1,618 matches
-
urca în spatele bătrânelor și le fluiera în urechi ca să le sperie, se vâra pe sub fustele fetelor și le ciupea de picioare. Într-un cuvânt, era un băiețel rău, o adevărată pacoste pentru oamenii din sat. Copiii din cla-să, să se prăpădească de râs spre mulțumirea coanei preotese, care era cu gândul la împletiturile sale, iar Dică, încurajat în povestea lui despre Neghiniță cel rău, plină de urâțenii. Cât se chinuie bieții educatori cu povestiri frumoase ca să modeleze sufletele copiilor, să le
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
pare că subestimezi cât de primejdios e aconitul. Cine ți-a prescris această poțiune? Exista o umbră de suspiciune În glasul acela, care, totuși, suna politicos. Sunt Dante Alighieri, prior al cetății, răspunse poetul dintr-o dată și simți cum se prăpădește la un nou val de durere. Și sunt meșter spițer și expert În artele medicale. Știu bine că aconitul poate produce moartea... În timp ce vorbea, se apropiase de banc și apucase unul din pistilele din bronz. Nu am de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
consumarea evenimentelor cu repararea bisericii și descoperirea de către abatele Saunière a tezaurului intrat În folclorul local, prin anii `50, mai precis, ultimii din lunga viață a Mariei Dénarnaud. Nimeni n-are habar ce-l Împinsese către acel sat Îndeajuns de prăpădit, În care doar biserica, grădina și conacul - toate, ctitorii ale epocii de aur a băftosului abate - ieșeau În evidență, prin dimensiunile lor impozante. Acest hotelier, care vorbea cu un ușor accent etranger, cultivă insistent și cu o perseverență care stârnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înghețării relațiilor cu descendenta lui Noel Corbu, În ele era implicat cineva din familie, și chiar cu un rol deloc de neglijat. Abia am așteptat ocazia unui drum În România și o discuție cu tata despre toate cele (bunicul se prăpădise, din păcate, cu un an Înainte de căderea zidului Berlinului). Părintele meu știa câte ceva despre primul val al descoperirii de la Rennes-le-Château, cel din anii ’50, dar, ca și cel care Îl pusese la curent, Sebastian Corbu, nu dăduse credit istoriei, considerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai slobodă, da’ parcă și mneata prea stăteai toată ziua cu nasu-n cărți! - grăi spătarul Vulture către cel gras cu căciula de jder. Mneata citeai și noi strângeam dările. Dreptate era asta? Veneau leșii, mneata citeai. Pârjoleau tătarii, mneata citeai. Prăpădeau cazacii, mneata scriai. Noroc c-au venit și turcii și te-au schimbat, că eu unul mă săturasem. — Am vrut să fiu luminat, se tângui cel cu căciula de jder, abia ținându-se pe cal. N-am vrut să tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să îmbătrânească. Suleiman se făcu mai voinic. Aisha deveni o femeie superbă. Iar Gacel Sayah, cu fiecare zi ce trecea, semăna tot mai mult cu răposatul său tată, atât la înfățișare, cât, mai ales, la tăria caracterului. Bătrânul Suilem se prăpădi de bătrânețe și, după câteva zile, nepotul său ceru respectuos permisiunea să plece. Voia să se îndrepte spre miazăzi, spre Țara Ashanților, despre care bunicul său îi vorbise atât de mult, cu gândul să cunoască acolo o femeie frumoasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din Austria. Ce zici, ce miros, ne mai aducem și noi aminte de tinerețele noastre. Auziși ce-a făcut golanii aseară la complex? Daravelă mare. Sparseră vitrina și goliră toată băutura. Zice că i-a prins milițienii cu cîinii. Niște prăpădiți de puțoi cu cașu la gură. Vai dă curu lor. Să mai faci copii, numa năcazuri. — Mm, e foarte bună. Dar nepoata dumitale cum se mai descurcă? Și-a găsit femeie la copil? — Da de unde. Vrea să-l aducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-n schimb să scoală odată cu găinile și-mi cotrobăie pîn bucătărie, de nu mai am parte nici de amărîtu ăla dă somn, că atît mi-a mai rămas și mie pă lumea asta să mai uit, de cînd s-a prăpădit al meu și mi-a lăsat pacostea pă cap. Liniștește-te, doamnă Oprișan, liniștește-te, dragă. Ai să vezi că lucrurile se rezolvă pînă la urmă. — Ce să se rezolve, doamnă Norico, că d-asta venii să-mi scrii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o să-l mănînce viermii... știi că l-a lăsat? — De cine vorbiți, de Tomoioagă? Cum l-a lăsat? — Așa bine, cum să lasă. Am zis io Încă de-atunci, că nu să făcuseră nici șase luni de cînd s-a prăpădit biata coana Didina și și-a adus-o În casă, că boarfa asta n-o să facă pureci lîngă el. — Nu mai vorbi așa, că pare de treabă, i-a făcut și un copil. — Eh, brava, știi că-mi placi. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de mămăligă — Și repulsia asta față de el, fii sincer, nu se leagă cumva de faptul că e evreu? — Cine, ăsta? Vezi-ți de treabă, păcălește lumea cu nasul lui cocoșat și cu urechile clăpăuge, n-are nici măcar calitatea asta, un prăpădit din păduchelnițele Odorheiului, o corcitură nenorocită, că român sigur nu-i. Ți-am spus, am vrut să mă distrez. El era victima perfectă - comic și tragic În același timp. Și a mai fost ceva. Am vrut să-i dau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cumpăr vinete de zacuscă, da nu mai apucai că să termină. Văd c-ați luat gogonele. — Păi luai și io ce găsi. - Și ce-a spus? — Cine? — Fănica, ziceați că — Aș, că bine zici, de omu ăla dă s-a prăpădit azi noapte, că n-avea pă nimeni, dormea acolo În betonieră, cînd să lăsa Întunerecu — Și cum a murit? Auzi vorbă, cum să nu moară, că nu mai ierea Întreg nici la minte, mergea pă drum și vorbea singur, acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prin buzunare cu mâini tremurânde. Dar nu-și găsea batista. - Scumpule, puteai să-ți ții pentru tine stridiile, observă Iag, doamne ferește, mai trebuie să și mâncăm pe ziua de astăzi. - Aașșa o coincidență, se minună Takadjiev. Clasa întreagă se prăpădea de râs, în timp ce Burkeviț, pierdut și jalnic, ieși în fugă din clasă. Volkman urla, bătând cu creionul în catedră - Reeuhe! Dar, în vacarmul general, nu se auzea decât primul sunet, care aducea cu un mârâit. Acest sunet se armoniza în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Așa, ce să-i spun șoferului? Du-mă frate acasă la ginerele meu? De unde să știe omul cine-i ăla și mai ales unde locuiește? Auzi, măi nevastă? strigă el către Maria. Ce crezi tu, aici nu-i târgul ăla prăpădit de la noi, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea. De ce nu mi-ai dat un telefon? întrebă Cristi. Veneam eu cu mașina să te recuperez de unde erai. Ai tu destulă treabă, la inspectorat ca să te mai deranjez și eu, spuse Pop. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de-a binelea acum. Inspectorul o prinse de umeri și o îndepărtă de el, așa încât s-o poată privi în față. Spune odată despre ce este vorba! Trebuie să ne întoarcem acolo. Tata era la telefon. Moș Calistrat s-a prăpădit și se pare că totul a început din nou. Iarăși au apărut indivizi care scotocesc prin munți și nenorocirile au luat-o de la capăt. Toma rămase tăcut, îi dădu drumul femeii lăsându-și brațele să cadă pe lângă trup. Se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Își amintise de sfeșnicele bătrânului îngrămădite deasupra dulapului din cămăruța lui Calistrat. Din moment ce comandantul îi spusese acest lucru, însemna că nu dăduseră de ele. Se grăbi să scape de Pop și o căutase pe nevastă-sa. Moș Calistrat s-a prăpădit, o pusese el la curent cu noua situație. Crezi că mama soacră s-ar putea ocupa ceva timp de copil? Trebuie neapărat să mergem până la el acasă. Înspăimântată de vestea primită, Ileana se mulțumise să dea din cap fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl cuprinse un acces de tuse. No, cred că ar trebui să schimbi țigările! spusese Calistrat, râzând de bucurie. Bine că ești întreg, dragule, îl bătu el ușor pe umăr, ne-ai tras o sperietură zdravănă. Credeam că te-am prăpădit sub pietrele astea. Cristian gemea de fiecare dată când bătrânul îl atingea, îi făcea impresia că fiecare centimetru pătrat de piele este o rană deschisă. Dădu din mână căutând să se ferească de loviturile lui. Tusea se calmă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; cînd stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii sau tigrii să vă pustiască turmele. CÎnd vi se naște un prunc, Îl zvîrcolește, doar s-o prăpădi. Ce Dumnezeu mai e și ăsta? Nu, ăsta nu este Dumnezeu din ceruri, nu este Elohim. E un altul. Căci Elohim, creatorul, creatorul cerului și al pămîntului, al bărbatului și al femeii, al șarpelui și al păsării, este creatorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
menținânduse la acest nivel până în vara anului 1959. Modificările din structura administrativ-teritorială a țării, prin reforma din 1950, a creat mari dificultăți comunelor care au fost arondate la raionul Zeletin cu sediul în Răchitoasa, regiunea Bârlad. Răchitoasa era un sat prăpădit în Colinele Tutovei, lipsit de legături cu satele și comunele din jur, lipsit de mijloace de transport. Se mergea la prea desele instruiri pe jos, peste dealuri și păduri, bătând cu pasul 35 km. Au avut loc și modificări în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pânza, culorile și pensulele, dar i-a mai dat pe deasupra lui Strickland și o jumătate de kilogram de tutun de contrabandă. După câte știu s-ar putea ca tabloul să mai împodobească și în ziua de azi salonașul vreunei căsuțe prăpădite de pe lângă Quai La Joliette și presupun că acum s-ar putea vinde cu o mie cinci sute de lire. Ideea lui Strickland era să se îmbarce pe vreun vas cu destinația Australia sau Noua Zeelandă și, de aici, să-și croiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rochie aurie - ne-a lăsat singuri, am comentat râzând cât de diferită era situația lui actuală față de vremurile când studiam împreună medicina. Pe atunci ni se părea un lux vecin cu risipa chiar și să fi luat masa la un prăpădit de restaurant italienesc de pe Westminster Bridge Road. Iar acum Alex Carmichael era consultant la cinci sau șase spitale. După câte cred, câștiga zece mii de lire pe an, iar rangul de cavaler era doar primul dintre onorurile care în mod inevitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bine să stea la biroul ăla unde lucrează, la revista aia, să scrie teatru, că el îi asigură punerea în scenă, că va juca el în rolul principal, că el și... „mă faci tu celebru?”, o întrebase într-o zi, prăpădindu-se de râs. Am să aflu eu ceva din povestea aia?, am să-nțeleg eu ceva mai mult din vorbele doamnei?, o să fie drum lung de la povestea spusă de doamna la ceea ce am văzut eu că s-a întâmplat?, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
flăcăi/ Și jucați bătuta, măi, iaca-așa și așa./ Câte unu, câte doi/ C-așa-i hora pi la noi, iac-așa și așa... Preotul, oltean din tată-n fiu, pronunță caraghios, încearcă să imite graiul moldovenesc, și băiatul se prăpădește de râs, pe la c-așa-i hora pi la noi, părintele pronunța un pi atât de dulce, că erai în stare să te duci cu el oriunde, peste mări și țări, doar să-ți cânte... Despre regrete: Lasă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pentru diferențieri brutale și generalități puerile’“. — Și ce-i cu asta? Ferrenby Începea să se simtă cuprins de neliniște. Îi aparține lui Oliver Cromwell, nu? Sau lui Washington sau vreunui sfânt? Dumnezeu mi-e martor că am uitat. Burne se prăpădea de râs. — O, Jesse, o, bunule, blândule Jesse! — Cine-a zis-o, naiba s-o ia? — Păi, a răspuns Burne, recăpătându-și glasul, Matei i-o atribuie lui Hristos. — Doamne! a strigat Jesse și s-a prăbușit pe spate, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chestie care pe Tolea l-a enervat grozav - era un fel de gelozie între ei. Umbla cu pieptul scos în afară, era un fel de Greuceanu, îi plăcea să-și poarte pectoralii la vedere, chestie care ne făcea să ne prăpădim de râs, dar altminteri era și el un om de treabă, se ducea acasă după spectacol, venea de acasă la spectacol, un gospodar așezat la casa lui. Când însă a venit vorba de Cyrano, l-a lovit damblaua, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nu s-a gândit la mine că o să fiu urgisit de mic. Am rămas în grija lui neica Mitru, să-i fie țărâna ușoară, că mâine îi e ziua. A simțit cum i se umezesc genele. Bietul tata Nicolae se prăpădise la Mărășești, iar eu nu mai aveam părinți cărora să le zic mamă și tată; dar tu nu știi, nenorocito, cum mi-am trăit anii copilăriei, nici n-ai încerecat vreodată să afli. - De ce m-ar mai interesa cum ai
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]