898 matches
-
sau pe diferență, ci, dimpotrivă, își scoate efectele din previzibil și din repetitiv. Principiul repetiției și al confirmării este ilustrat triumfal de Cartea de la Metopolis, unde el coboară în ficțiune, devenind pe de o parte o normă structurală a lumii povestite și pe de alta o temă de comentat și de dezbătut. Romanul nu poate fi povestit, ci doar demontat în articulațiile sale complicate, fiind mult mai important prin ce se arată decât prin ce se relatează în el. Personajele, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
Timișoara. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1998. A publicat: Infinitul mărunt. De la configurația intertextuală la poetica operei, Cartea Românească, București, 1992 (Premiul Uniunii Scriitorilor În 1992 pentru debut În eseu, istorie și critică literară); Istorie trăită, istorie povestită. Deportarea În Bărăgan, 1951-1956, Amarcord, Timișoara, 1997. A conceput și coordonat volumele: Lumi În destine. Memoria generațiilor de Început de secol din Banat, Nemira, București, 2000; Germanii din Banat prin povestirile lor, Paideia, București, 2000; Memorie și diversitate culturală. Timișoara
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Mirton, Timișoara, 1996. Vișa, Augustin, Din Închisorile fasciste În cele comuniste din URSS și România, prefață de Gabriel Țepelea, cuvânt de Încheiere de Corneliu Coposu, Institutul pentru Analiză și Strategie Politică „Iuliu Maniu”, București, 1997. Vultur, Smaranda, Istorie trăită - istorie povestită. Deportarea În Bărăgan (1951-1956), Amarcord, Timișoara, 1997. Wurmbrand, Richard, Cu Dumnezeu În subterană, traducere de Marilena Alexandrescu-Munteanu și Maria Chilian, Casa școalelor, București, 1993. Zugravu, Cezar, „Metodele de tortură din Securitate, din Închisori și din lagărele de exterminare”, În Analele
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Iași, 2005. Vighi, Daniel, Marineasa, Viorel (ed.), Rusalii ’51. Fragmente din deportarea În Bărăgan, Marineasa, Timișoara, 1994. Vighi, Daniel, Marineasa, Viorel, Sămânță, Valentin (ed.), Deportarea În Bărăgan, 1951-1956. Destine - Documente - Reportaje, Mirton, Timișoara, 1996. Vultur, Smaranda (ed.), Istorie trăită - istorie povestită. Deportarea În Bărăgan (1951-1956), Amarcord, Timișoara, 1997. Vultur, Smaranda, „Deportări În Bărăgan. Limbaj, morală și moravuri”, 22, nr. 814/11-17 octombrie 2005, pp. 16-18; nr. 817/1-7 noiembrie 2005, p. 15. *** DEX. Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
ștevin, Silvestru, Desculț prin propriul destin, ediția a II-a, Mirton, Timișoara, 2004. Mărturie sub formă de memorii a unui fost deportat În Bărăgan. Totok, William, Aprecieri neretușate, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 1995. Vultur, Smaranda, Istorie trăită - istorie povestită. Deportarea În Bărăgan 1951-1956, Armacord, Timișoara, 1997. Cartea conține transcrieri ale unor povestiri de viață ale foștilor deportați În Bărăgan de diverse etnii, situații sociale și origini. Povestirile sunt Însoțite de un indice tematic În marginea textului, adresat cercetătorilor interesați
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
magistraturi au cerut o nouă întrevedere, ceea ce a condus la înlăturarea interdicției pentru perioada mandatului comitetului i Dieci aflat atunci în funcție 62. Istoria arestării și torturii la care a fost supus Machiavelli în februarie și martie 1513 a fost povestita de multe ori. Este foarte important să știm că eliberarea lui Machiavelli, la 12 sau 13 martie, pare să nu fi avut alte urmări juridice, rămânând astfel doar condițiile impuse de relegatio din noiembrie anterior rămasă în vigoare și interzicerea
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de propriul păcat, ci și de lipsa sa de armonie și își pierde încrederea în puterea rațiunii, care domina filozofia păgînă. în sfîrșit, Augustin găsește în experiența sa confirmarea credinței care în acel moment - adică la multă vreme după evenimentele povestite - îl animă, motiv pentru care opera are și un pronunțat conținut teologic. în diferitele întîmplări pe care le trăiește omul, în erorile și suferințele sale, el vede prezența lui Dumnezeu și a providenței sale. Toate acestea se vor încheia cu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
muri, într-un poem în hexametri intitulat Scriere de mulțumire către Dumnezeu, cu descrierea vieții mele (Eucharisticos Deo sub ephemeridis meae textu), o autobiografie cu o prefață în proză. Opera lui Paulinus descrie cu multă sinceritate implicarea autorului în evenimentele povestite și se configurează ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu, care l-a vegheat mereu, în ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut, și ca un imn închinat Providenței, de aceea Courcelle și Fontaine au vorbit despre niște „Confesiuni în miniatură”. într-
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ioan le-a adunat în 89 de capitole. Opera e interesantă pentru că ne ajută să înțelegem cum au evaluat monofiziții conciliul de la Calcedon în epoca în care s-au bucurat de cel mai mare succes; așa cum rezultă din conținutul revelațiilor povestite, ei considerau conciliul un fel de revanșă obținută de nestorienii condamnați la Efes. Ioan culege informațiile de la Petru Ibericul și din cercul acestuia, sub formă de tradiții orale transmise de călugării din lavra de la Maiuma. Iată cîteva exemple. în primul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a petrecut și ultimii ani. în tinerețe frecventase școala gramaticilor Helladius și Ammonius, care în jurul anului 390 se mutaseră de la Alexandria la Constantinopol. Probabil că Socrate nu a plecat niciodată din Constantinopol pentru a se informa mai bine în privința evenimentelor povestite. Nu vorbește deloc despre meseria sa. în manuscrise i se spune „scolasticul”, ceea ce în mod normal trebuie înțeles ca „procurator legal” sau chiar „jurist”. N-a aparținut cu siguranță clerului din capitală, chiar dacă imboldul de a scrie opera i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
perioadă, care i-ar fi oferit dovada că Istoria bisericească a lui Rufin, de care se folosise pînă în acel moment, nu era credibilă. Scriitorii dinainte se bazaseră mai mult de conjecturi decît pe surse din aceeași perioadă cu faptele povestite. Prin urmare, s-ar părea că primele două cărți ar fi fost rescrise radical, în timp ce de la a treia la a șaptea Socrate ar fi operat puține modificări. Capitolul 11 din cartea a șasea, care prezintă conflictul dintre Ioan Hrisostomul și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lega de tânărul acela, a cărui moarte prefigurează propria lui moarte și pe care îl socoate ca pe un alt el însuși. E drept că, în acest sens, s-au spus până acum destule, dar au fost înfățișate din afară, povestite ca niște fapte și întâmplări. Trebuie văzute acum dinlăuntrul lui Ahile, ca proiecții ale unei iubiri, cea mai mare și mai intensă iubire din cuprinsul Iliadei. Și cea mai desprinsă de orice alte determinări, pentru că nu vine nici din sânge
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de sindicalist simpatic și, în consecință, contestatar al puterii, livra ponturi interesante, povestindu-le savuros, numai bune de pus în pagină. În esență, asta era el, un narator, deși a stat mulți ani cu o cameră video pe umeri. Imaginile povestite aveau mai mult farmec decît cele surprinse cu obiectivul. Sotir era la bază inginer minier; de fapt, salvator în mină. A petrecut vreo 20 de ani în Valea Jiului, a jucat și ceva fotbal în Divizia B, la Lupeni, apoi a
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
est: ca neantul, fără evenimente) a "eroului" lovinescian. Înainte de orice, teatralizarea narațiunii se realizează, la fel, tot prin procedeul povestirii "în ramă", datorită căruia naratorul își prezervă privilegiul de martor-spectator (pretins obiectiv, fiindcă neimplicat) al unui episod dramatic trăit (și povestit) de altcineva. 3.2. "Addenda" la un repertoriu de situații dramatice În Remușcarea, de pildă, scenariul e identic, cu diferența că prietenul naratorului propriu-zis (nemaifiind scriitor, ca Leon, ci pictor) nu "citește" dintr-un jurnal, dar relatează prin viu grai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un text și o vom interpreta mai apoi ca pe un produs static, ca și când acesta ar reflecta identitatea„interioară”, care, de fapt, este un flux. Mai mult decât atât, o astfel de poveste e afectată de contextul în care este povestită: de scopul interviului (de exemplu, pentru angajare sau în vederea participării la un studiu), de natura „publicului” și de relația ce se formează între povestitor și ascultător (provin oare cei doi din aceeași cultură, sunt sau nu sunt de același sex
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de prestația mea (...) aveam așteptări mai mari”. E semnificativ însă faptul că problema bacalaureatului e evocată ca răspuns la întrebarea directă a intervievatoarei, după o foarte lungă descriere a experienței de liceu care nu a inclus acest aspect. În episodul povestit spontan, Sara descrie întreaga sa experiență școlară sub titlul „Liceul mi-a făcut foarte bine”. Repetă de câteva ori faptul că, după părerea ei, rezultatele pozitive de mai târziu obținute de absolvenții clasei experimentale ar trebui să fie atribuite faptului
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
vieții nu este o simplă cronologie de evenimente ordonate care poate fi remarcată în text; ea presupune în plus și o organizare anume, ce ține strict de maniera în care naratorul alege să-șispună povestea. Mai mult decât atât, prima amintire povestită ar putea fi alta decât prima amintire amintită, dar totodată, este prima pe care naratorul alege s-o introducă în povestea sa, prima care, așa cum spunea Adler, „are relevanță pentru situația în care se află”, ea putând fi, astfel, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
copilărie normală”. Decizia privind amintirile timpurii considerate în ordine cronologică sau textuală a fost, practic, impusă de textele înseși; organizarea interviului a fost cea care a constrâns naratorii la o construcție cronologică a poveștii, așa că, în cele mai multe cazuri, prima amintire povestită a fost și prima pe axa timpului. În anumite cazuri excepționale, când axa timpului era neglijată, așa cum s-a dovedit a fi narațiunea lui Jacob la care mă voi referi mai târziu, prima amintire povestită solicită o interpretare specială. Asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
în cele mai multe cazuri, prima amintire povestită a fost și prima pe axa timpului. În anumite cazuri excepționale, când axa timpului era neglijată, așa cum s-a dovedit a fi narațiunea lui Jacob la care mă voi referi mai târziu, prima amintire povestită solicită o interpretare specială. Asemenea exemple ar fi fost probabil mult mai frecvente în momentul în care organizarea interviului ar fi permis o construcție mai liberă a poveștii. Sara5: amintirile timpurii și semnificația lor pentru povestea vieții Prima amintire distinctă
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
se manifeste doar în perioada adultă și de ce femeile încep să se stabilizeze doar la vârsta mijlocie. Mai mult decât atât, dată fiind presupunerea mea teoretică referitoare la bidirecționalitatea relațiilor dintre povestea vieții și identitatea personală, adică legătura dintre viața povestită și viața trăită, ne putem întreba cum se leagă narațiunile polifonice ale femeilor de identitățile lor? Un răspuns la prima întrebare poate fi găsit în considerațiile referitoare la procesele de socializare ce au loc în diferitele etape ale vieții. În
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
țară și cultură. Povestind despre istoria familiei anterioară imigrării, intervievatul dorea de obicei să sublinieze faptul că, în țara de origine, familia era mai influentă și avea un statut social mai bun decât în Israel. În plus, multe dintre anecdotele povestite îl înfățișau pe tatăl povestitorului ca răzvrătindu-se împotrivapropriilor părinți, fiind astfel prima generație pe drumul schimbării. În această manieră, intervievații își ofereau, practic, niște justificări indirecte privitoare la propriile decizii pe care le-au luat în viață și care
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui René Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne imaginăm teoria relativității povestită de pana unui filosof înmuiată în geniul unui poet... Performanța nu încetează să stupefieze. Pentru că Lucrețiu procedează asemenea unui om de știință și recurge la o metodă experimentală demnă de acest nume. Ansamblul poemului în versuri solicită cunoașterea directă prin
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
din Cluj-Napoca, este succesiv, tot aici, cercetător principal la Arhiva de Folclor a Academiei Române, șef al sectorului de etnologie (1980-1990) și director (din 1990). Și-a luat doctoratul în științe filologice în 1978, la Universitatea din Cluj-Napoca, cu teza Fenomenul povestitului în folclorul românesc din Transilvania. Din 1992, activează ca profesor-asociat pe lângă Universitatea clujeană. Secretar de redacție (1980-1985) și redactor responsabil la „Anuarul de folclor”, devenit „Anuarul Arhivei de Folclor”, este totodată membru în colegiile de redacție la „Revista de etnografie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
departe, coborând până la nivelul motivelor și al segmentelor de text, cărora le verifică variabilitatea, ponderea, stabilitatea, poeticitatea și inclusiv gradul de „consistență tipologică”. Probând un orizont teoretic remarcabil, cartea rămâne un instrument de lucru util pentru specialiștii în domeniu. Fenomenul povestitului. Încercare de sociologie și antropologie asupra narațiunilor populare (1999) se remarcă prin atenția acordată aspectelor de viață din basme, legende, snoave, povestiri mitice ș.a., precum și rolului și funcțiilor complexe pe care le au acestea în comunitățile sociale, mai exact în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
prin atenția acordată aspectelor de viață din basme, legende, snoave, povestiri mitice ș.a., precum și rolului și funcțiilor complexe pe care le au acestea în comunitățile sociale, mai exact în diverse medii și situații concrete de povestit. Analiza coordonatelor sociale ale povestitului, a manifestărilor de funcționalitate a comunicării narative și considerațiile asupra vieții specifice a fiecărei categorii, cu evaluarea stadiului atins în cunoașterea speciilor, dar și a dimensiunilor repertoriului național, duc mai departe tradiția științifică instituită în cadrul școlii sociologice de la București, folosindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]