523 matches
-
până aproape de tavan. Era din nou liber, iar sub el Giulia butona telecomanda televizorului. La picioarele ei se vedea o mogâldeață. Zogru s-a uitat mai bine și în prima clipă a crezut că murise: dedesubtul lui era tot el, prăbușit, cu aripile fleșcăite, ca niște urechi imense. Apoi corpul de pe podea a ridicat fruntea și și-a scuturat aripioarele. Avea fața ca o picătură de apă în care era închis chipul luminos al Giuliei. Zogru continua să privească fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Era o mare lovitură publicitară... - Aveai de gînd să-i spui Într-o zi adevărul Mariei? - De ce aș fi făcut-o? Nici pe ea nu admiteam s-o pierd... Aș face orice pentru asta... Orice... Glasul tăcu, lăsînd-o pe Marie prăbușită. Deziluzia ei În legătură cu Christian era totală, mai ales cînd se gîndea cum se Învinovățise și se acuzase că-l trădase pentru Lucas... Ryan reîncepu să vorbească, Îl ghidă pe skipper să vorbească despre un alt naufragiu, cel din 1968... Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aproape nimic. Duminică dimineața, se scula puțin mai târziu; Bruno venea În patul ei, se ghemuia lângă trupul ei descărnat. Uneori Își imagina că, Înarmat cu un cuțit, se trezește noaptea ca s-o Înjunghie În inimă; se vedea apoi prăbușit, plângând, Înaintea cadavrului; Își Închipuia că va muri la scurt timp după ea. La sfârșitul lui 1966, bătrâna primi o scrisoare de la fiică-sa, care-i aflase adresa de la tatăl lui Bruno - cei doi Își scriau În fiecare an, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ca un porc și din când în când îmi bag mâna sub jetul de apă rece. Muncesc de trei ore. Și n-am reușit să fac nimic care să se poată mânca. Până acum am aruncat un sufleu de ciocolată prăbușit, două tigăi de ceapă arsă și o cratiță cu caise congelate la simpla vedere a cărora mi-a venit greața. Nu înțeleg deloc ce s-a întâmplat. N-am timp să înțeleg ce s-a întâmplat. Nu e momentul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
E ca și cum întreaga lume juridică n-a făcut decât să mă vorbească pe la spate. Ca în transă, clichez pe pagina următoare - și lista continuă. Dau la pagina următoare, apoi la următoarea. Mă simt de parcă m-aș uita la un pod prăbușit. Încerc să estimez pagubele ; îmi dau seama pentru prima oară cât de grav mi-a fost terfelit numele. Nu mă mai pot întoarce niciodată. Știam eu. Și totuși cred că nu o știam de fapt. Cel puțin nu în adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și Tatăl se săturase de fițele lui Krog și de amărâții ăia de tovarăși ai lui. Era cât pe ce să alunecăm În apa furioasă, dar am izbutit, până la urmă, să ne agățăm, fiecare cu câte o mână, de copacul prăbușit, ținând În loc bulumacul. Blănurile, armele și traista Runei erau Încă În culcușul lui Enkim, dar nu aveam decât câteva clipe ca să ne urcăm pe stâncă. Grăbiți, am Început să azvârlim din culcuș tot ce adusesem cu noi, dar apa prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după ce? Sau ți-e dor de fratele tău? Ce să-ți spun eu ție? Dacă te-ai rătăcit, ce să-ți fac? Trebuia sa te duci la fratele tău. Ți-e dor de el? Spune? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ascuns, chircit, prăbușit.): Da. IOANA: Am să-l caut, fii liniștit. Cum arată fratele tău? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E... așa... ca mine... IOANA: Ți-e frate geamăn, și ție, nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA: Bine, hai... du-te acum în camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pândind mută și adâncă pașii sorbului de vine s-o răzînvolbe. Pe mal Pe țărmul ucrainean al Dunării, turla nouă a bisericii sclipea sângeriu în înserare. Din susul fluviului, de dincolo de ostrovul cu sălcii lascive, cu ramurile împreunate, cu trunchiurile prăbușite unul peste altul, parcă spre a se susține într-o ultimă deznădejde de a rămâne încă în picioare în asfințit, razele soarelui răzbăteau printre strama norilor molcome, rățlețe, biruite. O mână nevăzută le răsfirase rare, împrăștiate peste pietrele debarcaderului, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
țăcănit de zaruri și ghiocei înflorind Pâclă-n pădure - lumina se înalță dintre ghiocei Plouă necontenit - mocnește-n pământul ud jarul ridichei În ploi cu spume spălate-s noroaiele - reînviere Numai un melc pe trunchiul oțetarului - tot cerul vânăt Gardul prăbușit - cireșul înflorește pentru prima oară Liniștea din zori - guguștiucii uguind într-un singur glas sursă foto: LEONOV VALERIU Copaci înfloriți - în ciripitul nesfârșit mi-ascult tăcerea Vântul răvășind petale de corcoduș - ninsoare de-april Din nou înflorit bătrânul salcâm - și
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
plecase cât putuse de repede. Iar acum îi aștepta pe mohorâții vânători de case de vacanță. Când aceștia s-au apropiat, Hugo a observat că mașina lor nu semăna deloc cu un Saab decapotabil. Semăna mai mult cu un Polo prăbușit. Cuplul slăbănog care s-a dat jos din vehicul nu arăta nici el ca un cuplu de cretini cu bani. Hugo și-a dat seama că erau reprezentanții arhetipului Tânăr și Fără un Sfanț. Bărbatul avea în jur de douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
distins. Când chelnerul i-a adus băutura, Hugo a observat un morman decrepit de carne, care-i aducea aminte de portretele cu Henric al VIII-lea. Mormanul stătea vizavi, prăbușit într-un fotoliu, cam obosit, din piele. Numai că bărbatul prăbușit și adormit, lăsându-și la o parte vârsta înaintată, purta o șapcă de baseball cu cozorocul la spate, o pereche de pantaloni de luptă colorați într-un portocaliu violent și un tricou cu imprimeu de camuflaj care-i stătea întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
este capul de afiș, vedeta show-ului morbid, iar SCRIITORUL distribuit în rolul secundar își merită toți banii pe care nu-i primește niciodată de la edituri. De o parte și de alta a drumului se desfășura câmpul, norii întunecați păreau prăbușiți ca niște parașutiști printre coroanele copacilor din pădurea aflată la mai puțin de un kilometru, iar el își spuse că va mai alerga o bucată de drum, până când plămânii vor bate cu pumnul în masă, apoi se va întoarce acasă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
minte să se comporte față de vreo reprezentantă a sexului frumos ca înaintea unei cărți de decupat. Își băteau cruci, îl priveau încruntați zile întregi, îl chestionau c-o emoție de care se crezuseră despovărați: - Dar pe aleea, cu țâțele mai prăbușite, de ce nu le descăpățânai, bă Ulpiule? Îl momiseră și cu vorba bună, dar mai mult de două cuvinte nu puteai să scoți de la el. Umbla abătut prin celulă, se preumbla pe lângă pereți ore întregi, nici colegul său de recluziune nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el a pus doi sori și trei luni în albastra adâncime a cerului și dintr-un șir de munți au zidit domenicul său palat. Colonade - stânci sure, streșine - un codru antic ce vine în nouri. Scări înalte coborau pintre coaste prăbușite, printre bucăți de pădure ponorâte în fundul râpelor până într-o vale întinsă tăiată de un fluviu măreț care părea a-și purta insulele sale ca pe niște corăbii acoperite de dumbrave. Oglinzile lucii a valurilor lui răsfrâng în adânc icoanele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
obișnuise cu durerea, cu boala, cu mizeria și lumea putrezea sub un cer de azur nepăsător în timp ce păduchii cucereau tot mai mult spațiu, iar ploșnițele le sugeau sângele. Revedea detalii de imagini șterse din minte și din inimă, un zid prăbușit, o fereastră fără geamuri, un ghiveci cu mușcate, o coroană de ardei atârnată la uscat, o unealtă agricolă, o desagă. Ore-n șir rămânea prizonier trecutului, fixându-se într-o succesiune de amintiri conectate-ntre ele, într-o unică, imensă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
el se uită, parcă i-ar fi milă de mine, că nu am și io aripi... Pasărea terminase de ciugulit și-și luă zborul, mai întâi spre oraș, apoi se răzgândi și se pierdu în norii de praf ai povârnișurilor prăbușite. Iadeș trase după el sacul, potrivindu-se cu ceilalți la mers. Crezi că m-am țâcnit ? îi întrebă, cu sinceră curiozitate. — Ești doar prost, îl corectă Pârnaie. Dacă erai țâcnit, acuma aveai și tu aripi. Nu-s chiar prost, încercă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
incertă dintre ustensil, trofeu, decorație și mărturie, biblioteca, asociată cu posesorul ei, poate deopotrivă dezvălui și masca: un tic cultural, traseul unei formări, o aspirație îngropată, direcția unei pasiuni, bulimie, lene sau prostie, un proiect amânat la nesfârșit, un crez prăbușit. În sine, o bibliotecă nu garantează nimic. Ea sugerează doar, atunci când e anume arătată, o respectabilitate smulsă celuilalt prin raptul privirii, un spectacol copleșitor montat. Toți autorii aceia muți aliniați în rafturi par convocați pentru a depune mărturie că cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sonore este generat de variate surse din natură: sunetele vorbirii și muzicii, foșnetul frunzelor și șuieratul vântului, bubuitul tunetului, glasul păsărilor și strigătele animalelor, bătăile ploii și ale valurilor mării, zgomotele motoarelor, vehiculelor, căderii pietrelor și ruperii lemnelor, huruitul stâncilor prăbușite, sunetele cornului de vânătoare sau al tam-tamului ca mijloc de comunicație și multe altele. Raportat la scara speciei, individul este o microparticulă Îndeplinind, astfel, condițiile unei realități cuantice. De asemenea, observațiile fizicienilor potrivit cărora În lumea sub cuantică particulele se
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
E viu sau mort? Hei, șir, ascultă, prietene, vorbeste! Să fi murit așa? Nu, își revine. Dar ce ești, șir? GLOUCESTER: Fugi, lasă-mă să mor. EDGAR: De n-ai fi fost fir de paing, fulg, aer, De la atîția stînjeni prăbușit, Te-ai fi sfărmat că oul; dar respiri, Esti greu, nu sîngerezi, vorbești, esti teafăr. Zece catarge cap la cap nu fac nălțimea De-unde căzut-ai perpendicular. Minune-i că trăiești. Vorbește iar. GLOUCESTER: Dar am căzut sau nu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Tismăneanu exclamă: "Credeam că numai în Balcani se poate întâmpla așa ceva: după decenii de servilă prosternare la picioarele unor despoți sanguinari, după o pe cât de umilitoare, pe atât de bine remunerată pactizare cu torționarii securității, purtătorii de cuvânt ai recent prăbușitelor regimuri comuniste să renască precum niște prunci inocenți, gata să dea lecții întregii cetăți și să-i ponegrească fără jenă pe cei care înfruntaseră tirania"248. Unul dintre cele mai importante studii, Originile Totalitarismului (1951), îi aparține scriitoarei Hannah Arendt
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
-o noapte: // Doamne, ajută-mă să trec cu bine / Și noaptea asta". Dacă n-ar fi durerea asta îngrozitoare / Aș accepta senin, mioritic, / Chiar și figura asta de schingiuit". Acest al doilea Sorescu nu poate fi izolat de celălalt. El, prăbușitul, întristatul, nu voalează totuși chipul celuilalt pe care îl regăsesc luminos în amfiteatrele Universității ieșene. Despre cei doi Sorescu scriu cu mâna tremurândă. MĂȘTILE LUI IOAN ALEXANDRU La modul cantitativ, strict măsurabil, Ioan Alexandru este titularul unui record absolut; nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Același vers liber simulând fluxul vorbirii cotidiene (cu surplus de încărcătură lexicală), aceeași dicțiune sincopată, cu replici și autoreplici; aceeași viteză a reperelor filmice; toate cooperează acum la o autoimago complexuală frământată. Notații repezi sugerează distorsiuni, incongruențe, coșmare și nostalgii prăbușite: bunăoară în Sunetul plin, în treizeci de versuri se succed douăzeci și șapte de verbe înregistrând schimbări în realul apropiat. Conștiința poetului e un teatru de dezbateri febrile, teritoriu greu de controlat; desfăcutul, dez-acordatul, nelămuritul promovează textul, acesta găsindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și timpului se inversează, adică timpul devine tridimensional, iar spațiul o dimensiune a sa. Foarte interesant. Cel mai secret este proiectul "Aurora". În cadrul său se creează nave ultraperformante. Cel mai interesant este vehiculul Astra, obținut prin inginerie inversă de la nave prăbușite, are forma unui triunghi și se poate deplasa în toate direcțiile. Poate atinge o viteză de nouă ori mai mare decît cea a sunetului, ceea ce înseamnă cca 10.000 km oră în atmosferă. Dar ieșind din atmosferă, vitezele atinse pot
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cum este cea între 30-34 de ani sau 20-24 de ani, la pragul de 250-260 de mii pentru vârstele între 0-4 ani și 5-9 ani. Căderea pragului demografic atinge, iată, 50%, ceea ce ne permite să vorbim despre un edificiu demografic prăbușit, care s-a confruntat, deci, cu un fenomen din categoria dezastrelor. Examinarea piramidei rurale ne arată însă un alt tip de fenomen. Plafonul demografic atins de populația între 30-34 de ani este de 460 de mii. Populația cuprinsă între 0-4
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
și impactul ei asupra numărului populației tinere au redus dimensiunea unor costuri pe care le suportă familia și societatea pentru sarcină, maternitate, nașterea și creșterea copiilor, inclusiv educație”. Silogismul este tipic pentru strategia „naturalistă” a unei populații cu „speranță genealogică” prăbușită, o populație egoistă și deci indiferentă la timpul de mâine al familiei și al „neamului” (stirpei), inabilă să se bucure de copii, complet inabilă să treacă sentimentul timpului în manifestări ce pot aduce propagarea spirituală a ființei (deci, a comunității
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]