1,526 matches
-
de rîsul pe care nici nu mai doream, măcar, să-l stăpînesc. Eram de mult sluga lui. Nici nu știi ce provoacă haz mai mare, felul în care sînt îmbrăcați, demodat și caraghios, ca în anii șaizeci într-o provincie prăfuită, uitată de lume, felul în care sînt pieptănați, felul în care se suspicionează unii pe alții tot timpul, tipul de neîncredere viscerală față de un altul, felul în care apar și dispar din casuțele din decor, aiuritoare. Un tablou de Frida
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
nou, de cunoaștere, de proaspăt, de ce este minunat în lumea asta. Copilul meu trebuie să parcurgă niște texte imbecile, un amestec halucinant de scriitori minori și scriitori importanți - care să îi facă credibili pe ceilalți - de teme patriotice vechi și prăfuite, trebuie să facă propoziții cu "împlătoșat", să învețe poezii și texte scrise de Marcela Peneș și presărate prin manuale. Texte care sînt parcurse conștiincios la ore, citate, unele, memorate. S-au terminat poveștile fantastice ale lumii, poeziile cu haz, fabulele
Cui i-e frică de manuale? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7903_a_9228]
-
la judecata de apoi, cînd avea să fie chemat să spună ce făcuse în viață, în loc să-și arate cărțile proprii, lui Ion Papuc i-ar fi venit mai ușor să indice etajele compacte, înțesate cu tomuri îngălbenite și cu incunabule prăfuite, ale căror cotoare, impregnate de patina uzurii, își priveau spectatorii cu un aer rece de cadavru livresc. Cînd am ajuns s-o văd - o piesă de mobilier întinsă pe trei pereți înalți de 4 metri, pe care te cățărai urcîndu-te
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
de ieri sunt aceiași cu și mai marii de azi. Fostul maior de securitate Goncea, devenit între timp general, conduce din umbră întregul județ. El numește, în noul regim democratic, parlamentarii; el stabilește, taciturn, prefectul; el face ca, din rândurile prăfuitei familii Brandaburlea, să se aleagă necesarii capitaliști; el inventează, reciclând câțiva profesorași palizi, disidenții și transfugii locului. Galeria de nume e impresionantă, pe măsura complicațiilor etice la care se pretează purtătorii lor: Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu (primul președinte al reînființatului partid
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
care, recent, îl defineați drept un "guru al dreptei Ťpopulareť"? Despre neîmpăcatul adversar al ideologiilor extremiste? Despre subiectul atâtor atacuri ignare desfășurate tocmai în revistele lui Vadim Tudor? Sau despre intelectualul a cărui strălucire nu vă lasă să moțăiți pe prăfuitele bucoavne interbelice? Pe ce vă bazați când deschideți atât de larg baierele dezinformării? Ce probe aveți? Unde și când a atacat Vladimir Tismăneanu "dreapta tradițională"? La ce personaje, evenimente, formațiuni politice faceți trimitere? Există măcar o singură frază în opera
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
generații de critici literari care cu siguranță nu au pus niciodată mâna pe unele plachete și volume de versuri apărute la sfârșitul anilor '70 sau începutul anilor '80. Într-un fel, aceste recenzii readuc în actualitate un air du temps prăfuit, dar care le provoacă încă frisoane celor care l-au trăit. Mai mult decât atât, textele strânse în acest volum sunt însă importante din perspectiva evoluției în timp a scriitorului Daniel Vighi. Primele recenzii și articole publicate la începutul anilor
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
Mircea Lăzăroniu Apariția integralei jurnalului lui André Gîde, la editură basarabeana Cartier - patru volume groase, intimidante, într-un tiraj mic, de 800 de exemplare -, constituie negreșit un eveniment: oricît de prăfuita ar fi mare parte din opera celui supranumit altădată "contemporanul capital" sau "demoralizator al tineretului", nu e putin lucru să vezi cum un proiect editorial ambițios e dus pînă la capăt, în ciuda instalării crizei, si ne întrebăm cîte edituri de
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
al unei Elade de odinioară, albește, așezată cam la sfertul dealului, cula cu pridvor de zid a boierului Stambulichie. Pe coastă în sus, pornesc spre dînsa ulmi bătrîni; pruni călugărești, cu prune cu gît, galbene și lungărețe; pruni obișnuiți, duzi prăfuiți și nuci cu foi late și umbre mirositoare. Amestecați în același asalt pe care pomii și copacii îl dau dealului se află un număr oarecare de corcoduși și cîțiva cireși. Jos de tot, sub coastă, licărește oglinda de argint a
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
al unei Elade de odinioară, albește, așezată cam la sfertul dealului, cula cu pridvor de zid a boierului Stambulichie. Pe coastă în sus, pornesc spre dînsa ulmi bătrîni; pruni călugărești, cu prune cu gît, galbene și lungărețe; pruni obișnuiți, duzi prăfuiți și nuci cu foi late și umbre mirositoare. Amestecați în același asalt pe care pomii și copacii îl dau dealului se află un număr oarecare de corcoduși și cîțiva cireși. Jos de tot, sub coastă, licărește oglinda de argint a
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
foarte frumos poem (dacă nu chiar cel mai frumos) aduce cu sine, o dată în plus, aceeași imagine de o vitalitate electrică: "la oamenii mari dimineața e altfel: doar/ din reflex mai ducem acum ceașca la gură și doar un caimac prăfuit mai suflăm înainte/ de-a ne preface că bem/ iar fumul iese din țigară numai dacă învârtim de cheiță,// fumul acesta de pluș în care fetița nu se poate lovi.// da, am crescut mari și ca la toți oamenii mari
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
amintesc anonimatul”. „Încerc să pipăi golul din fereastră,/ dar mi se pare mai gol cel din oglindă,/ în care-s mai puțin, tot mai puțin”. O descripție melancolică a unei case pe acoperișul căreia „au înfrunzit țiglele”, ale cărei ferestre prăfuite „nu se mai uită nicăieri”, emanînd „un miros de singurătate prelungă”, în rafturile căreia „dorm biografii și războaie”, nu face decît să extrapoleze simțămîntul auctorial al autoinsatisfacției. Avem a face cu o penitență. Atracția lui Vasile Ponea către materiile cotidiene
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
din Nostalgia sau cei ai lui Mircea Nedelciu pentru că aceea este epoca, anii '80. O întreagă generație apolitică crește sub privirile vigilente, posace și prostești ale activiștilor politici de toată teapa, însă este clar că legatul revoluționar cu utopismele lui prăfuite nu mai are la dispoziție cureaua de transmisie a unei noi generații. Dragostea pentru Miriam, frumusețea cartierului, curtată de un tânăr din Occident cu o mașină trăsnet și țoale de vedetă hollywoodiană modelează existența „revoluționară" a lui Misha care își
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
eliberatoare. Sensul spectacolului devine și mai clar atunci când prin cadru, care înfățișează o stradă plină de hârtii, o stradă cenușie, și nu însorită cum o revendică onomastica, observăm trecând o tufă de scaieți luată de vânt exact ca în orașele prăfuite și pustii ale Vestului sălbatic. Ironia regizorului trece prin aceste citate filmice, iar jocul său rămâne cum am mai spus unul la confiniile cu tragedia reală fără a traversa niciodată frontiera. Filmul obținut, prin amabilitatea lui Goethe Institut, a fost
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
există biblioteci și edituri fantastice, „adăposturi” pentru oameni care muncesc și care se iau în serios. Dar noi, fiind săraci și neglijenți, n-am reușit și nu vom reuși să dezvoltăm măsuri de acest fel. Există încă un spațiu academic prăfuit, dar nu despre acesta vorbesc. Hai să ne privim în oglindă, fiindcă toată această euforie că avem de toate și călătorim încoace și-ncolo ar trebui să înceteze și să vedem ce-am făcut în acești douăzeci de ani. A.C.
Dubravka Ugresić: „Din teama de diferență, te apuci de ce ți-e la-ndemînă: steagul, stema, limba, genul, naționalitatea“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5965_a_7290]
-
cel al înmormântării. Or, într-o astfel de imagine, convoiul mortuar al lui Gheorghe Fikl este dominat de praporii înghețați în văzduh, iar orizontul galben al câmpiei, pe care acesta trece, se prăbușește brusc într-un haos albastru, de cer prăfuit. Casele de la Socolari, unde mai mulți artiști timișoreni și-au găsit refugiu de vacanță și de lucru, parcă și-au încetat existența istorică și se lasă topite în peisaj, piatra și pământul lor intrând definitiv în ciclul natural al ștergerii
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
de origine germană și că miting (engl. meeting) a fost propus sub varianta meting, pentru că părea mai... autohtonă.) În tot cazul, din lectura lui Călinescu (și doar de la el), eu am întâlnit termeni precum potatoric (de la lat. potio, băutură), impulberat (prăfuit), ideat (ital. ideare, „inventat”, „născocit”, „conceput”). Un text de el îți oferea pe incoloare („palid”, „spălăcit”), ca să nu mai pomenesc de numeroșii termeni din lexicul muzical la care el recurgea frecvent pentru a caracteriza poezia: „brio”, „adagio”, franțuzismul „son” (sunet
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
cu ele. Condiția este ca regizorul să plece de la partitură, s-o respecte, să țină cont de ceea ce a scris compozitorul și se află în text. Greșeala pe care o comit unii regizori se produce când spun că partitura este prăfuită și merg împotriva compozitorului. După opinia mea, scriitura învinge. Structura, limbajul, caracterul operei sunt mai puternice, nu le poți schimba. Herheim a făcut un spectacol de mare originalitate, respectând cu sfințenie opusul wagnerian. Este muzician, violoncelist, cântăreț chiar, care cunoștea
Christian Badea: „Spectacolul trebuie să fie legat de ceea ce se întâmplă în societate“ by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6231_a_7556]
-
-ul Cenușăreselor de provincie este o martirizare urmată de sanctificare. Regizorul italian alege prima variantă, unde Angela (Dorotheea Petre) este îngerul poposit în Italia în casa unde se află o bătrână și stimabilă doamnă croită din frustrări, cocleli și prejudecăți prăfuite. Tânăra româncă este angajată ca asistentă a aristocraticei doamne și de la prima înfățișare pe peron cu rochia simplă, săndăluțele școlărești și mâinile împreunate în poală, personajul își afirmă vocația, unicul scop: acela de a înmuia și inimile cele mai bătrâne
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
creditabilă. Însă regizorul italian se instalează de-a binelea în clișeul de tip mondo cane atunci când relevă un pitoresc mizerabilism de ghetou cu maidanezi tolăniți decorativ pe taluzuri, cu blocuri leproase, cu vernisajul de rufe pe frânghie, cu mașini Dacia prăfuite ca niște cutii de conserve ruginite, cu peisaje dezolante de maghernițe ale unei Românii privite prin fereastra unei pagini de ziar de scandal. Neîndoielnic că toate aceste lucruri se regăsesc în peisajul (sub)urban românesc, însă regizorul le utilizează ca
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
cu tot ceea ce are mai bun și asta îl face vulnerabil pe bătrân în fața altor clarvăzători care-l vânează orientați de un alt simț decât cele obișnuite. Micului colț de paradis într-un orășel uitat de lume, Arcadie provincială, ușor prăfuită ca și jucăriile uitate în pod ale copilăriei, îi corespunde altundeva un colț de întuneric, iar Ted știe că timpul de care dispune este limitat, că bucuria intensă trăită cândva, undeva, se risipește inexorabil: „devenim deodată bătrâni și inima ni
Et in Atlantida ego... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6170_a_7495]
-
Academiei, la numărul 1. Niște oameni care se plictiseau sunt acești încă asociați, probabil, prin 1908, când îi încondeiază Urmuz, și care-și vor fi omorât timpul cu mici meschinării reciproce, ori țintindu-i pe clienții lor. Mecanica, obositoare și prăfuită, a vieții de mic prăvăliaș e o temă a vremii. Doar că Urmuz vede în ea un eșec mai răsunător, un faliment de lume. Ceea ce începe să se scrie nu mai are o legătură plauzibilă cu realitatea, de aici nevoia
Doi coțcari by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6183_a_7508]
-
Una dintre posibilele explicații a fost găsită în 2013, într-un experiment realizat cu ajutorul șoarecilor, care a arătat că afinele protejează creierul prin eliminarea proteinelor toxice care se acumulează. Totodată, cele mai bune afine sunt cele care au un aspect prăfuit, dar acestea trebuie spălate doar în momentul în care sunt consumate, în caz contrar pierzându-și proprietățile. Potrivit specialiștilor, afinele pot preveni cancerul. Afinele sunt bogate în antocianină, un antioxidant care are efecte puternice în lupta cu această maladie. În
Cancerul poate fi prevenit cu un fruct-minune by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/61882_a_63207]
-
la începutul actului I, la ridicarea cortinei, înainte de a se fi rostit prima replică. „La dreapta, biserica Sfînta Troiță cu patru stîlpi de peatră la intrare. Ziduri groase o înconjură. Mai în fund de biserică trei plute bătrîne. O șosea prăfuită, cu găuri și cu gropi, se pierde în depărtare. Împotriva bisericii, o casă veche, învălită cu olane, cu prispă lată, c-o ușcioară și c-o singură fereastră cu fiare groase. Elocuința lui Hagi-Tudose. În șir cu ea, o circiumă
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
afecte, cu amintiri îndepărtate și regrete mumificate. Filmul lui Thomas Alfredson accentuează deeroizarea unei caste concomintent cu surprinderea unui declin accentuat al foștilor spioni de prim rang secerați nu pe câmpul de luptă, ci de formalitățile birocratice ale unui aparat prăfuit și ineficient, cel al Angliei postbelice, postocoloniale. Cruciada identificării unei cârtițe în chiar inima serviciului de informații britanic are ceva parcă desuet și tardiv - deși acțiunea filmului este plasată în 1973 -, și aduce în scenă un „pensionar”, pe George Smiley
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
garduri în curțile oamenilor și căutând cea mai apropiată piscină în care să sară pentru a le fura plăcerea de a fi primii care-l udă. În amintiri fugea tot timpul.Trecea pe lângă casele de pe strada lui, străjuită de eucalipți prăfuiți, pe lângă terenul de tenis al familiei Shreiner, unde domnul Shreiner se lupta neobosit cu loviturile precise date de mașina de mingi; pe lângă chioșcul familiei Reid, îmbrăcat în glicină, ajungea la curtea școlii, până la poalele dealului. O zbughea pe lângă maică- sa
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]