525 matches
-
de-contextualizării lor. Ca o consecință directă, intimitatea se relevă și drept un act al distanțării, al reordonării prin contemplare de la distanță a unei sume de reflexii disparate și, deci, incoerente. Perdea de semne derutante, intimul necesită participarea celuilalt, În virtutea ironicei predestinări a reflexului contabilicesc. Paradoxal, jurnalul intim dobândește expresivitate prin anularea forțelor care alcătuiesc materia primă a confesiunii-intimitate și prin reasamblarea lor Într-un corp tensional. Această reorganizare nu e doar o operație tehnicistă, ci și o condiție a definitivării structurii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ceea ce, prin Însăși natura sa, se sustrage controlului rațional și compozițional al scriitorului. Jurnalele intime ale creatorilor sunt Întotdeauna apropiate de literatură În virtutea unei deformații benigne, provenită din exercițiul cotidian al scrierii. Scriitorul se va plasa Întotdeauna, printr-o secretă predestinare, la Întretăierea dintre chemarea rațională, sobră, a raportului de activitate și cântecul de sirenă al ficțiunii. Coborârea În universul mărunt echivalează nu numai cu o reducere la scară a problemelor general-umane (adică anihilarea ontologică a subiectului), ci și cu modificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scriitura, de utopia unui ideal în veci neatins... etc. Într-un mod aproape exhaustiv, autorul romanului Geanta cu cinci fermoare transfigurează temele specifice viziunii literare a scriitorului etern / contemporan: viața ca vis, avatarurile intelectualului în noaptea totalitară, metempsihoza (transmigrarea sufletelor), predestinarea, așteptarea unui eveniment decisiv mereu amânat, sensul fatalității iminente, schimbul continuu între realitate și aparență, înstrăinarea în care personajele/ generațiile își (re)trăiesc viața, aspirația obsesivă către ceva ce rămâne mereu invizibil, relația eros thanatos, efemer etern, misterul omului conectat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Sfântul Duh) sunt utilizați în reciprocitatea lor și în relațiile reciproce” (De trinitate IV, 5, 6). A doua eroare s-a produs în lupta contra pelagianismului care nega ereditatea păcatului originar. Împotriva acestei erezii, Fericitul Augustin a introdus ideea absolutei predestinări, reluată 1200 de ani mai târziu de către Calvin. Aici întâlnim însă tot o erezie, cu toate că ea reprezintă extrema cealaltă, inversul pelagianismului. Consecințele ereziei pentru teologia ulterioară au fost, din păcate, surse de sminteală pentru credincioși și dispute aprige între teologi
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
au fost, din păcate, surse de sminteală pentru credincioși și dispute aprige între teologi. Dintre aceștia Sf. Ioan Cassianul, Sf. Vincențiu de Lerini, Sf. Faust de Riez și alții au combătut aceste erori. În tratatele Despre darul perseverării (428-429), Despre predestinarea sfinților (427), Despre corupțiune și har (426-429), Fericitul Augustin introduce categoria justițiară a „păcatului originar” ca ofensă adusă lui Dumnezeu. Umanitatea devine prin aceasta, o massa damnate, masa perditionis: „Nu printr-o nedreptate, ci printr-o sentință dreaptă păcatul unuia
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
de profunzime a textului literar. Astfel, cugetarea din incipitul nuvelei Moara cu noroc de I. Slavici, atribuită bătrânei, exprimă ideea că valorile familiei (liniștea colibei tale) sunt mai presus decât valorile materiale, în timp ce cugetarea finală face trimitere la conceptul de predestinare. Mesajul artistic are în vedere cea mai profundă semnificație a operei literare, ideeaforță care unifică palierele de semnificare ale textului, sintetizând temele, motivele, simbolurile centrale, „punctele cardinale“ ale viziunii artistice. Uneori, mesajul este susținut prin multiple elemente structurante: tipar compozițional
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
urmează deznodământului și prezintă succint evoluția în timp a personajelor sau ultimele consecințe ale acțiunii. Epilogul poate avea și un caracter gnomic, formulând o aserțiune morală, ca în nuvela Moara cu noroc, în finalul căreia bătrâna își exprimă credința în predestinare. Paradigma convențională a momentelor subiectului este mereu adaptată viziunii artistice originale a fiecărui scriitor și logicii interne a textului. Modificările aduse canonului pot privi inversarea unor momente (ca în nuvela Două loturi de I.L. Caragiale, care începe cu intriga, fixând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cu mecanisme psihice reale (realism psihologic). - Temele vizează sfera morală, psihică, cognitivă. De exemplu, nuvela lui I. Slavici Moara cu noroc dezvoltă o temă realist psihologică - cea a degradării umane provocate de patima înavuțirii -, în relație cu tema romantică a predestinării. - Conflictele sunt mai ales interioare. Nuvelele realiste surprind crizele de conștiință, urmărind amplificarea unor conflicte morale și psihologice (În vreme de război de I.L. Caragiale, Moara cu noroc de I. Slavici, Ițic Ștrul, dezertor, Catastrofa de L. Rebreanu). În nuvelele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unui destin tragic. În final, el va hotărî săi aducă lui Pintea dovezile vinovăției sămădăului. Deci opțiunea finală a protagonistului este aceea de a se situa, cu sacrificiul suprem, de partea Legii. Ultimele scene - puternic impregnate de viziunea folclorică a predestinării - sunt de un intens dramatism. Înțelegând că șia distrus iremediabil căsnicia și viața, Ghiță renunță la jocul dublu și la disimularea geloziei șia urii, acționând întâia oară cu fermitate. Revenirea la valorile morale autentice nu mai este însă cu putință
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
învinsul unui destin tragic. În final, el va hotărî săi aducă lui Pintea dovezile vinovăției sămădăului. Deci opțiunea finală a protagonistului este de a se situa, cu sacrificiul suprem, de partea Legii. Ultimele scene - puternic impregnate de viziunea folclorică a predestinării - sunt de un intens dramatism. Înțelegând că șia distrus iremediabil căsnicia și viața, Ghiță renunță la jocul dublu și la disimularea geloziei șia urii, acționând întâia oară cu fermitate. Revenirea la valorile morale autentice nu mai este însă cu putință
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unei lumi morale ce își întemeiază existența pe valori autentice și pe credința în soartă. Astfel, incipitul de tip enunțiativ se formulează ca un avertisment privind primejdioasa putere a banului ce amenință liniștea colibei, iar finalul, ca o reflecție asupra predestinării. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema operei epice studiate se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje Surprinzând viața și moravurile lumii contemporane lui, Slavici își creează personajele sub semnul complexității psihice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
țări. Diferențe sunt ereditare, putem spune, întrucât ele se datorează exclusiv de care parte a hotarului s-a nimerit să te naști. P.S. De care parte a hotarului s-a nimerit să te naști...? Nu! Mai nou, o știință a predestinării explică în modul cel mai limpede că nimeni nu vine pe lume întâmplător de o parte sau de cealaltă a gardului. Nu întâmplător, dar pentru totdeauna! 73. Dușurile o problemă pro și contra "Regulile marilor corporații ajung și în cocină
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
dinamica sistemelor economice. Tezele cele mai faimoase, în acest sens, aparțin lui Max Weber și Karl Marx. Pentru marele sociolog german Max Weber, spiritul capitalismului și dezvoltarea acestui sistem trebuie puse în legătură cu apariția și difuzarea religiei reformate. Laicizarea ideii de predestinare ce stă la baza religiei protestante avea să-i determine pe oameni să vadă în reușita materială concretizarea unei voințe divine. Pe de altă parte, refugiul în muncă constituia un derivativ al angoasei provocate de o religie destul de dură. În
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
țări. Diferențe sunt ereditare, putem spune, întrucât ele se datorează exclusiv de care parte a hotarului s-a nimerit să te naști. P.S. De care parte a hotarului s-a nimerit să te naști...? Nu! Mai nou, o știință a predestinării explică în modul cel mai limpede că nimeni nu vine pe lume întâmplător de o parte sau de cealaltă a gardului. Nu întâmplător, dar pentru totdeauna! 73. Dușurile o problemă pro și contra "Regulile marilor corporații ajung și în cocină
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
să-și păstreze doar corpul material care să furnizeze energie pentru perpetuum mobile al avuției. În fond, și piața, ca și planul, măsoară cantități și repartizează poziții în mecanica socială. Piața și planul nu sunt altceva decât instanțe extralumești de predestinare, la care cel mult poți să te rogi pentru iertarea păcatului de moarte de a le fi sfidat. Apare ca firească și o altă întrebare: de unde atașamentul inflexibil, de tip nevrotic, al unora față de o ipoteză care ne exclude? Răspunsul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca progres nelimitat ține de amprentarea originară a Iluminismului, și anume a perspectivei teleologice de inspirație materialistă. Dacă în etapa dominației paradigmei mecanice asupra configurării înțelegerii în Economie așa ceva părea natural, în situația reîncărcării metodologice și epistemologice în spectrul complexității predestinarea materialistă ar însemna catastrofa ultimă. Economia este în consecință unui adevărat ultimatum al științificității să se raporteze la complexitate nu doar din punctul de vedere al ipotezelor fondatoare și al consecințelor consistente cu acestea, ci și cu contextul social și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
privat al gospodăriei unde libertățile nu sunt limitate moral, în substanțierea lor naturală. Astfel, deși Economia își are originile în răspunsul dat necesităților limitate la obiecte, ea are oricând posibilitatea, prin perspectiva raționalității iluministe, să eșueze într-o formulă a predestinării materiale. Ambiția modernă de a împinge Economia în zona explicației imperiului libertății, de a fi scoasă astfel din spațiul privat pentru a fi operațională în spațiul public (Arendt, 2007), a dus la exacerbarea unei dualități rivale dizolvante dintre Economie și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
statuii politicii, ci și ascultând de ambițiile ei de a domina Cetatea. Acest tip de economie a cunoscut cu timpul un proces de neutralitate a conceptualizării operatorilor, luând forma economiei funcționaliste, care pare să se abstragă raporturilor de putere, a predestinării funcției prin poziția socială moștenită prin naștere. Era vorba însă despre o formulă teoretică tot de natură maniheistă, a contrapunerii intereselor și a recursivității tensionale în relația marfă-bani ca fir roșu al procesualității economice. Stăruința în neutralitate față de origini pare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
îl pricopsește pe Lucrețiu cu toate bolile psihice din manualul său: facies depresiv (cum stabilește el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat (foarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere (ce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice (care-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală (impotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
slujitorii făuresc o matrice corporală (antitypos) aptă de a primi fiecare „pachet” individual. Pachetul, cum vom vedea imediat, conține mai multe lucruri. Slujitorii Îl trimit mai Întîi Arhonților din Mijloc, care-i adaugă destinul individual (moira), ceea ce Înseamnă, mai exact, predestinarea acțiunilor acestuia pe pămînt, inclusiv ceasul morții sale. Pachetele se compun din moira, migma („amestec”), spirit, suflet și spirit contrafăcut. Fiecare din ele este tăiat În două și cele două jumătăți sînt plasate Într-un bărbat și Într-o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
eschaton. „În eschaton istoria Își depășește propriile limite și devine vizibilă sieși”16. Autenticitatea „istorială” (termen opus lui „istoric” - unul din jocurile preferate de cuvinte ale lui Heidegger, care opunea adjectivul geschichtlich, de la Geschichte, termen Înrudit cu Geschick, „destin, soartă, predestinare”, lui historisch, „istoric”, Înțeles În sensul de „accidental”) este, În opinia lui Taubes, atributul acelor forțe istorice care grăbesc sfîrșitul istoriei lumii printr-un proces de „revoluție permanentă”. Taubes identifică astfel vîrful de lance al istoriei cu tradiția gnostico-apocaliptică, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tîrziu, mai precis a acelui nominalism care, după opinia lui Blumenberg, constituie ultima „recădere” a Occidentului În gnosticism. Pe lîngă acestea, Blumenberg uită cu desăvîrșire că ideile Reformei reprezintă confirmarea totală a doctrinei augustiniene a păcatului sexual originar și a predestinării, doctrină pe care, de altfel, Blumenberg o consideră „gnostică”. Prin urmare, ar fi foarte ușor de răsturnat toate considerațiile lui Blumenberg. Problema cu care ne confruntăm În cartea de față nu este dacă toți acești eseiști au dreptate să extrapoleze
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
libertate; lipsă; Lost; lucru ireal; luptă; mama; mare; măsură; melancolie; meleag; minunată; mister; mitologie; mînă; modelare; nașpa; neam; nebună; necăjită; necruțătoare; nedreptate; nefericire; nemiloasă; nervi; neștiut; normă; norocul; noroi; cu obstacole; ofițer; omenesc; oportunitate; optimism; orgă; parte; părăsită; porcărie; potrivnică; predestinare; predestinat; proprie; scaun; schimbări; scris; scurtă; soră; sortit; soț; soție; speranță; speriat; sună; șansă; timp; trai; trudă; tu; tulburătoare; univers; urîtă; veac; vechi; vecie; veste; vis; vodca; vorbă (1); 821/158/39/0 somn:odihnă(173); dulce(85); pat(76
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
noua creatură. Artisticul și științificul, naturalul și culturalul-socialul, biologicul și tehnologicul, organicul și artificialul, toate aceste modele dihotomice sunt unificate pentru rediscutarea noțiunilor obișnuite, simultan biologice și artistice, de omogenitate și puritate, de unitate și identitate sau de corporalitate și predestinare. În acest context, arta transgenică a lui Eduardo Kac aduce artei noi valențe: în speță, arta devine un proces al invenției vieții, al interacțiunii social-etice cu imaginea-organism creată și al operării genetice în cadrul corporalității. Lucrarea de artă este de fapt
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tragedia țării meleș...ț” (I, 181). De reținut, oricum, că atunci când vorbește despre eșec, despre propria atractivitate către eșec, Cioran invocă destinul țării sale. Un destin numit tragedie. În fine, pusă pe seama eredității, conștiința eșecului înseamnă deopotrivă o conștiință a predestinării, a imposibilității de a decide. Iată: „Predestinarea mă fascinează la fel de mult ca, altădată, Nenorocirea. În realitate, e unul și același cuvânt. Să nu poți fi altul decât cel care ești. Sunt imposibil de schimbat, și sufăr pentru asta în fiecare
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]