7,476 matches
-
în lumea de azi e tehnologia, care ucide totul. Vreți să vă citesc acest text? L-am scris pentru catalogul unei expoziții de Fotografii și desene organizată la Basel, în Elveția, în 1998: " Într-o lume care se prăbușește sub povara rentabilității, invadată de sirenele devastatoare ale tehno-științei, de lăcomia puterii prin mondializare - noua sclavie -, dincolo de toate acestea, există Prietenia și Iubirea". Ceea ce mă șochează mult e faptul că atâția oameni sunt dezgustați acum și, mult mai puțini, revoltați. Da, căci
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
cu un strat de postav cenușiu. Din acest dulap se ivește, seară de seară, fantasma unei fete frumoase care îi istorisește poveste după poveste, "povestiri triste, fără mîngîiere", care însă lui Albert cel muribund "i se așezau ca o dulce povară pe inimă și o făceau să bată tot mai încet și mai fericită". Parodicul, în "Dulapul de haine", vine în final, în doar cîteva vorbe, cînd naratorul refuză un deznodămînt, ba chiar se derobează de întreaga responsabilitate a povestirii. Rostul
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
doi fii Ionas și Șmarie și pe frumoasa Miriam. Romanul începe însă odată cu producerea unui eveniment în familia lui Mendel, care va marca indirect viața tutoror membrilor ei: nașterea unui copil bolnav de epilepsie. Menuhim, pruncul diform, devine nu doar povara familiei, ci un fel de cutie de rezonanță a tuturor spaimelor și regretelor fiecăruia dintre ei. Debora, mama, se socoate vinovată pentru nașterea lui, fiindcă pe vremea cînd îl purta în pîntece făptuise păcatul de a zăbovi în preajma unei biserici
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
atent, nepărtinitor, tuturor indivizilor ce acopereau continentul ca tot atâtea firișoare de praf, ca niște spori ale căror identități individuale aveau să rămână necunoscute, dar care, luați în totalitate, trăiseră mai multă tristețe decât ar putea înțelege cineva vreodată ; o povară purtată fără crâcnire de sute de mii, de milioane de oameni, ca femeia care purta doliu după soțul și cei doi frați ai săi, suferința fiecăruia fiind o poveste de iubire aparte, complicată, dureroasă, care s-ar fi putut termina
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
În fond, se știe, psihanalizele nu se termină niciodată. Ceea ce era ieri un adevăr de natură să despovăreze pacientul, mâine va deveni mai puțin adevărat, nu neapărat prin dezmințire, ci doar depășit fiind de un adevăr mai cuprinzător. Cu această povară de semnificații nedescoperite, transformată uneori în bogăție palpabilă, Lisa Erdman pornește mai departe în viață, după încheierea analizei, vindecată - dar desigur, nu complet, ceea ce ar fi o utopie. Psihanaliștii spun - iar autorul reamintește explicit acest principiu: ce era înainte patologie
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
fiindcă-i alt ev. Eu vin prea de departe, sunt prea înceată pentru lumea asta grăbită... O.G.: Dar toți rămînem în urmă... I.P.: Vrei să mă consolezi... Atît de multe acumulează un om încît pînă la urmă... e o povară, înțelegi? Sacul e plin. O.G.: Dar mai și uităm cîte ceva, nu? Dv. țineți minte chiar totul? I.P.:Enorm. Enorm! Îmi amintesc atîtea amănunte! De unde vin abia acum? Au stat ascunse... se ivesc singure, pe neașteptate. Trăiesc eu izolată
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
contra cronometru: "Tulbură hârtia/ cu sudori de sânge,/ patima, pustia,/ până nu se stânge!". Fidel valorilor sale ce nu țin de tulbureala profană și de vremelnicie, Ion Horea nu pregetă să facă din enigma morții o obsesie a scrisului, încredințând povara atotputerniciei divine. Încă sensibil la miracolul naturii, regretând ruptura artistului de perena ofrandă germinativă, poetul nu se cruță într-un epitaf autoironic exhaustiv: "Ca un nebun/ mă-nvârt în cerc/ și-n tot ce spun/ încerc, încerc// Și-n tot
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
păcatul ei, torturată de spaime și remușcări. Midori, însă, știe aproape de la bun început că soțul și cea mai bună prietenă o înșeală. Dar nu trădarea lor o tulbură, ci faptul că înțelege că nu e iubită. Nu umilința este povara vieții ei (căci toate personajele trăiesc cu o imensă povară), ci singurătatea în care cei doi amanți au împins-o inevitabil. În fine, copilul, Shoko, descoperă cu cîteva zile de moartea mamei ei, un jurnal în care dragostea nelegitimă e
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
aproape de la bun început că soțul și cea mai bună prietenă o înșeală. Dar nu trădarea lor o tulbură, ci faptul că înțelege că nu e iubită. Nu umilința este povara vieții ei (căci toate personajele trăiesc cu o imensă povară), ci singurătatea în care cei doi amanți au împins-o inevitabil. În fine, copilul, Shoko, descoperă cu cîteva zile de moartea mamei ei, un jurnal în care dragostea nelegitimă e notată în toate amănuntele pasiunii și ororii ei. Pentru Shoko
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
de la ăEducatia Poporuluiă. Mi se pare că sînt și cel mai dușmănit scriitor de azi. Acestea sînt reversele gloriei!". Vreo 92 de scriitori s-au solidarizat cu Rebreanu, a izbutit să fie reales la S.S.R., dar pentru a scăpa de povară atacurilor care, cele mai multe, se refereau la episodul de tinerețe cu lipsa banilor de la regimentul unguresc unde slujise, a trebuit să se spovedească public și, apoi, scîrbit, să renunțe la direcția "Educației Poporului", redevenind ceea ce fusese, un prozator mereu în chinurile
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
șoareci și șopîrle și năpîrci,/ ba chiar și broaște și șerpi/ și nu tolerează picior de vietate prin preajmă-i./ Ea-i Talpă europaea sau talpă pămîntului/ sau talpă iadului", sau de adoptare pur și simplu a unui ton abstract-mitologizant (Povară cercului). Legătură cu visul (care are în subtext prăbușirea, coborîrea lentă, interioritatea) e mai clară în cazul simbolului cîrtitei. De altfel, aceste motive fac parte dintr-o rețea mai largă a simbolurilor coborîrii prezenta și în celelalte grupaje ale volumului
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
devine elegiac ("Aici sfîrșește elegia: în pămîntul negru/ sub albastrul iluziei"). "Îngîna lira/lîngă crucea galbenă/ a iasomiei/ dorul sfîșietor/Curată sufletul de mîluri/ și în lințoliul de matase/ galbenă al iasomiei/ învăluie melancolia" ("Lira meditativa"). Melancolia "și moartea incomensurabila/ povară mai grea decît toate/ te fac să înveți să trăiești/ fără cîntec/ și începi să iubești neantul/ și farmecul indiferentei? ("Ușor și greu"). Iubirea neantului, farmecul indiferentei sînt premisele construirii abstracțiunilor, ale legăturii dintre tristețe și metafizica; ele duc, în
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
să crească și care este plină de scaieți uscați prinși acolo de la cine știe ce alte drumuri mocănești spre cîmpia largă, bogată în roade de la miazăzi. Un personaj care simte permanent nevoia să trădeze, punîndu-si la grele încercări fidelitatea socotita că o povară insuportabila deseori. Remușcările lui în mijlocul unei spaime veșnice (că a trădat sau e pe cale sa trădeze ființe sau lucruri atît de însemnate pentru viața sa; să le trădeze, totuși, cu plan sau cu bună știință. Ceva indelebil în caracterul sau
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
știe, precursorii psihanaliștilor de mai tîrziu. Drept tratament, aceștia din urmă recomandau înainte de toate identificarea dintre pacient și medic: ca să înțelegi suferință nostalgicului era neapărat nevoie să o asumi, si astfel preluînd-o îl ușurai pe bolnav de o parte a poverii lui. Însă singură dintre vindecări care îl putea readuce cu adevărat la normal pe nostalgic constă într-o subtilă substituție: în locul acelui spațiu devenit idilic și imaginar, se recomandă aflarea unuia real și prezent, care să i se poata părea
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
sale; și dacă devine conștient de această unicitate, o aură stranie, acea a omului neobișnuit, apare în juriul sau. Pentru cei mai multi lucrul acesta este insuportabil: Pentru că ei sunt leneși,...și fiindcă acea unicitate atârnă de un lanț de osteneli și poveri. Fără îndoială că pentru omul obișnuit, care se împovărează cu lanțul acesta, viața pierde tot ceea ce așteptăm de la ea în tinerețe, seninătate, siguranța, lejeritate, onoare; destinul însingurării e cel pe care i-l fac cadou semenii; puștiul și peșteră îl
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
eșalon i se inducea un mai înalt grad de ipocrizie, pe eșichierul unei sporite insecurități. Univers în care intelectualul era umilit, pus să-și toarne cenușă în cap și obligat să recunoască public statutul său derizoriu. Țărănimea era vită de povară a societății, dar i se rezervă favoarea de a putea trece în rândurile clasei muncitoare, cu atrăgătoare perspective de citadinizare. Muncitorul era celebrat, însă în cadrul unei societăți paupere care nu-i putea oferi o cincime din salariul unui coleg din
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
exuberanți, pe deplin fericiți. Dar iată-i că vor, cu tot dinadinsul, să privească viitorul direct în ochi. Atîta tineret care ne pleacă, poate privind peste umăr cu mînie reținută, căci există oameni, adulți în toată firea, care poartă greaua povară a răspunderii pentru această hemoragie nesănătoasă, abundență. Într-o perspectivă mai apropiată ori mai îndepărtată, drumeția tinerilor va însemna o familie fracturata, un ocean de trecut, fie și-n zbor, o ruptură de țară și de mosi-strămosi. Acești copii crescuți
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
primele cuvinte pe care i le spunea, în scenă, lui Prospero - și care dau și titlul, shakespearian, al filmului... Mihai Constantin are fericirea de a fi urmașul "magistrului fără seamăn"; un dar care, uneori, ar putea fi și o grea povară: căci nu e ușor, într-o astfel de (și altfel de) meserie, să te raportezi, obsedant și inevitabil, cu carnea și cu sîngele tău, cu nervii și cu talentul tău, la o atît de înaltă umbră a părintelui. Nu pot
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
deșteptării, ăn traducerea Mădălinei Diaconu, deși nu am citit Maladia mortală. Eseu de psihologie creștină ăntru edificare și deșteptare an traducerea lui George Popescu, e strict retoric, ține de prestigiul Editurii Humanitas, un prestigiu dobândit tocmai prin traducerile din filozofie. Povară persuasiunii, ansa, ăn acest caz, e mult mai mare. Altfel spus, Mădălinei Diaconu, traducătoarea, i-a revenit greaua misiune de a convinge cititorii că textul pe care li-l pune la dispoziție e fidel, ăn spiritul filozofiei kierkegaardiene, deși nu
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
acea grămăjoara de ace/ pe care sălbaticul septembrie/ mi-o așeza mai tarziu an pupile cu dragoste" (ibidem). Hăituita de "vârtejul" care a ănceput când s-a "apropiat de treizeci de ani", autoarea se simte invadată de elementele realității, suportând povară lor familiară, deci cu atat mai insidioasa: "Eram aidoma unei biserici amenințate cu demolarea/ - fapt care există și an realitate/ pe care al puteam pipai cu privirea zilnic/ an orașul meu prăfuit./ Clopotele ămi băteau turbate sub piele,/ an creier
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
de parcă-as fi murit în mai multe trupuri/ deodată" (Palimpsest). Aprehensiunea bardului este de-a nu-și însuși viitorul altei ființe: "acum tot mai spăsit înaintez/ de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul" (ibidem). Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care le ascunde "cu rușine" îl reprezintă anamorfoza "inimii", preschimbarea ei în proteicele iluzii: În atîtea lucruri te preschimb inima a mea/ credincioasa tuturor utopiilor/ în năluciri și cuvinte tornade sfîșieri/ amăgiri" (Zori tulburi și o mină la
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
lumea cu-o creangă de salcie,/ lăsându-mi acum din linii verzi-albe/ ochiu-n cantar,/ iar arcul ce-nchide perdeaua cu nimb/ despre cum nu m-aș despărți/ de mine cel amintit/ când mă-ntorc aievea prin calmul văii,/ tânăr,/ la povară ce ma strigă din mâine". Poemele depun mărturie despre condiția de naufragiat ireversibil a omului prins între propriile soluții de izolare și stihiile morții omnipotente. Poetul este un crepuscular ce adastă între lumină Sol și întunecatul Thanatos, tărmuri-reper între care
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
sistemul centralizat de încălzire din România poate să fie performant, iar el furnizează căldură celor mai multe familii cu venituri mici din țară. Senatorul PSD a atras atenția că tăierea subvențiilor reprezintă și un vehicul pentru mita electorală, deoarece se aruncă toată povara spre primării, despre care se știe că nu au bani suficienți, iar acolo unde sunt edili , ei vor primi, pe alte proiecte, bani pentru sprijinirea populației, iar acolo unde nu sunt primari ai formațiunii aflată la putere, nu se vor
Senatorul Alexandru Cordoş a depus din partea USL o moţiune simplă privind subvenţia la căldură () [Corola-journal/Journalistic/25128_a_26453]
-
sifilis terțiar!” (p. concluziile umanitare la care a ajuns: 97)... “Doamne, de unde atâta ură,” se întreabă retoric autorul, “...am rămas în viață numai eu, căci Valeriu și Gheorghe “împotriva creștinilor?”... s-au mutat la ceruri. Port această uriașă și sfântă povară. Cred Iată de asemenea ce a trebuit să declare în urmă multor că am trăit numai pentru că Dumnezeu are un rost cu mine că torturi demențiale un tanar chipurile reeducat: “Sunt născut slujitor al lui. Sunt conștient și responsabil pentru
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
de ani după moarte i-a fost reeditat, cu un titlu adaptat comandamentelor naționalismului ceaușist, studiul fundamental Teoria protecționismului și a schimbului internațional. Soțul, Valeriu Dinu, va fi și el exclus de la catedră și marginalizat. Copiii lor vor suporta întreaga povară a numelui: fiica, Anca, soția istoricului Dinu Giurescu, va lua împreună cu aceasta calea exilului, în timp ce Mihai, respins la admitere la Filologie, va fi obligat să lucreze mai bine de două decenii ca inginer (în ciuda unor studii ulterioare de Filologie și
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]