1,576 matches
-
Președintele Pro Democrația consideră însă că președintele se află în eroare pe tema legii electorale, dar nu din necunoaștere. Afirmațiile sale sunt exagerate și denotă nervozitate. Dacă poate să reacționeze în afara cadrului constituțional cu politicienii, ar trebui să fie mai precaut cu cetățenii.Constant folosește o formă de hărțuire asupra cetățenilor. Întrebat dacă pe domnul președinte îl deranjează că profesorul Pîrvulescu conduce discuțiile cu Forumul Constituțional din partea societății civile, președintele Pro-Democrația a răspuns: ”Forumul Constituțional este o structură independentă creată de
Băsescu, atac la Pîrvulescu. ”Denotă nervozitate”, spune politologul by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38665_a_39990]
-
O babă venită să caște gura îl căina pe taică-meu: Ia uitați-vă, săracu’ domnu’, cum și-a rupt el fâșu’ în cot”. Romi: Ajung acasă după cutremur. Maica-mea, destul de calmă, zâmbea din când în când. O întreb precaut de ce-i vine să râdă. Îmi spune că, imediat după cutremur, venise tanti Erika (86 de ani) de peste drum și o întrebase neliniștită pe maică-mea: Frau Marie, la noi o fost cutremur, la dumnevostră o fost?”. Lauram: Mi-ai
Venus cea fără cap by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18911_a_20236]
-
stă cu cronometrul la gât și-i comunică timpii obținuți la fiecare tur de circuit, el este cel care îl pune în gardă unde ar trebui să accelereze, deoarece ar câștiga câteva secunde sau unde ar trebui să fie mai precaut, fiindcă pista nu e tocmai netedă pe acea porțiune. Toate aceste lucruri și chiar mai multe îi sunt aduse la cunoștință de către tatăl său care îl însoțește în permanență la fiecare etapă din fiecare campionat. Este greu de crezut că
Agenda2005-36-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284162_a_285491]
-
Swank este o femeie ratată, originară din America de Sud, cu o familie dezordonată, care simte că destinul ei este în box, dar care e prea în vârstă pentru a mai fi luată în serios. Clint Eastwood e un antrenor bun, dar precaut, marcat de trecutul nu tocmai glorios. El conduce o sală de gimnastică, unde Swank încearcă să se antreneze. Între cei doi se înfiripă o poveste care este percepută pe jumătate de dragoste, pe jumătate de groază, despre o lume materialistă
Agenda2005-12-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/283517_a_284846]
-
-i drept, tigroaica avea multe dungi și îi scotea mai în relief năravurile. Dar nici tigroaica nu a ținut mult de cald. În plus, animalele s-au prins că vor să li se fure blănurile și au devenit ceva mai precaute și mult mai greu de jupuit. Atunci cineva a venit cu ideea împletitului. Se găseau pe jos fel de fel de buruieni pe care dacă știai cum să le împletești ieșea o acoperitoare pe care o puteai croii cum îți
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
-o poveste Tu mă aștepti pe mine Și voi veni, n -ai teamă Călare pe -un sur cal Iubirea ta mă cheamă Din timp medieval În toamnă am să caut Și -n frunze m -oi grăbi Nu vreau să fiu precaut Și -n frunze te -aș iubi Frumos este în toamnă Când totu -i scuturat Iar frunzele condamnă Căzând neîncetat. 01 octombrie 2015 Referință Bibliografică: FRUMOS ESTE ÎN TOAMNĂ / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2130, Anul VI
FRUMOS ESTE ÎN TOAMNĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383027_a_384356]
-
doar fantasma Alerg spre tine permanent Te văd, sub clar de lună Salcâmii toți, concomitent Ne doresc noapte bună Și-n fiecare zi de Mai În crâng, eu mi te caut Mă rog iubirii să mai stai Fără să fiu precaut Parfumul tău, anual îl simt În vânt de primăvară Prin mii de albe flori presimt Cum ele mă omoară Și de va fi să fiu pământ În flori să mă îngroape Să știu că până și-n mormânt Al tău
ÎN CRÂNGUL CU SALCÂMI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383041_a_384370]
-
un sfîrșit. Ne vom pîndi, fără cuvinte,-n taină, Vei fi departe, n-o să te mai strig ‒ Doi condamnați fără motiv și haină, Tot dîrdîind printr-un oraș de frig... De-aceea îți propun luciditate, Prin vrajă, hai să trecem precaut, Se sting iubiri uriașe vinovate De a fi ars prea mult de la-nceput. Am să te rog atunci ca pe-o străină, Cu care s-a-ntîmplat a mă-ntîlni, Să-mi împrumuți o cîrjă de lumină, Cu tine-n gînd spre-a
CÎRJĂ DE LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383067_a_384396]
-
Îndată la Santa Croce. Bărbatul Încuviință din nou din cap, În timp ce Își freca obrazul. Poetul Îl văzu alergând spre camerele de gardă. Dar mai Înainte Îi simți privirea asupra gâtlejului, tăioasă ca un pumnal. Poate că trebuia să fie mai precaut, Își zise. Nu avea să fie prior pentru totdeauna. Era zi de târg, În spatele zidurilor vechi. Dante se hotărâse să străbată străzile Îmbâcsite de tejghele pentru a scurta traseul. Dar ar fi făcut cu mult mai bine dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se ridică precaut. Trebuia să iasă și să Își recapete controlul de sine. Se blestema pentru că fusese atât de neprevăzător: un prior al Comunei Florenței ar fi trebuit să se comporte cu mai multă sobrietate, fără să se lase În voia chefuirii. Speră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Locul părea pustiu. Și totuși, era sigur că nimeni nu alergase până la portal. Dinaintea lui se Întindea groapa Întunecată a bolții prăbușite. Poate că exista o modalitate de a coborî În prăpastie, ori cripta avea o ieșire secretă. Se apropie precaut, ținând opaițul mereu deasupra capului. Pentru prima oară privi cu atenție dărâmăturile. Pe margine se zărea o grămadă de materiale detritice, fragmente de piatră și ecarisate ce aduceau cu niște trepte grosolane. Se apropie pentru a estima dacă pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
emana un parfum vag. Teama de necunoscut puse din nou stăpânire pe dânsul. Nu era cu putință ca cineva să fi fugit pe acolo. Ridică iarăși brațul, privind În jur cu mai multă atenție. Flacăra continua să tremure. Se Îndreptă precaut spre ceea ce părea a fi originea fluxului de aer. Văzut de mai aproape, peretele se dovedi a fi un zid impunător construit din stânci neregulate: rămășițele din fundația edificiului mai vechi. Undeva era o zonă de umbră ceva mai Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de Întoarcere. L-am urmărit cum sorbea satisfăcut din ceașcă, pe măsură ce trăsăturile feței i se destindeau. Când m-a Întrebat „cu ce vrei să Începem?”, era pe deplin relaxat. - Cu Începutul, dacă n-aveți nimic de obiectat. - Nu ești foarte precaut, dar... facă-se voia dumitale!, a surâs Îngăduitor Adam Adam. Așadar: La Început a fost Cuvântul... - ...Și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul! Știu: Evanghelia lui Ioan, capitolul Întâi, versetul unu... Domnule profesor, vă rog să mă iertați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ascundem undeva! Am ascultat-o, deși eram convins că i se păruse. Călcând atenți, pe vârfurile picioarelor, ne-am adăpostit Într-una din firidele săpate În pereții rotondei. Nu era cea mai grozavă ascunzătoare, cuiva bănuitor din fire ori foarte precaut nu i-ar fi fost greu să ne descopere. Norocul nostru avea forma paralelipipedică a ghenei care masca, după toate probabilitățile, o conductă de ventilație. Înapoia ei, cu umerii lipiți de zid, am așteptat câteva zeci de secunde Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-l făcură pe voinicul Suleiman să tușească, să se albească la față și, în cele din urmă, să stingă țigara de foi, căci începuse să amețească. Și acum, spuneți-mi... - zise Gacel Sayah, care se străduia să fie cât mai precaut, dar era ros de curiozitate. Unde vă duceți atât de grăbiți în plin deșert? — La Cairo. Se lăsă o liniște apăsătoare, căci neîncrederea pusese stăpânire pe toți cei de față, cu excepția, bineînțeles, a celor doi francezi. — La Cairo? repetă Aisha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
alt loc al Existenței era, ce-i drept, mult mai liniște. Cel puțin așa părea. Directorul Liceului de Reparat Garnituri de Tren, stimabilul domn Michael Berzelius Clossettino, răsuci de nouă ori cheia în broasca ușii biroului său, după care intră, precaut. Adulmeca ceva ce nu-i dădea liniște, deși aerul proaspăt ce îi intra în birou prin geamul larg deschis nu putea decât să-l bucure. Altceva îl deranja. Craniul său pleșuv părea liniștit, într-adevăr, dar nu era deloc. Îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în amănunt, așa cum rareori văzusem pe cineva făcând, mă convinse de faptul că era un tip deosebit de inteligent, ceea ce mă bucură nespus, alungându-mi totodată orice umbră de îndoială. Era omul meu. - Am spus că Euripide e nebun, șopti el precaut, aplecându-se spre urechea mea. Să ai grijă. Eu mă numesc Maro, mai spuse el. Încântat de cunoștință. Abia acum înțelegeam. Era îmbrăcat în maro pentru că numele său era Maro. Normal. Și se numea Maro pentru că el însuși era culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
discret și, opunându-mă, simțeam că rușinea pe care o transferam asupra Zinocikăi mă părăsește. Reieșea că nu eu sunt vinovat de situație și că aș fi gata să dau oricât. După ce am străbătut vreo douăzeci de pași, Zinocika privi precaută peste umărul meu și, văzând că birjarul scoate grăbit pătura de pe cal, mai că strigă de bucurie. Punându-mi-se în față și ridicându-se pe vârfuri, îmi șopti plină de entuziasm: - E de acord, e de acord (aplaudă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un timp în întuneric și când, într-un sfârșit, mă ridic, simt că slăbiciunea și greața m-au lăsat; ies destul de ușor din cameră și cobor, pe pipăite, spre hol. N-am aprins becul; mă apropii de ușă, o deschid precaut, dar abia o pot ține, așa de tare mi se zbate în mână. Un vânt de gheață gonește pe străduță. În depărtarea pustie, lângă felinarele galbene se vede cum zăpada uscată viscolește pe garduri, pe geamuri și pe acoperișuri. Pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sunt alunecări de teren și inundații peste tot, absenteismul, de data asta, va urca în săgeată. Delegatul partidului de dreapta, p.d.d., făcu un gest aprobator cu capul, dar consideră că participarea sa la conversație trebuia să îmbrace forma unui comentariu precaut, Evident nu minimalizez acest risc, totuși cred că înaltul spirit civic al concetățenilor noștri, demonstrat în atâtea alte ocazii, merită toată încrederea noastră, ei sunt conștienți, oh da, absolut conștienți, de importanța transcendentă a acestor alegeri municipale pentru viitorul capitalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cuvântul, nu jumătatea, ci cuvântul întreg, este nevinovăție. Inspectorul îl privi rapid pe agent cerându-i ajutor, dar celălalt avea pe chip expresia absorbită a unui om care tocmai fusese hipnotizat, ceea ce însemna că pe el nu se putea conta. Precaut, inspectorul întrebă, Vreți să insinuați că vom pleca de aici cu mâinile goale, Putem pleca și cu mâinile în buzunare, dacă preferi această expresie, Și că așa ne vom prezenta în fața ministrului, Dacă nu există vinovați, nu-i putem inventa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în general, scurte sau foarte scurte. Nu reacționase la sugestia rău intenționată a ministrului de interne și asta nu părea că l-ar fi deranjat, rămânea tăcut ca și cum ar fi dat timp interlocutorului să se gândească la răspuns. Comisarul rosti precaut, Domnule ministru. Impulsurile electrice purtară cele două cuvinte de-a lungul liniei, dar din cealaltă parte nu veni vreun semn de viață. Albatrosul închisese. Comisarul puse receptorul în furcă și ieși din dormitor. Se duse la bucătărie, bău un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ridica În jurul său. Un codru infernal lovit de mânia lui Dumnezeu. - Împrăștiați-vă, strigă el spre oameni, care se opriseră În așteptare. Și căutați. - Ce trebuie să căutăm? Întrebă unul din ei. - Nu știu. Orice. Orice lucru neobișnuit. Oamenii pătrunseră precauți În zona incendiului, atenți să nu calce pe vreun cărbune Încă aprins. La o primă privire, nu era ușor de imaginat ce putea să fi fost construcția mistuită de flăcări. Judecând după rămășițele grinzilor Încă Înfipte În pământ, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vină, propovăduind calea virtuții. Omenirea ar fi lipsită de zestrea ei cea mai de preț, neostoita căutare a adevărului. Singura care o răscumpără În ochii cumpliți ai lui Dumnezeu. Bătrânul izbucni Într-un râs amar. - Ar trebui să fii mai precaut, messer Alighieri, când dai astfel glas convingerilor dumitale. Nu cred că, pe pământul Inchiziției, această dragoste a dumitale pentru adevăr e bine văzută. - Florența nu e un pământ al Inchiziției, ci o Comună liberă. Pentru moment. Și sper că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vreodată, zise celălalt, făcându-și iute privirea roată, ca pentru a se asigura că poetul era singur. - Nu vă temeți, nu e nimeni cu mine. Însă am o Întrebare să vă pun. Străinii Îl fixară În tăcere, păstrând o atitudine precaută. - Avem un prieten comun, sunt sigur de asta. Ba poate chiar mai mulți. Mă refer la messer Monerre. Cei doi păstrau În continuare tăcerea, impasibili, ca și când numele acela nu le-ar fi spus nimic. - Sunt sigur că știți despre cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]