1,132 matches
-
Maxine Greene (1974)109. „Conștiința” este conceptul central al fenomenologiei. În accepțiunea lui Husserl, fenomenologia este știința obiectivă care studiază conștiința subiectivă. Greene (1974) a observat, cu justețe, că termenul husserlian conștiință nu sugerează investigația introspectivă, cum credeau behavioriștii și pozitiviștii - dimpotrivă. Greene (1974) a demonstrat cu claritate că, în termenii fenomenologiei, conștiința umană nu este orientată spre ea însăși, ci spre lume. Conștiința umană nu „vorbește” despre sine, ci despre obiecte, fenomene și evenimente exterioare ei. Ea se în-tinde spre
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dubitativă și, pe urmele lui Maurice Merleau-Ponty din Le Visible et l’invisible, face fenomenologia cuvântului. Ca memorialist, în impresiile de călătorie din Reverii pe malurile Senei (1978) V. evocă uneori fidel și empatic. Compensând dogmatismul său „științific”, fundamentarea sa pozitivistă în general, aici este mai subiectiv și mai interesant. Îi amintește pe Restif de la Bretonne, Charles Baudelaire, Gérard de Nerval, Honoré de Balzac, Marcel Proust, Guillaume Apollinaire, André Breton, B. Fondane, Ilarie Voronca. Călătorul își continuă notațiile impresioniste în Popas
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
premodernă, iar în 1981 scoate Istoria literaturii române de la început până azi. Critic total, istoric literar erudit, P. este mefient față de noile metode, considerând că „nu metodele fac critici, ci invers”. Viața lui G. Ibrăileanu este o biografie în stil pozitivist, cu încercarea, totuși, de a face portretul intelectual și psihologic al unui om reputat, până atunci, prin ascetismul și obsesiile lui profesionale. Pentru P. Ibrăileanu este un creator complex, tulburat, ca Titu Maiorescu, de drame interioare, inclusiv acelea de ordin
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
1987. Prozele SF cuprinse în Planetarium sunt scrise de P. în contextul anilor ’80 ai secolului al XX-lea, perioada „noului val”, a almanahului „Anticipația”, a fervorii cenaclurilor de gen și a fanzinelor. Un număr de tineri, majoritatea de formație pozitivistă, abordează literatura SF de pe alte poziții decât o făcuseră cei din generațiile anterioare, tributare în mare măsură unei viziuni idilice, ideologizante sau în cel mai bun caz lirice. „Noul val” al deceniului al nouălea aduce în peisaj o mentalitate anglo-saxonă
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
Manuel Machado, Rubén Darío. În „Pleiada” (1927) semnează cel dintâi studiu românesc despre poezia latino-americană, popularizata și prin numeroase traduceri. S-a arătat interesat nu numai de scriitorii clasici, ci și contemporani. Atras îndeosebi de Cervantes, analizează, după principii istorico-literare pozitiviste, raporturile dintre biografie și opera, răspândirea scrierilor sale în spațiul italian, locurile prin care a trecut autorul. După ce în 1942 a realizat o lucrare despre traducerile românești din Don Quijote, a dat în cele din urmă și propria lui versiune (I-
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
umbra ș.a.), orientarea pare să sugereze apropierea de viziunea poetului și cercetătorului englez F.W.H. Myers, foarte popular în Europa prin lucrarea postumă Personalitatea umană și oarecum la modă după 1921, când André Breton îl preia, cu unele corecții pozitiviste, în teoriile sale asupra automatismului psihic. În ambele cazuri se vizează un singur scop: explorarea teritoriului de dincolo de conștiință. Dar partea de umbră, subiacentă, a conștiinței se lasă greu descifrată, impunând prin imprevizibil și fantasticitate. Aceasta este, de altfel, și
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
profilul revistei). Cu o mare exigență în privința nivelului științific și consecventă declarațiilor din articolul-program, R.c. cuprinde în paginile sale nume importante din peisajul cultural al vremii. Sunt prezenți cu studii și articole Cezar Papacostea (Gândirea epică elină, un studiu pozitivist asupra aspectelor social, politic, economic și geografic ale spațiului din textele homerice și hesiodice), I. Valaori (Pindar - un studiu de retorică și estetică, Antichitatea păgână și creștinismul - o analiză a ecumenismului creștin în Antichitate, Teatrul vechi și teatrul modern - eseu
REVISTA CLASICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289190_a_290519]
-
pretenție de a «contura» un personaj [...] apare de altfel în cele mai multe cronici literare de azi, fără să mai vorbim de naivele manuale didactice, răsplătind cu laudă ori pedepsind cu reproș”), dezvăluie dogmatismul și precaritatea unei psihologii anacronice - „raționalistă, romantică și pozitivistă”. În contrast cu rigiditatea deterministă a scriiturii de tip mimetic, Proust introduce în literatura europeană, scrie P. în Noua structură..., onestitatea absolută a propriei conștiințe, înlocuind, prin cultivarea asociațiilor capricioase ale memoriei involuntare, omnisciența auctorială tradițională - ubicuă și falsificatoare - cu „autenticitatea halucinantă
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
au urmat: bogăția și rigoarea informației, interesul pentru ideologia literară și pentru palierul teoretic al cercetării, atenția acordată metodei adecvate la text. Tinzând spre interdisciplinaritate și utilizând o paletă amplă de strategii critice mai vechi sau mai recente (istoristă și pozitivistă, stilistică, structurală, psihanalitică, tematistă, sociologică, antropologică, semiotică), istoricul literar își va lărgi accesul la text, ajungând la ceea ce Edgar Papu avea să numească pansemantism. Lectura superficială, care își neglijează obiectul declanșează resortul polemic necruțător al lui M.. Pentru revelarea pansemantismului
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
chiar dacă, intermitent, se preocupă de altceva (Despre viața viitoare la români, Credințele religioase la români). În aceeași cheie scrie la „Drepturile omului”, „Muncitorul”, „Literatură și știință”, „Munca”, „Lumea nouă”, „Gazeta săteanului”, „Lumea nouă științifică și literară”, „Albina” ori la „Calendarul pozitivist”, „Almanahul social-democrat” ș.a. E directoare (1894) a revistei „Evenimentul literar”, unde publică mult, uneori sub pseudonim (Elisabeta, Eva, Sonia, Sorina, Vanda D.). Recunoscută ca o vajnică militantă în interiorul mișcării social-democrate românești, se vede însă obligată să părăsească partidul în 1899
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
valorizează pornirea polemică în mai multe campanii, în care temeritatea inițială se metamorfozează aproape reflex în agresivitate și exces, în rigiditate ideologică. Declarându-se adept al darwinismului și al ateismului, el receptează de fapt ideile mai noi printr-o grilă pozitivistă, frecvent empirică. Traduce, prelucrează cu zel și consacră acestor subiecte numeroase articole, unele organizate în cicluri. Aceeași perseverență în numele umanitarismului o pune în răspândirea unor teorii sociale antiburgheze. Două lucrări, din Engels (Originea familiei, a proprietății private și a statului
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
în special prin romanul ciclic Les Rougon-Macquart, Zola își asumă și rolul de teoretician în Le Roman expérimental, Les Romanciers naturalistes, Le Naturalisme au théâtre (toate publicate în 1880). Marcat, asemenea celorlalți componenți ai cenaclului, de scientismul epocii, de filosofia pozitivistă (Auguste Comte, Herbert Spencer), de estetica lui Hippolyte Taine (construită pe concepția triplei determinări a creației literare: prin rasă, mediu social și moment istoric), de realizările chimiei și ale medicinei, Zola se mărturisește îndatorat mai cu seamă lui Claude Bernard
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
atentă încadrare a gândirii cioraniene în climatul epocii, prin identificări și delimitări succesive în raport cu sursele politice și filosofice, cu mișcarea legionară, cu ideologia criterionistă ș.a. Sunt evitate atât cazuistica frivolă, cât și tonul justițiar revanșard, procedându-se, în bună tradiție pozitivistă, la o examinare minuțioasă a datelor istorice, filosofice și ideologice, ordonate cu o claritate ireproșabilă, deși uneori cu o pedanterie redundantă. Argumentul-cheie, care susține respingerea (cu nuanțele de rigoare) a concepției cioraniene, se bazează pe o disociere justă a regimurilor
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
sa - de „nevoia, adânc resimțită de marea poezie a primei jumătăți de secol, a unei retrageri într-o geometrie purificată de elemente figurative, desprinsă de reprezentări”. La fel stau lucrurile în Repere critice, unde textele sunt animate de același spirit pozitivist. Alegându-și drept criteriu „modul cum s-a privit critica pe ea însăși”, comentatorul realizează o clasificare sistematică a criticii contemporane, identificând patru modalități: „critica exegetică” (Dinu Pillat, Eugen Simion, Ion Bălu, Ov. S. Crohmălniceanu, Mihai Gafița), „critica eseistică” (Alexandru
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
să întrebe „La ce s-a gândit Brutus, ce l-a făcut pe el să-l înjunghie pe Cezar?”. Cauza evenimentului constă deci în ideea din capul persoanei prin intermediul căreia a avut loc evenimentul (Collingwood, 1956). Într-un spirit mai pozitivist britanic, Collingwood mută însă accentul de la trăit la „idee”, la rațional. Pentru el, înțelegerea nu înseamnă „retrăirea”, ci „reacțiunea”, adică reconstituirea gândului actorului istoric. În mod explicit, el pornește de la ideea că starea de spirit, trăirea subiectivă, este dificil de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
față, teoria marxistă este singura, dintre cele mai importante, care susține ideea de progres. Este interesant din această cauză să fie trecute în revistă obiecțiile aduse în filosofia actuală occidentală ideii de progres. Primul tip de obiecție este de origine pozitivistă: progresul se fundează pe judecăți de valoare, iar acestea nu au ce căuta în știință. Conceptul de evoluție se fundează pe judecăți de fapt. În perspectiva sa se încearcă a se determina empiric care sunt fazele prin care trece o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trebuie însă să facă abstracție de preferințele cercetătorului sau ale oricărui alt subiect și să descrie realitatea așa cum este ea, în propriii ei termeni. Conceptul de progres poate figura la nivelul filosofiei, al speculației, dar în nici un caz în cadrul științei pozitiviste, empirice. Al doilea tip de obiecții se referă la relativitatea sistemelor de valori. Dacă ar exista un sistem universal de valori, el ar putea constitui un etalon empiric de estimare a diferitelor tipuri de societăți. Orice cercetător l-ar putea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
universal de a te situa - față de lume - creând către automatismele receptoare produse de acesta. De altfel, în cartea consacrată poeziei medievale tot ce rămăsese anterior implicit teoretic se etalează emfatic. Criticul coboară în picaj abrupt, fără nici un fel de scuze pozitiviste, admițând ab initio că se orientează după o concepție semiotică fermă. Premisa o reprezintă schemele elementare de acțiune și de interacțiune umană, adică disponibilitățile antropologice universale - numite aici „vocații” -, satisfăcute prin creație și prin receptare, indiferent de natura materialului colportat
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
date îl poate adesea determina pe omul de știință să neglijeze unele fenomene importante. Observația de bază este că investigația trebuie făcută fără o specificare minuțioasă prealabilă a proiectului de cercetare. Putem ușor recunoaște această opinie ca reprezentând o poziție pozitivistă și o putem, în consecință, supune aceleași critici pe care o aducem tuturor celorlalte raționamente ale pozitivismului. Este doar o iluzie, foarte răspândită de altfel, că știința ar însemna, în principal, observarea de fapte și colectarea lor. Cei care susțin
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
sistemul integralist al monografiei sociologice, elaborat de D. Gusti și de principalii săi discipoli, H.H. Stahl, M. Vulcănescu, Tr. Herseni, A. Golopenția, care a stat la baza primei școli sociologice moderne din România - Școala sociologică de la București; prelucrând creator presupoziții pozitiviste franceze și comprehensive germane, D. Gusti și colaboratorii săi au construit un sistem sociologic articulat de teorii și concepte: teoria voinței sociale, teoria cadrelor și manifestărilor sociale, conceptul unității sociale, legea paralelismului sociologic; acest sistem a servit drept cadru analitic
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
etnocentric sau asupra unui general care nicăieri nu poate fi identificat. Rolurile tradiționale ale științei sociale, derivate din „proiectul iluminist”, au fost fixate, într-un interval de peste două secole, astfel: construcția (ingineria) socială a ordinii instrumentale și expresive (prin sociologia pozitivistă și funcționalistă); producerea și managementul schimbării sau transformării sociale și politice mai ales prin sociologia schimbării, a revoluției sau prin cea critică, în care ar putea fi incluse și teoriile feministe ale emancipării; analiza interpretativă ce ar facilita înțelegerea modului
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în 1996. Precedată de numeroase studii și articole publicate în revistele de specialitate și de colaborări la volume colective - B. P. Hasdeu și contemporanii săi români și străini (II, 1984), Biblia de la București (1988) -, cartea se înscrie în aria cercetărilor pozitiviste de bună tradiție nu numai universitară. Investigația la obiect combină posibilitățile oferite de critica, teoria și istoria literara, literatura universală și comparată, lingvistică, sociologie și istorie. Consistentă îndeosebi este a doua secțiune - Relații culturale și literare -, cercetarea trimițând aici exclusiv
MITU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288189_a_289518]
-
numai prin ridicarea în sfera de interese a omenirii. Raționalist ponderat, el a năzuit către o filosofie practică, nu speculativă, marcându-și influența asupra unei întregi serii de gânditori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. De orientare pozitivistă este și Logica sa, aflată sub influența lui John Stuart Mill. Apărută în 1876, lucrarea a cunoscut numeroase reeditări și a avut un rol deosebit în formarea școlii românești de logică. Difuzată de la catedrele universităților din Iași și, mai ales
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
gândirea filosofică a lui M. a îndrumat hotărâtor spiritul public românesc din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea către spiritul științelor moderne. Nu mai puțin important a fost rolul său în crearea terminologiei filosofice românești moderne. Din tendințele pozitiviste ale gândirii sale decurge și preferința pentru o estetică în care primatul revine legii sau, mai exact, principiilor. Judecata de valoare este supusă principiilor care, în decursul timpului, se schimbă în funcție de experiențele literare ale fiecărei epoci. Ideea reînnoirii periodice a
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
1867-1868, odată cu apariția articolului Dreptul public al românilor și școala lui Barnuțiu (tipărit separat în 1868 și inclus în volume cu titlul Contra școalei Barnuțiu). Adversar, prin temperament și formație, al oricăror excese, adept al organicismului și al sistemelor filosofice pozitiviste și criticiste, M. a condamnat cu duritate șovinismul și demagogia, pe care le considera responsabile de impasul culturii române, la temelia căreia socotea că s-ar afla așezat „neadevărul”. Rădăcinile acestei situații le găsește în perioada anterioară. Constată că ideea
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]