1,456 matches
-
se apropie, Însoțiți și de alți mușterii li se alăturau. Dante se simți pierdut. Colosul cu platoșa se afla acum la un pas și se repezi la el, Încercând să Îl Înșface de grumaz, Însă Își pierdu echilibrul și se prăvăli la pământ. Dante avu impresia că se Împiedicase de piciorul unuia dintre oamenii cărora le ascultase conversația, Întins cu iscusință printre picioarele sale. Priorul profită ca să o zbughească spre ieșire. În ușă se opri o clipă, privind În urmă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Începuse să demoleze partea de sus. Mai Întâi, un nor de praf se umflă În Înalt, Începând apoi să coboare Încet-Încet. Apoi, Însoțită de o serie de trosnete, o mică secțiune a crenelurilor se Înclină cu iuțeală crescândă spre exterior, prăvălindu-se peste capetele asediatorilor cu un bubuit ca de tunet. Dante Încă mai estima efectele tirului executat de arbaletieri. Instinctiv, Îl apucă pe bargello de un umăr, trăgându-l sub o streașină de la ușa unei prăvălii. Căzură unul peste altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la Florența sosiseră oameni din cele patru zări ale Pământului, numai ca să găsească masca Înghețată a morții. Iar orașul acela, orașul său, pe care Îl simțea palpitând dincolo de zidurile mânăstirii, era teatrul tuturor acestor fapte. Prin pereții care parcă se prăvăleau peste el, Închizându-i, pe Arrigo mort și pe el viu, Într-o aceeași Îmbrățișare de piatră, i se părea că vede străzile și zidurile, casele, ușile Închise, grămada de perfidie și de rău mereu pe punctul de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
avea șanse să o oprească. Luna intrase În nori și calul lui Eleanor avea să calce orbește În gol. Dar cam la trei metri de la margine, fata a slobozit dintr-o dată un țipăt și s-a aruncat Într-o parte, prăvălindu-se de pe cal și, rostogolindu-se de două ori, a aterizat Într-un pâlc de buruieni, cam la un metru de buza prăpastiei. Calul s-a prăbușit În abis, cu un nechezat disperat. În câteva clipe Amory s-a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nume fals? - Nici o șansă. M-am Înregistrat cu numele adevărat. În afară de asta, m-ar descoperi după numărul carnetului de șofer. - Zi-le că sunteți căsătoriți. - Jill spune că unul dintre detectivi o cunoaște. Fata se furișase până la pat și se prăvălise pe el. Zăcea acolo, ascultând Înfricoșată ciocăniturile de la ușă, care deveniseră adevărate lovituri de baros. Pe urmă s-a auzit vocea unui bărbat, furioasă și poruncitoare: - Deschideți, că vă spargem ușa! În intervalul de tăcere de după acest avertisment, Amory și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acei oameni care mi‑ar putea face necazuri sau de care aș putea profita, deși ei se opun, în fond, idealurilor mele. Și apoi mai am nevoie de 1. disciplină personală ha‑ha‑ha‑hi‑hi‑ha‑ha! Frații se prăvălesc unul peste altul și se împroașcă cu salivă de atâta râs. Iar ultimul lucru ar trebui să fie un proces care să se realizeze mereu ca replică la mediul înconjurător, îți poți închipui că eu am scris cândva chestiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Noriko, să-i adreseze niște cuvinte care pentru mine ar fi fost de nesuportat. — Hei, Noriko, mă auzi? Noriko avea pupilele dilatate la maximum și amenințau să-i acopere Întreg globul ocular. Nu putea să se ridice În picioare, se prăvălea În genunchi de Îndată ce schița cea mai mică Încercare de a se ridica. Ca un ied de-abia fătat, m-am gândit eu la Început, deși un ied, În cele din urmă, după multe șovăieli și căzături, se poate ține pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a Început să ia o cameră separată pentru ea. În noaptea aceea Keiko ne-a anunțat că se retrage În camera ei pentru că era obosită. Maestrul era extenuat fiindcă luase Încă de dimineață tot felul de medicamente, așa că s-a prăvălit pe pat, ca un bolovan. Mă durea sufletul să-l văd În starea aceea și nu știam ce să fac ca să-i ușurez suferința. Nu-mi venea nici o idee, tot ce puteam să fac era să rămân Întinsă lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prins de-o vrajă pe-al humei căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tău, al tău, cuprinsul Întregului dintâi, Din negura-Andromedii la sorii din Centaur, Stăpânitoare, soarbe tot cerul și rămâi Prin marea de funingini năvodul plin cu aur. RÎUL Din culmea unde mai presus de nor, Doar gheața își sculptează diamantul, Te prăvăleai, gigant clocotitor, Cât zarea-ntins, haotic ca neantul. În jurul tău, frânturi de stâncă, lut, Cadavre ale florei uriașe Monument au un nenturnat trecut... Și nicăieri în goana pătimașe Reflexul liniștit nu locuia Cu lumea lui năvalnicele ape... Dar anii au
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Oștirile se-ntorc. În juru-mi zborul Și umbra morții darnic se împarte; Pe când, prin doliul sălilor deșarte Cu pași sonori pătrunde-Învingătorul... ÎN CEAȚĂ... Murea prin seară strada și zilnicul ei muget... Asemeni unei râncezi îngrămădiri de seu. Un nor se prăvălise pe streșini - iar pe cuget O bură de-nnoptate tristeți cădea mereu. Se-amestecase ceața din noi cu cea din slavă... Și, silnici, pașii noștri trezeau - o cât de rar! Ecouri fără nume, prin liniște buhavă Din acel trist și umed
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în fața altui început? Fiindcă, la insistențele ei, ori de dragul ei - luați-o cum vreți! -, bărbatul acela tomnatic, dar încă în putere (adorabil Mihai Gingulescu..., aparent „sub papuc”), se leapădă... de Satana! Nimic nu e real - încearcă să-l convingă Femeia - prăvălindu-l din Paradisul visării, precum celebra sa înaintașă biblică, pe pământul... oamenilor mărunți, cărora fericirea le este interzisă. Mi-am amintit, printr-o ciudată asociere de idei, o replică din „Woyzzeck” de Georg Buchner.„ Noi, ăștia, - spunea personajul principal - și
TIUMF LA NAŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364535_a_365864]
-
un valet și o ținea la picior. Bătăile și scandalurile au pornit abia după ce mirele a constatat starea de integritate a prințesei, care nu era. Apoi au pornit negocierile, dar înălțimea sa nu le-a mai apucat, întrucât s-a prăvălit cu capul într-o strachină și așa a rămas. Decesul a fost constatat abia când ducele, nervos, i-a pus o sabie în gât, iar el nu a avut nici o ripostă. Normal, împărăteasa l-a scuipat pe duce drept în
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul serafic al tinerei ca pe o lumină mișcătoare, vie, plutind. Sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc, devin imponderabil, sunt aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor, aud deodată de undeva din urmă închizându-se două mase pietroase imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se, mă izbesc de pereți umezi, lipicioși aplificându-și ecoul
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
aștepta la un asemenea tratament din partea lui, fiind foarte slăbită și fără de putere, abia reuși să se mențină pe picioare, însă din forța loviturii, se rostogoli peste pat, răsturnând și un scaun în cădere. Era cât pe aci să se prăvale în cădere peste cele două micuțe. - Dumnezeii mă-tii de nenorocită, ți-am spus că dacă nu faci băiat, să te arunci de pe stânca de la Lacuri? Nenorocito! Nu mai ai două, îți mai trebuiau și altele? Să pleci în candela
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
care le-am vizitat, întâlnești câteva piese răzlețite de mobilier vechi: o bibliotecă, un birou, două mese rotunde și ceva scaune ... În două locuri dai de căpriori, încercări de susținere a tavanului care îți dă impresia că stă să se prăvălească. Dar și mai înspăimântătoare este o imensă spărtură în pardoseală, care te coboară în pivniță. Jos, pe pământ, zace omul-șotron, cu două cârje, aducând parcă o notă de hilaritate. Unde peretele lipsește, poți vedea mai departe, pe un alt perete
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
să-l închid . Însă apa continua să curgă din ce în ce mai murdară și mai fierbinte. Aburii se ridicau de jos ca un nor dens acoperindu-mi trupul. Pe dibuite, ținându-mi respirația caut clanța ușii, deschizând-o fără niciun efort. M-am prăvălit afară și cu ochii închiși m-am îndreptat spre dulapul unde erau prosoapele. Iau unul la întâmplare și încep să-mi șterg corpul de murdăria depusă. Eram acoperit de un roșu asemănător sângelui. Scârbit,am început să mă îmbrac. Mă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Jocul fulgilor îi spunea povestea, Ea compunea mai departe vestea, Cum mai dansa pe valsul ei neștiut, Ca să fie vreun curios n-ar fi vrut... Cu gândurile-i ea ce râdea-n cascade, Se-nvârtea ca-n zăpadă să se prăvale, Fulgii să-i mângâie fața marmorată, Parcă era alta, fata de fericire beată.. Ca-ntr-o transă își continua mirajul, De visare, tandrețea fulguind visajul Și cădea ca apucata de-o idee vrăjită, Nici pricepeai ce cânta o voce aiurită
O MÂNGÂIA PE FAȚĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362884_a_364213]
-
sus, lumina palidă, lunară, / Cernea pe blana-i caldă flori calde de cireș. / Vai cum doream ca pentru - întâia oară / Bătaia puștii tatii să dea greș! / Dar văile vuiră. Căzută în genunchi, / Ea ridicase capul, îl clătină spre stele, / Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă / Fugare roiuri negre de mărgele. / O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, / Și viața căprioarei spre zările târzii / Zburase lin, cu țipăt, ca păsările toamna / Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit m-am dus și i-
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Niciodată nu mi-am închipuit cum arată un lanț muntos privit dinspre cer. PRINȚESA: Doar noi și vulturii ne ridicăm la înălțimea norilor ce aduc ploi, ninsori, furtuni cu fulgere, tunete și trăsnete de răsună văile în ecouri și se prăvălesc stâncile în prăpastiile amețitoare. PALOȘ: Cât de sus ne putem ridica? PRINȚESA: Doar până la înălțimea norilor. De acolo începe o Mare Împărăție la care aspiră toți pământenii să ajungă, dar din păcate... Noi nu prea vorbim despre acest subiect. Stăpânul
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
lăudabile, zise Mărțișor. Să vină... N-apucă să termine vorba, că ajunse până la el vuietul tunetelor și trosnetelor făcute de Uragan de Foc. Încă nu se deschisese ușa 666, că vuietele se revărsară până la ei ca o avalanșă de zăpadă, prăvălită într-o vale fără fund. Și aceste zgomote infernale reverberau cu cele din cuptoare și se amplificau, de credeai că nu cerul, ci întreg Universul, cu stele cu tot, se prăvale asupra lor. Pe Mărțișor îl apucă groaza, deși își
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
se revărsară până la ei ca o avalanșă de zăpadă, prăvălită într-o vale fără fund. Și aceste zgomote infernale reverberau cu cele din cuptoare și se amplificau, de credeai că nu cerul, ci întreg Universul, cu stele cu tot, se prăvale asupra lor. Pe Mărțișor îl apucă groaza, deși își făcuse atâta curaj. Cât despre Norocel... El era ud, ud! Dar ud fleașcă! Și alerga de colo, colo, ca un șoricel încolțit de pisică: - Ce e asta, nene? Aoleu, acum chiar
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Autorului Eu nu am glas să te mai strig, limba îmi este de dinți ferecată, pân’ la tine șapte câmpii zac în frig, șapte straturi au crescut de zăpadă. Eu nu mai am glas de mult. Cuvintele mi s-au prăvălit moi în barbă, uite, în urma mea ochiul, dintele cresc mai frumoși în bulbii de iarbă. Referință Bibliografică: Târziu / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1896, Anul VI, 10 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate
TÂRZIU de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363395_a_364724]
-
altă cameră, canapeaua de piele maro, moale și confortabilă, îi îmbia la odihnă. Ajunși în așternut, au simțit, fiecare în parte și amândoi deodată, un val de căldură ca o binecuvântare. Ploaia încetase. Însă de pe dealuri apele învolburate, continuau să prăvale crengi și bolovani amețiți. Mihai adormi cu gândul la câinii săi, întrebându-se cine și de ce i-a omorât. Ilona mulțumi cerului că pentru moment aveau un acoperiș sigur. Mintea îi era limpede precum dimineața ce urma să vină în
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
oprește, neînțelegând ce se întâmplă. Preda reapare din dosul peretelui de apă și îi face cu semn cu mâna să-l urmeze. Face câțiva pași cu oarecare nedumerire și descoperă, spre uimirea sa, că între lama de apă ce se prăvale de pe stânci și peretele stâncos este un spațiu prin care să treci nestingherit. Se amuză de această surpriză și chiar poposi un timp sub apele ce se revarsă de pe munte și lăsă vântul să îi mângâie pletele. De după colțul unei
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]