17,304 matches
-
să riște intrînd într-o organizație subversivă care să activeze după același tipar steril după care o făceau și altele. Dacă însă avea un plan mai răsărit, trebuia să se aștepte la situații neprevăzute, să-și ia toate măsurile de precauție, să depună o muncă dublă pentru a-și atinge scopul. La început nimeni nu dorise să audă de un cerc care își propunea să dezbată probleme ale socialismului științific și ale luptei de clasă, tuturor li se acrise de subiectul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
te fixează insistent, un aer de noblețe subliniat de arcuirea sprâncenelor și de fruntea Înaltă. Fiecare amănunt vestimentar a fost ales cu grijă. Scoate cu gesturi măsurate din geantă, fotografia alb-negru, promisă și ți-o Întinde, după ce te măsoară cu precauție. Apuci fotografia cu mâinile tremurânde, nu-ți mai poți stăpâni emoția. Luciul ei te tulbură. Îți vin În minte zeci de Întrebări de-a valma, fără logică, dar, În primul rând ai vrea ca fotografia să-ți aparțină. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar mai ales n-ar fi putut gândi fără să aibă În fața ochilor superbele vitralii venețiene, Înfățișând principese și principi, păsări și flori stilizate. Era Întins pe canapea, ațipise și, din piciorul stâng Îi căzuse papucul. Ea se apropiase cu precauție de canapea, ca să nu-l trezească. Frământa În mâini o bucată de lut moale, căreia ar fi vrut să-i dea chipul și asemănarea bătrânului. Oricât s-a străduit, În liniște, să reproducă Întocmai, trăsăturile chipului, și disticția aristocrată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse la patul meu și sfâșie așternuturile cu o determinare care nu necesita perfecționare. După ce-mi aerisi lenjeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a bătut. Și nici de ce. Dacă vizitatorul necunoscut al Dorei nu găsise filmul - mi-era clar că despre asta era vorba - putea trage concluzia că l-a ascuns altcineva. Caz În care ar fi fost bine să iau măsuri de precauție. Probabil că vizitatorul Își dăduse deja seama că În apartament a fost și o a treia persoană. — Și ce propui? Mi-am dat seama că vocea mea suna mult mai speriată decât mi-aș fi dorit. Să mă evapor? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar cu cât mutam foile din teancul descrescător din stânga În cel din dreapta, din ce În ce mai gros, cu atât eram mai confuz apropo de cele Întâmplate. Și paginile tipărite pe care-mi aruncam din când În când privirea nu mă ajutau nimic. Din precauție, am Întors paginile pentru a nu fi distras și am Început să schițez povestea. Totuși, tentația nu-mi dădea pace. Cu câteva minute În urmă, spre exemplu, am citit un pasaj din Mâinile sus!, după care a urmat unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar cu cât mutam foile din teancul descrescător din stânga În cel din dreapta, din ce În ce mai gros, cu atât eram mai confuz apropo de cele Întâmplate. Și paginile tipărite pe care-mi aruncam din când În când privirea nu mă ajutau nimic. Din precauție, am Întors paginile pentru a nu fi distras și am Început să schițez povestea. Totuși, tentația nu-mi dădea pace. Cu câteva minute În urmă, spre exemplu, am citit un pasaj din Mâinile sus!, după care a urmat unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-și dea cu părerea ba într-o chestiune, ba în alta, o sfătuiește ce cărți să citească și cu cine să voteze, îi spune ce are de făcut în viață și ce nu. — De unde știi? mă întreba ea cu precauție. Vreau să zic că asta-i părerea ta și-atât. — Cum adică părere - nu-i părerea mea, fetițo, e adevărul gol-goluț. — Adică e o treabă pe care o știe toată lumea... sau numai tu? Îi lingea fofoloanca un evreu căruia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cine-i amintea. Îi era recunoscător că nu manifestase nici un fel de dezgust și nu recunoscuse stânjeneala lui În cele mai scumpe haine ce se puteau cumpăra cu bani. Bărbatul care ședea pe aceeași banchetă cu ea Își puse cu precauție palma pe glezna tinerei și o trecu foarte Încet În sus, spre genunchi. Era tot timpul cu ochii pe soția lui. Fata se trezi și deschise ochii. „Cât de rece s-a făcut“, o auzi el spunând și știu, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în tratarea multor boli complicate. Întrebuințarea medicamentelor chinezești se bazează pe teoria medicinii tradiționale chinezești. Pentru a administra în siguranță și cu efectul scontat medicamentele chinezești, trebuie să fie cunoscute rețeta, compoziția, doza și metodele de administrare, precum și indicațiile și precauțiile. Acestea sunt legate, adeseori, de vârstă, condiții fizice, starea sănătății și sunt prescrise în funcție de boală și de variațiile de sezon. Dezvoltarea medicamentelor chinezești Centrul de greutate al cercetării medicamentelor chinezești este axat pe selectarea și cultivarea soiurilor bune de plante
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
izbândă. Oricâte aripi a retezat cu lama (pur experiment științific care demonstrează, dacă mai era nevoie, uriașa adaptabilitate a acestor ființe care, la o adică, nu au nimic împotrivă să se transforme în gândaci), oricâte piciorușe a smuls (cu infinită precauție, astfel încât zborul să le devină mai dificil, și nu doar imposibil), oricâți pterodactili musculoși au fost constrânși să trăiască cu un ac de gămălie înfipt în abdomen ca să ajungă mai apoi hrana păianjenilor pitulați după calorifer, la oricâte delegări subacvatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
te temi de mine? Ți-ai plecat urechea la zvonuri mincinoase, copilul meu!“ Micul duce 1 CÎnd vrei să ștergi urma unui creion, trebuie să-ți dai osteneala să nu lași nici un semn, căci pentru a păstra un secret nici o precauție nu e inutilă. Dacă doctorul Forester ar fi avut grijă să șteargă mai bine sublinierile de pe marginea broșurii lui Tolstoi, domnul Rennit n-ar fi dezlegat, poate, niciodată enigma dispariției lui Johns, Johns ar fi continuat să practice cultul eroilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sticlă a mezaninului și culegând din aer primele particule topite de lumină și mișcare. Ne-am dus împreună la mașina lui, parcată pe al doilea rând lângă un autocar al liniilor aeriene. Mergând înaintea mea cu câțiva pași, cu o precauție excesivă de somnambul, se uita țintă când la o parte, când la alta de cer, trăind - așa cum îmi aminteam mult prea bine și eu - acele prime schimbări prevestitoare de lumină care transformă o luminoasă amiază de vară într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se putea foarte bine întîmpla ca raportul său să ajungă și sub alți ochi decît cei ai lui Mihai Mihail. Acest "se putea foarte bine", nu era decît o figură de stil, Mihail era sigur de toți oamenii săi, dar precauția era absolut necesară pentru a respecta adevărul marelui secret nimic niciodată nu este definitiv. După cîte înțelegea, Bîlbîie mergea pe o gheață foarte subțire, intrase binișor în miezul complotului, să o fi făcut cu ajutorul prințului Pangratty?, dar lucrurile erau instabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adresate. Nu foarte multă lume putea vedea măcar cum arată aceste plicuri, cărora în mediile familiarizate li se spunea "febră galbenă". Destul de negru humorul... Dar și destul de aproape de adevăr, cine desfăcea un astfel de plic își lua o mulțime de precauții, ca să nu se "molipsească" nimeni de conținutul lor. Un astfel de plic aflîndu-sc pe masa lui Basarab Cantacuzino putea spune mai mult decît toată conversația lor. Cu o mișcare înceată, voit neglijentă, Basarab Cantacuzino scoase din anvelopa galbenă o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deoparte, la o distanță acceptabilă, cu sabia scoasă, ținută la umăr. Ținută care trăda nu atât salutul de onoare al străjii față de o aristocrată (a cărei descendență era tot atât de veche ca și a Împăratului), ci mai degrabă o măsură de precauție și chiar un avertisment adresat vizitatorului trufaș din cazemata imperială. „Mă voi arunca la picioarele lui“, Îi șopti ea. „Sunt pregătit să mor, mamă!“ zise el. Ea Îl Întrerupse tăios, poate prea tăios: „Mon fils, reprenez courage!“ Atunci, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
erau adevăratele lor intenții și începu să scoată niște urlete guturale, căci nu mai avea decât un ciot de limbă. Fu, într-adevăr, un spectacol înspăimântător, care avea să rămână gravat pentru totdeauna în memoria celor care n-au avut precauția de a-si întoarce privirea. Câteva minute mai tarziu, cănd Hinói Tefaatáu, tremurând tot, se ridică, ținând în mână pielea sângerânda a nenorocitului, între lemne nu mai rămăsese decât un cocoloș de carne însângerata, care se zbătea în cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se supună și să urmeze drumul indicat, căci una era să știe unde se află insula, si cu totul altă să ajungă până la ea. În următoarele trei nopți nu se mai petrecu nimic demn de remarcat, însă, în ciuda măsurilor de precauție pe care le luaseră, în dimineața celei de-a patra zile descoperiră, cu groază, ca bietei Vahíne Auté îi tăiaseră gâtul, în timp ce dormea liniștită la marginea punții Mararei. Cineva se strecurase, profitând de întuneric, înotase în liniște până lângă navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai putina înălțime și cu cât stăm mai nemișcați, cu atat le va fi mai greu să ne localizeze. Și, cel mai important, să nu iasă nimeni pe punte cu vreun obiect care poate reflectă lumina soarelui. Nici o măsură de precauție nu trebuia considerată exagerată, însă, de această dată, se dovediră inutile, căci gărzile nu observară nici o mișcare. Miti Matái le ceru atunci oamenilor să se odihnească în timpul celor mai călduroase ore ale zilei, căci era o zi într-adevăr zăpușitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
decât s-ar fi așteptat el. Octar și principalii lui locotenenți se cățărară imediat pe un deal, de unde se vedea coasta răsăriteana a insulei, pentru a putea urmări mai bine mișcările catamaranului care se apropia de barieră de corali cu precauția care era de așteptat de la un căpitan care nu cunoștea apele acelea. În sufletele lor, fiecare Te-Onó trebuie să se fi rugat că inamicii lor să găsească fără dificultate intrarea în laguna și fără îndoială că zeii lor îi ascultaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
erau ascunse catamaranele, pe care, contrar așteptărilor lor, le găsiră fără nici o pază. Era clar că Te-Onó erau convinși că dușmanii lor se găsesc pe partea cealaltă a insulei, la bordul unei nave, astfel că nu-și luaseră nici elementară precauție de a menține o santinela lângă ambarcațiuni; nici pentru o clipă nu le trecuse prin minte că cei pe care ii vânau le cunoșteau intențiile dinainte. Un comportament atât de imprudent depășea chiar și cele mai optimiste așteptări ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar fi vorbit. Nu dormi? Nu dorm. Își controlă respirația. Elena credea că în somn omul respiră mai greoi de aceea sufla des și șuiera pe nări. Părea foarte expertă. N-au așteptat mult. Bâjbâind, tatăl deschise ușa cu infinite precauții. Zăbovi mult până se strecură dincolo de prag. Fetelor le băteau inimile, erau curioase și speriate în aceeași măsură de propria lor curiozitate. Elena îi strângea mâna până aproape de durere. Undeva scârțâi dușumeaua. Simțiră respirația tatălui aproape, aproape. Se aplecase asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tălpița ei mică de copil-femeie înaintând pe culoarul întunecos. Și în timp ce aștepta, avea impresia că Elena pășise într-o lume necunoscută, periculoasă, plină de obstacole neprevăzute. Carmina abia respira, încheieturile o furnicau. Auzi din nou pașii și ușa închisă cu precauție. Elena se întorsese repede, se urcase în pat respirând greu, un timp stătuse cu ochii în tavan apoi se răsucise cu fața la perete și adormise. Carmina n-avea să afle niciodată dacă reușise sau nu să vadă ceva prin ochiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea de la bun început. Atunci începea cu o adevărată măiestrie să țese în jurul individului fire invizibile, rezistente, să-l învăluie din aproape în aproape într-o plasă tot mai strânsă, mai sufocantă până considera că omul este neutralizat și, cu precauție, apelând la superlative și hiperbole i se putea vorbi pe față de exemplarul femeii rarisime, de-o mare frumusețe sufletească, o adevărată zână bună, cenușăreasă a întâmplării ce aștepta să fie descoperită de împăratul ei. Și dacă se întâmpla ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o noapte de revelion, îmbrăcată în rochița de barchet cu picouri, cu paltonul pe umeri. Oare ce-o fi gândit în clipa când a așezat căldarea pe suport, sub firul de apă abia prelins din cișmea, cum trăsese, cu precauție zăvorul la poartă și cum pășise în strada unde era așteptată? Era o sanie? Poate era o sanie care i-a făcut plecarea ușoară, trecerea pe nesimțite către viața de dincolo, un miraj pentru ea ce-o făcea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]