor, amintind simplitatea poeziei imagiștilor". Vorbind de imagiști, Ion Bogdan Lefter se referă în primul rând la cummings, eu însă cred că modelul principal al lui Romulus Bucur rămâne Ezra Pound. Nu numai prin tehnicile derivate din poezia chineză și japoneză clasică (hei xiaolong: "e noapte dispare într-un taxi și nu știi/ a plecat acasă ori e un dragon care a lovit odată cu coada"); nu numai prin punctările precise și
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
dispare într-un taxi și nu știi/ a plecat acasă ori e un dragon care a lovit odată cu coada"); nu numai prin punctările precise și economia de limbaj, prin "compunerea în ritmul frazei muzicale, nu în al metronomului", cum spunea Pound, ci și prin asumarea modelului secvențial. Se știe că opera târzie a lui Pound s-a concentrat, pe o perioadă de aproape cincizeci de ani, asupra poemului enciclopedic The Cantos (considerat de mulți critici opera cea mai importantă a modernismului
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
care a lovit odată cu coada"); nu numai prin punctările precise și economia de limbaj, prin "compunerea în ritmul frazei muzicale, nu în al metronomului", cum spunea Pound, ci și prin asumarea modelului secvențial. Se știe că opera târzie a lui Pound s-a concentrat, pe o perioadă de aproape cincizeci de ani, asupra poemului enciclopedic The Cantos (considerat de mulți critici opera cea mai importantă a modernismului din secolul al XX-lea, lectură de căpătâi pentru Ginsberg și generația beat), care
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
ei soț: Marele Gatsby și Blândețea nopții de F. Scott Fitzgerald. Din spațiul francez vine un bestseller semnat de Hélène Grémillon, Confidentul, exemplu de succes al unei prozatoare contemporane. Surpriza extraordinară o aduce Humanitas fiction prin seria de autor Ezra Pound, primul volum cuprinde poezia. Se conturează o triadă impresionantă, căci după seriile de autor dedicate lui Fernando Pessoa și lui T.S. Eliot, seria Ezra Pound dovedește un proiect ambițios de editor, bun cunoscător al culturii secolului XX și al canonului
Tolba cu povești din alte lumi by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2907_a_4232]
-
al unei prozatoare contemporane. Surpriza extraordinară o aduce Humanitas fiction prin seria de autor Ezra Pound, primul volum cuprinde poezia. Se conturează o triadă impresionantă, căci după seriile de autor dedicate lui Fernando Pessoa și lui T.S. Eliot, seria Ezra Pound dovedește un proiect ambițios de editor, bun cunoscător al culturii secolului XX și al canonului occidental, punând în lumină pe creatorii modernismului, inovatori și în lirica proprie și în eseistică ori în abordări teoretice. Ce pregătește Editura Polirom? Mai întâi
Tolba cu povești din alte lumi by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2907_a_4232]
-
intelectual de cea mai bună calitate (dar suficient de stoic) le are de rezolvat odată ce-și asumă astfel de răspunderi. În volumul Oameni obosiți (2008) un poem le detalia cu umor. Grefat mai degrabă pe structura Pactului lui Ezra Pound decât pe aceea a plângerilor lui Ieremia, acesta propunea ludic un schimb de tip win-win: „Te-ai retras din afaceri ai/ milioane de euro ne privești/ din panoul publicitar/ cu ochii tăi albaștri relaxat// Dorin Gherman să facem un schimb
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
niște parabole sau banchete metaforice. Totdeauna, într-o măsură mai mare sau mai mică, limbajul literaturii de ficțiune a fost indirect, ambiguu, esopic, sofisticat (metafora nu e, în nici un caz, rudimentară!), de la Platon la Shakespeare și de la Gongora la Ezra Pound. În anumite epoci, precum aceea comunistă, această caracteristică a limbajului românesc ori poetic a fost exploatată conștient ca o formă de conturnare a cenzurii și de acces la adevărurile unei lumi bazate pe minciună. Și ce vrea să spună că
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
a surprinde, decupa și recupera individualul propriu acestei lumi. O „poezie vie” cu catene prinse de volutele realității sociale, care să fie cu rădăcini specific americane. Unii poeți, cu rădăcini în America, și-au căutat cerul poeziei în Europa (Ezra Pound, Ț. S. Eliot), alți și l-au văzut deasupra creștetului (W. C. Williams, W. Stevens, E. E. Cummings). Cu stelele de deasupra luminându-le propriile drumuri, propriile pășiri și propriile orașe. „Nu toți poeții împărtășesc vederile lui Williams - scrie în 1968
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a surprinde, decupa și recupera individualul propriu acestei lumi. O „poezie vie” cu catene prinse de volutele realității sociale, care să fie cu rădăcini specific americane. Unii poeți, cu rădăcini în America, și-au căutat cerul poeziei în Europa (Ezra Pound, Ț. S. Eliot), alți și l-au văzut deasupra creștetului (W. C. Williams, W. Stevens, E. E. Cummings). Cu stelele de deasupra luminându-le propriile drumuri, propriile pășiri și propriile orașe. „Nu toți poeții împărtășesc vederile lui Williams - scrie în 1968
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
temelie a poeziei moderne și a dat acestei poezii vigoare și tărie, elemente ce o făceau demnă de a corespunde pretențiilor culturale continuu crescânde ale unui cititor public care a fost rebotezat în cristelnița iluștrilor poeziei universale moderne, precum Whitman, Pound, Williams, Eliot, Eluard, Maiakovski, Blok, Esenin, Machado, Brecht, Neruda, Quasimodo, Ungaretti, Kavafis, Seferis, Ritsos, Elitis etc. Ne-am referit mai sus la românitatea poeziei românești. Dar, deși având în vedere cele mai sus pomenite, nu cumva cititorul insuficent lă murit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a surprinde, decupa și recupera individualul propriu acestei lumi. O „poezie vie” cu catene prinse de volutele realității sociale, care să fie cu rădăcini specific americane. Unii poeți, cu rădăcini în America, și-au căutat cerul poeziei în Europa (Ezra Pound, Ț. S. Eliot), alți și l-au văzut deasupra creștetului (W. C. Williams, W. Stevens, E. E. Cummings). Cu stelele de deasupra luminându-le propriile drumuri, propriile pășiri și propriile orașe. „Nu toți poeții împărtășesc vederile lui Williams - scrie în 1968
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
bază încă din anii studenției. Sînt ocupați să se certe cu poeții din generația anterioară, dar nu au citit niciodată cum trebuie Wordsworth, Keats sau Yeats. Sau, legat de modernism, știu de Zukofsky, dar n-au studiat niciodată Cantos de Pound sau Tărîmul pustiit de T.S. Eliot. Iar, chiar dacă lucrează pe Cantos, nu le citesc, ci doar le folosesc ca un exemplu de fascism. Nu mai există discuții interesante despre literatură, iar persoanele pe care le angajăm la Stanford fac orice
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
Charles Bernstein a spus cîndva că în loc să facem o analiză derrideană pe Gertrude Stein mai bine am face o analiză steiniană pe Derrida. Este adevărat - cei mai buni critici sînt ei înșiși scriitori. Mă gîndesc la începutul secolului douăzeci, la Pound și Eliot - oricît ne-am ciondăni cu ei, au stabilit standarde care au funcționat decenii, au învățat generații întregi ce este poezia și așa mai departe. Virginia Woolf a fost și ea un mare critic în multe privințe. Poeții-critici care
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]