602 matches
-
Mă ispitești chiar și numai în gând, filmul tău incendiar îl voi prezenta imediat tuturor, cu toate tainele tale, și-ți pregătesc pe loc un prematur stop-cadru, să Mă pomenești ! Așa că... stai cuminte la locul tău și joacă-ți rolul predestinat, până la capăt. M-ai înțeles? Amin! ----------------------------------------- Cristian Petru BĂLAN Glen Ellyn, Illinois, SUA 21 august 2016 Referință Bibliografică: Cristian Petru BĂLAN - FILMUL VIEȚII NOASTRE ! / Cristian Petru Bălan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2069, Anul VI, 30 august 2016. Drepturi
FILMUL VIEŢII NOASTRE ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375182_a_376511]
-
felul său, cu diplomație. Este dezvăluirea dibace a celor mai fine și totodată a celor mai răvășitoare trăiri. Poate fi numit poetul confidențelor. Sobrietatea stărilor îmbracă haină de mătase. Un impact liric asupra cititorului îl reprezină imaginea Anei, un nume predestinat, de data aceasta fiind vorba de Ana cea zidită în sufletul poetului. De câte ori a construit poetul o mânăstire pe pământul trăirilor, de câte ori a dat fuga la el Ana lui cea înnebunitor de fermecătoare este lesne de înțeles din poezia dedicată
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
eu E degradant. Pășește demn! În tine e acel îndemn De-a fi tot tu mai bun mereu. Adaugă să te-mplinești! Păstrează miezul firii tale! Altfel, când greul se prăvale Vei părăsi chiar ce iubești! Nimic nu-i scris! Predestinat E-n fiecare dintre noi Să creadă-n stele sau noroi, Fie femeie ori bărbat. *** Volumul "100 de gânduri" Referință Bibliografică: Destinul păpușar / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1746, Anul V, 12 octombrie 2015. Drepturi de
DESTINUL PĂPUŞAR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373170_a_374499]
-
-vă gratis, cu răbdări prăjite ...... VIII. BI(ZI)GOTUL POLITIC..., de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 694 din 24 noiembrie 2012. Un fel de parcurs între ... dandy și homeless, după o alergare de (re)unire aiuritoare și firește predestinată a însușirilor ... Părerea lui despre șefi și politică, cu un singur vector: mucles ! Celor care nu-și legau „cățeaua” le era rezervată o replică cu subînțelesuri și rază de acțiune „greu de ucis”: „Vezi, să nu dai p-afară!”. Șefului
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
veșnicie !). Ca să-i intre în grații i-a propus prelungirea „șezutului la Palat” de la „cinci” la ... Citește mai mult Bi(zi)gotul politic ...Un fel de parcurs între ... dandy și homeless, după o alergare de (re)unire aiuritoare și firește predestinată a însușirilor ...Părerea lui despre șefi și politică, cu un singur vector: mucles ! Celor care nu-și legau „cățeaua” le era rezervată o replică cu subînțelesuri și rază de acțiune „greu de ucis”: „Vezi, să nu dai p-afară!”. Șefului
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
sentimente Simte-le pulsul! Crede numai iubirea ta, e reală Prin a ei suferință, darul ei îl vei primi, Transcede-i, topește-te-n ea fără sfială Câștigă viată! Un singur gând de iubire, pe zi, Alungă dureri și hrăneste sufletul, Predestinat așteaptă ca timp să-i acorzi Binecuvântează-l! Poți desena, omule, ceea ce simți? Cum crezi c-ar arăta imaginea ta? O inimă din cioburi de lacrimi fierbinți... Desenează-i perfecțiunea! Descătușează-i sentimentele, cheia-i la tine, Nimeni nu-i
POȚI DESENA, OMULE, CEEA CE SIMȚI? de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379223_a_380552]
-
universului s-a tolănit. Vom învăța cuvintele mângâietoare și toate cele ce rimează, Vom împleti în cele mai curate ceruri, albastrul care colorează. Vom învăța că în iubire nu sunt nici munți, oceane sau strâmtori Atunci cand muritorul însuși își caută predestinatul între muritori Iar înmulțirea este un polen, ca dar de suflet mult prea tandru dăruit, De vânt, pe creangă pomilor cu albe flori, în infinit, Că muzica nu-și are sensul, că muzica nici nu există În lumea fără de iubire
LECȚIA DE IUBIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369185_a_370514]
-
motto-ul primei proze a cărții -, desprins din paginile eminesciene. „Oglinzile pământului” este, fără îndoială, un titlu de carte curajos. Nu și surprinzător, fiindcă Mihaela Rașcu este, ea însăși, structural, o luptătoare. Scrisul e limpede, mlădios, într-o logică rafinat predestinată finalurilor cel mai adesea previzibile, dar nu mai puțin cuceritoare. „Când te uiți la un om, ceea ce vezi nu este alt om, ci ești tu”, totuși. aceasta nefiind o dovadă a ego-ului exacerbat, ci, cum ar spune esenienii, a funcționării
OGLINDA DIN CUVÂNT de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374240_a_375569]
-
revendicările de autonomie și de recunoaștere a unei identități culturale și religioase din cadrul acestor imperii cu programele statale unitare. Formularea politică a revendicării unirii cu Vechiul Regat este tardivă: în Transilvania, ca și în Basarabia, ea datează din 1918. Imaginea predestinată a realizării națiunii în spațiul său legitim ideal al frontierelor presupuse ca fiind ale vechii Dacii, un termen recurent, devine o realitate culturală și intră în componența românismului. Or, viața trăită este complexă, în cadrul populației românești din Transilvania existînd dezbateri
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
țărână ești și-n țărână te vei întoarce" (Ecclesiastul, 3, 20). Orice alt element pare a atrage mânia zeilor. A atenta la ordinea lumii și a lua o piatră pentru a înălța cetăți trufașe este o impietate, pentru o ființă predestinată doar nivelului țărânii, lutului, și în consecință vor pieri spulberate. Stânca / piatra par interzise omului rămânând doar în puterea forțelor divine. Astfel că muntele pare un "interval" energetic între cer și pământ unde se refugiază magi sau sihaștri care pot
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
dar prințul eminescian nu este un de-misionat din înalta sa responsabilitate de urmaș la conducerea împărăției. El vrea să se inițieze " Să vadă-n cartea lumii un înțeles" pentru că nu vrea să iasă din credința divină și din rostul său predestinat ("A tatălui său vorbă aude și se-nchină / Un semn că se supune măsurei ce-o destină") ci, dimpotrivă, dorește să-și plieze viața pe cele patru coordonate ancestrale: martiria, koionia, liturghia și diakonia despre care vorbește cu acribie Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și derută. Simpla recurgere la simboluri creștine, sumara lor citare duc, vrînd nevrînd, la impostura formelor fără fond, la gratuitate și deriziune. Nu e de blamat, se înțelege, propensiunea în sine către aceste sintaxe, e necesară însă, obligatorie chiar, condiția predestinată a celor ce și le asumă. Rămîne cel puțin neconvingătoare moral lucrarea mistică a celui ce nu cu mulți ani în urmă se-nfrupta copios din bucatele Consiliului Culturii și Educației Socialiste. Neîndoios, galeria Catacomba din București, fieful orientării teologale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nurilor fostei iubite. Cînd aceeași răzvrătire a cerului și pămîntul dă peste o Indie, peste o Africă, atunci totul îmbracă hainele cernite ale tragediei și ale marasmului prelungit. De unde și amara concluzie că zonele globului sînt pare-se pe vecie predestinate. Binelui/ Răului. Dacă reducem continentele astea grandioase la scara plaiului nostru, atunci o viitură, ca cea recentă, din Ardeal, ar trebui să ni se pară o palidă copie fotografică. Să ni se pară, dar nu e. Pentru că, trăind în dimensiunile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne mișcăm? Din capul locului, să convenim că nu avem vocația mult mai micului decît noi olandez, aceea de a ține piept marelui ocean. De ce nu o avem? Nu o avem.) Să ne raportăm, deocamdată, tot la istoria cea mare. Predestinată nouă? Făurită de noi? Cine știe? Oricum, istorie. Reală, atestată de continuitate, de legitimitate. Din păcate, stînd mereu sub vremi, inculcîndu-ne mereu sentimentul îngropării viei, pînă trece vremea potrivnică. Neavînd vocație eroică, sacrificială, ne-am supus mai de fiecare dată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jumătății de continent. Cînd credeam că inundațiile de-acum mai an au avut ca urmare firească amenajarea unor nu neapărat olandeze diguri, hop, sîntem surprinși peste noapte de aceleași tragice și descalificante neputinți. Doar indolență? Doar resemnare? Să stăm, oare, predestinat ca în povestea tragicomicului drob de sare humuleștean, gata oricînd să cadă peste plodul din covată să stăm deci cu mîna la gură, nici măcar încercînd a-l urni de pe prichici? Asta să rămînă în veci vocația noastră: mioritica împăcare cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adaugă un altul, de dată foarte recentă: o piață omagiind, onorabil în intenție, unirea noastră statală. Impresie de total disconfort aperceptiv, cauzat de amplificarea dezordinii compoziționale a întregului, melanjul amatoristic de repere. E, în ultimă instanță, o stigmatizare a locului predestinat a fi stat, ideal, la temelia unui nucleu dăinuitor. Remedii? Aproape nule. Cu edificiul impecabil compozițional al Teatrului s-a petrecut un tratament oarecum asemănător celui de la "Medicină". Trebuind să suporte în anii găunoasei culturalizări generalizate condiția de gazdă generoasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
n-avea cine era ăsta. Viața a priori în acest caz imită arta, nu? 26 aprilie La boemăăă, la boemăăă... Birtul TBC din capătul Lăpușneanului, clădire azi dispărută, era lipit de sediul de-atunci al filialei Uniunii Artiștilor Plastici. Lipitură predestinată. Pentru că ședințele de învățămînt politic, "moderate" de hiperinteligentul instructor de partid, se vărsau în TBC (minus politrucul, minus artiștii emeriți, cărora tocmai li se achiziționaseră statui și tablouri angajate, abstinenți aceștia). Candizi și ascultători în ședințe, membrii UAP se transformau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al dezordinii ce afectase, ab ovo, mintea clasicului bărbos, criminal-falimentară în utopia ei destinată fericirii generale. Și însușită, nemestecat, de clasicii descendenți, groparii Rusiei imperiale. Spre nenorocirea unei mari părți a omenirii. Unde ne-am aflat și noi, teritoriu tragic predestinat. În care rudimentarii Dej și Ceaușescu au fost executorii testamentari ai jalnicei utopii. (Apropo: referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul interstițiu al pantofarului, fiind tot mai mult uitat celălalt, al ciocănarului, ce a transformat țara în lagăr de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne întîrziau în coșmar continuu. Care nici azi, după starea de grație lăsată celor ce s-au așezat iarăși în fruntea bucatelor, nu dispare. Mutre primitiv inexpresive continuă să spurce gardurile, zidurile, geamurile, într-o caraghioasă confruntare post factuală: faciesul predestinat, prin comunism, să ne întrețină coșmarul o viață, alături de cel al veleitarului existînd cît sfîrîitul unui flash second-hand. Strada. Și tot într-o Veneție care, se știe, nu e chiar model occidental de curățenie. Dar, pe stradelele dintre palate, din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urmat. Cu care pacientul s-a obișnuit deja. Dacă rîsul din pînza olandezului Hals e unul contaminant, Vara lui insolîndu-și figurile cu bonomie civilizată, în schimb, Zaporojenii lui Repin, cu rîsul lor est-orgiastic, agresează ochiul (ochiul nostru) cu o indicibilă, predestinată spaimă. Vă mai aduceți aminte de șlagărul infantil al de mult uitatei Silvia Chicoș? Zîmbiți, vă rog! Ha, ha, ha, ha, Ei, nu chiar așa... Ha, ha, ha, ha. Vă mulțumesc. 28 ianuarie Dau peste o însemnare de-acum șase-șapte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi rotunjesc o minimă concluzie: poate că o dată cu încărunțirea progresivă a vulgatei, nu vom mai înota cum se tem, oarecum îndreptățit, unii în același lichid amniotic al unui puțin alt Răsărit cel putnik iar societatea românească trezită își va urma, predestinat, meritatul destin prooccidental. 22 aprilie Luciditatea ne determină să judecăm, de ce nu, tranșant istoria țării după 1944, dar tot ea ne îndeamnă să nuanțăm consumarea etapelor. Dacă nu ne pierdem în hățișul aporiilor... metodologice, putem spune, fără prea mare marjă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fapt, și ea, în favoarea aceleiași... normalități. Poți însă reveni, de ce nu, și chiar întreba: bine, dar ce fel de normalitate? E, ca să fim lucizi, cea decurgînd din tragedia postbelică a României, plătind cu vîrf și îndesat condiția ei de țară predestinată să-și aibă pe veci teritoriul în coasta unui imperiu endemic necivilizat și expansiv. Al cărui morb, în jumătatea de secol comunist, a alterat iremediabil fibra profundă a unei structuri latine ce merita, într-o Europă normală, o cu totul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de talent între patru pereți obscuri, întreținînd o boemă tristă, fără pretenții de notorietate, vegetînd în bîrfe și răutăți, oricum neprofitabile. De neluat în seamă. Final stenic: țara va reintra, sigur, în rîvnitul circuit european, fracturat cîndva de totalitarism dar predestinat, prin origini, să supraviețuiască nobil. Iar cele trei categorii să fie una: artistul, pur și simplu. 16 septembrie Trece cu regularitate de metronom pe sub fereastră și sînt înclinat să-l așez în categoria anonimilor care-și exagerează ținuta corectă, și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
posibilități, este foarte firesc ca Europa s-o însărcineze cu îndeplinirea acestei misiuni, căci Austria este „forța chemată istoric [...] să creeze în acest punct acea putere intermediară care desparte pentru vreme îndelungată nordul de sud în răsăritul Europei”, este forța predestinată să apere Europa de atacurile Asiei. De ea depinde asigurarea legăturilor prezente și viitoare ale Europei cu Asia. Însărcinarea Austriei cu înfăptuirea acestei misiuni „este - spune Stein - condiția pentru siguranța Europei în propriile ei teritorii și pentru dezvoltarea sa în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
energia sa sufletească. De asemenea, eul se raționalizează, ajungând până la conștiința de sine, iar creația se "naturalizează", îndreptându-se din ce în ce mai clar către acordul cu dispozițiile sufletești ale omului, pentru a scoate la iveală "o operă la care era mai dinainte predestinat"130. Personalitatea concentrează în sine liniile de evoluție a energiei prin diferitele corelații persistente, dar prin faptul că este un sistem al unor aptitudini de muncă, activitatea ei este liberă. Evoluția istorică a formelor personalității trecerea acesteia de la personalitatea amorfă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]