739 matches
-
de lună. A trebuit, dinadins, să plouă, fluxuri de căldură s-aducă secetă; cerul să-mbrățișeze pământul, piatra să ardă, albindu-se cretă. A trebuit toate sevele să văd cum gâlgâie-n frunze și muguri; cum plânge vie de-i prăpăd, savurându-i elixirul din struguri. A trebuit și-o stea să văd cum arde pe cer cu coadă, să mor și să-nviez de-atâtea ori precum Hristos, într-o altă baladă. Referință Bibliografică: A trebuit... George Pena : Confluențe Literare
A TREBUIT... de GEORGE PENA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358461_a_359790]
-
Rugăciune Unde-ți este casa Doamne? Eu de ce nu o mai văd? Și copacii plini de poame Unde-s? Au pierit într-un prăpăd? Am greșit, crezând că, poate Omul ca să facă tot, N-am știut că astea toate Să le ierți Tu n-o să poți! Acum am ce mi-am dorit Dar nu Te mai am pe Tine, Greul mare s-a sfârșit
RUGACIUNE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358488_a_359817]
-
pe care le vedem la diferite ocazii, oricât ar fi de fastuoase, rămâneau doar un biet joc față de ceea ce vedeam acum. În fără de acest fenomen la care priveam uimiți, nu mai era nimic de luat în seamă. După un timp, prăpădul lumii s-a domolit, cerul s-a liniștit și aerul treptat și-a pierdut umiditatea și s-a mai luminat puțin. A doua zi dimineață însă, nimic nu mai amintea de spectacolul de cu seară. Cerul înalt, limpede, albastru-azuriu ne
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
să cadă cerul peste noi, Și-i îngropam în fiecare zi pe cei ce-au fost, Dar nu uitați, noi, am ramas să ne luptăm cu voi. Parcă nicicând nu ne-am înstrăinat copiii Mai mult decat dorința de-nnavuțire și prăpăd, Ce au adus-o cei ce astăzi au devenit călâii Neamului, a mamelor și a toate câte se mai văd! Să nu uitați, voi cei înbogățiți, va spune azi o mamă, Ca pâinea, e dulce-aici chiar dacă e amară, Ne
NEAM BOGAT, NEAM SARAC! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358744_a_360073]
-
E adus generalul Licinius, legat la mâini.). Dorința ți s-a împlinit. LICINIUS Cunosc cetatea voastră, vreau să-mi văd feciorul iubit. După care multă vreme am tânjit. TEHOMIR Cine-i acesta? Ce văd!? Fostul meșter, sclav roman, Licinius!? Ce prăpăd! LICINIUS Chiar el. Amicul Romei... și al copilului tată, Plămădit cu a regelui fată. Dar unde este copilul? Unde? 41 E mort!? E viu? Se ascunde? DECEBAL Ooo ... tu ești acela ce ai adus Daciei tot răul? Te așteaptă negura
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
alunece pe bancă lângă femeia adunată în fâșia de umbră de sub zidul casei. Soarele nemilos, pârjolea pământul de zile întregi. Oamenii și animalele lor sufereau cot la cot în arșița criminală, singurele care își mai făceau de cap în tot prăpădul zilei fiind muștele cărnoase și verzi care se repezeau nebune asupra oricărui trup în mișcare. Ieșit din grajdul în care vaca se prăbușise neputincioasă pe patul de paie, Ilie abia reușise să facă împleticit cei câțiva pași care despărțeau casa
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
întreagă etnie a plecat căutând o viață mai demnă. Cu toată redistribuirea pământurilor nefolosite unor români din restul țării, pământurile au rămas pârloagă iar noii împroprietăriți mor de foame alături de toți muncitorii agricoli locali. Politicienii n-au ochi să vadă prăpădul. Singurele locuri de muncă sunt asigurate numai de hoții de codru. Cu ultimele legi și acestea vor fi desființate. Contribuție la depopulare, nu numai a pădurilor. Ce mai, așa-i românul, n-ai cei face. Așa-i românul într-o
AŞA-I ROMÂNUL ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360515_a_361844]
-
dalb pe câte o coală Cine ne-a oprit din drum? Unde ne e caravana? Mirii nunților din Cana Risipiți ca un parfum Te mai simt. Și te mai văd Parcă fiecare pas Te ascunde într-un impas: Tragedie sau prăpăd? Parcă e doar un complot Lângă mine ești aieve Rădăcinile cu seve Nu mi te-au răpit de tot Și îmi spun că nu se poate Simțurile să mă înșele Când pe propria mea piele Simt iluziile toate Spune-mi
ÎN OGLINZILE DIN APE de ION UNTARU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360065_a_361394]
-
Ca să nu avem curajul, Să dorim ceva să schimbe. Vin vampirii că vor sânge, De om blând și mioritic, Chiar de văd că țara plânge Distrusă meteoritic. Vin strigoii să conducă Țara prin halucinații, Prin minciuni iar să aducă Mult prăpăd, jerfitei nații. Să aleagă un președinte Halloweenul e pe fază, Iar românul om cuminte Fără grije se distitrează. Referință Bibliografică: Halloween / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1400, Anul IV, 31 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
HALLOWEEN de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360199_a_361528]
-
fâneața sau își cultiva puținul pământ deținut printre dealuri sau coline. Războiul i-a adus iar împreună. Când rușii au declanșat atacul în noiembrie 1942, la Cotul Donului, Miron se afla în tranșee în linia întâi. Parcă s-a declanșat prăpădul. Armata română, deja decimată și fără echipament de luptă antitanc, a devenit o apărare mai mult formală. Degeaba comandanții Armatei a 3-a au cerut nemților ajutoare și o reînarmare corespunzătoare, că nu au primit nimic. Nici cele două poduri
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
se dezlănțuiseră orgiile sălbatice de la Palatul Iernii, cei care mai scăpaseră ca prin minune, încercau să-și facă adăposturi trainice pe sub pământ, prin grote și peșteri. Își ascundeau bucatele ce le mai rămăseseră sau animalele și păsările salvate după amarnicul prăpăd și așteptau să le trimită Dumnezeu pe cineva care să-i scape de această urgie. Unii erau resemnați și se rugau lui Dumnezeu să le ierte păcatele, așteptând să moară de frig și de foame. Într-o peșteră adâncă și
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
de alun plesnea toți cioroipanii care le-apăreau în cale. Cioroipanii erau derutați de bâtă, că atunci când voiau să dea cu pliscul în căciuli se pomeneau plesniți de bâtă în cap. Iar bâta, când în fața căciulilor, când în spatele lor, făcea prăpăd. Alergară după cele două căciuli și baba Cloanța și alte babe, dar bâta de alun o plesni pe Cloanță drept în frunte, rostogolind-o până-n sala tronului. Văzând că se întâmplă ceva, Viscorilă și alte câteva Vânturi Lățoase se buluciră
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > NOUL AN (RONDEL) Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 730 din 30 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Noul an ne amenință Cu prăpăd și deziluzii Despre care n-am știință, Dar se fac multe aluzii. Nu că n-ar fi cu putință Ce spun panicoși mofluzii: Noul an ne amenință Cu prăpăd și deziluzii. Drob de sare-n conștiință Ce conduce la... perfuzii
NOUL AN (RONDEL) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359111_a_360440]
-
30 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Noul an ne amenință Cu prăpăd și deziluzii Despre care n-am știință, Dar se fac multe aluzii. Nu că n-ar fi cu putință Ce spun panicoși mofluzii: Noul an ne amenință Cu prăpăd și deziluzii. Drob de sare-n conștiință Ce conduce la... perfuzii Pe cale de consecință Cum, cu nu știu ce contuzii, Noul an ne amenință... http://www.youtube.com/watch?v=vMxyUWqTXmU Referință Bibliografică: Noul an (rondel) / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NOUL AN (RONDEL) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359111_a_360440]
-
ochii de vechiul nume al țării, da, am fost la ora de geografie când ni s-a vorbit de Insula Celyon, beau cu plăcere ceaiul ce îi poartă numele, am auzit și de tamili și m-au impresionat imaginile cu prăpădul făcut de tzunamii în 2004, deși Indonezia îmi rămase mai mult în minte legat de acesta. Devin la rândul meu încântată, nu neapărat pentru imaginile văzute și cele citite, mi s-a întâmplat de nenumărate ori ca realitatea să mă
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
Mai întinsă ca spațiul printre zeii sihaștrii, O religie-a vieții fară chip, fără ură, Nestemată ce arde vis de fulger, arsură, Străbătând viață-n moarte se tot duce-n cuprins Într-un strigăt de inimi de iubire nestins, Un prăpăd acceptat printre răni de cuvinte Poartă stemă albastră, nestemată-n morminte, Ea blesteamă amarnic malul său monoton Când se pierde-n vibrații, energii de foton, Mă închin deseori înspre steaua ce plânge, Curge ploaia de vise, nerv sedus mă cuprinde
RELIGIA MEA E IUBIREA de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340329_a_341658]
-
ploaia de vise, nerv sedus mă cuprinde, Ce mai bați, ritm ferice de-nroșire divină, Când mă-ntrebi de trecut, sunt născut de vreo vină? Când arunci cu tăceri ce îmi tulbură chipul Cu albiri ce plutesc motivând iar nimicul, Dincolo de prăpăd sunt speranțe închise, Interzis la visări, peste țărmuri cuprinse, Am murit zi de zi, dar religia-mi cere Să înviu prin cuvânt și n-o dau pe plăcere, De mă vrei, într-o zi convertită vei fi La acest mit
RELIGIA MEA E IUBIREA de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340329_a_341658]
-
Strofe > Simpatie > ÎMBRĂȚIȘAREA IERNII Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Se înserează cerul nins peste vreme, Răceala se coboară în vânturile nopții, Suferă culoarea prin grădinile boeme În ruginite frunze peste prăpădul sorții. Nu se mai văd nici flori pe-ntinsele covoare, O, umbră călătoare, cu inima-ți de gheață, Cu suflet de cristal, cu mâini fără de soare, Ce tulburi prin perdele a porții dimineață? Așterni ispite multe prin bărbi încărunțite, Tu
ÎMBRĂȚIȘAREA IERNII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340339_a_341668]
-
povești. Mantia albă a zăpezilor de altădată a acoperit țara. Până și zgomotul politichiei ieftine de pe malurile dâmbovițene a fost estompat de știrile transmise valuri, valuri, unele susținute cu imagini de anul trecut (!), de la cotul Buzăului. Acolo generalul Iarnă face prăpăd în fiece an. Ca și generalul Ploaie. De data asta, generalul a pus capăt domniei unor directori ale unor importante regii și instituții din Capitală, pe lângă decapitările politice. Crăiasa Zăpezilor nu și-a pierdut firea! A trecut de la obișnuitele avertismente
TABLETA DE WEEKEND (183): GENERALUL IARNĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340372_a_341701]
-
am închis într-o cascadă de tumult Și te-am crezut arpegiu lipsit de armonie ... Te-am observat și n-am știut cum să te văd Ca pe o lebădă sublimă alunecând suavă, Ci m-am închis în gheața sinistrului prăpăd Al unei note reci din gama cea mai gravă ... Te-am detectat și n-am știut să te miros Ca pe esența unui opium de mac nedeflorat, Ci m-am închis în cupa unui iris veninos Al unui marș funebru
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
lume de omăt Carele să și le-ncarce Arde-n noi câte-o feștilă Și la orice adiere Suflul ei îndată piere Dup-o lege mai subtilă Unde merg, unde adast Doar pe tine eu te văd Pregătind un alt prăpăd În decorul meu fantast Prind mașinile viteză Pe traseul vieții noastre Populată de dezastre Și o nouă diateză Cine sunt strănii-acești Cățărați pe metereze Care-ndeamnă la asceze Și ne spun numai povești? Vine timpul și scadența Macină un orologiu
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340751_a_342080]
-
vedea de ale ei, nimeni nu avea nimic cu nimeni. Eeeeeei, se mai ciondăneau ei, din când în când, mai sărea câte o blană de la gard, se mai rupea câte o cămașă a celui ce trebuia ținut să nu facă prăpăd, dar se linișteau. Miliția nu a venit niciodată la asemenea evenimente. Doar se pomeneau cu amenzile acasă! Nu se mai întâmplase nimic de când se tăiară unii, în urmă cu ani de zile, de se crucea lumea la porți de grozăvie
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
Azi am nuntă. Mă mărit. Iată brusc s-a-ntunecat. Undeva în piept mă doare. De m-aș ține pe picioare Să ajung măcar la pat. ........................... Ea e Cris.E tot la fel. De-ar fi foc, de-ar fi prăpăd, Tot mă duc.Vreau doar să văd, Cum îi stă și cine-i el. Dece-as merge ? Doar nu-mi pasă, Că am să ies și-am să-mi găsesc O altă față s-o iubesc, Măi cuminte, mai frumoasă. Dece
CRIS de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340991_a_342320]
-
mare, cum ar fi la horă-n țoi, Multe s-au pierdut în zare, multe le-am luat cu noi! Iarnă tot mai tristă vine, unii cred că nici n-o văd, Pește dealuri și coline, parcă-ar fi după prăpăd, Liniște. . mai latră-un câine, sânii nu, parcă-i pustiu. Mă întreb ce-o să mai fie, ce se va-ntâmpla? Nu știu!. . . Cei crescuți fără mișcare, cu capu-n calculator, Or să aibă capul mare. . .un obez. . . ,,fermecător”! Zece pași
CIND SE PIERDE SANATATEA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341372_a_342701]
-
m-arăt Deschis la chip și drăgăstos Și nu te da timidă îndărăt Când te dezmierd și sunt voios Că Domnu-n cale mi te-a scos... Iubește-mă decum te văd Și uită grabnic de necaz, De răul lumii, de prăpăd, Și când mă vezi, în orice caz, Schițează-un zâmbet pe obraz...! Iubește-mă de cum aduci O boare tristă, toamna, vag, Când frunză sunt și mă usuci, M-aduci pe tălpa ta în prag Și umbra-n umbră îmi retrag
IUBEŞTE-MĂ...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342055_a_343384]