517 matches
-
două subclase: • verbe copulative • verbe semiauxiliare Verbe copulative Noua ediție a Gramaticii Academiei integrează verbele copulative în categoria verbelor predicative, indiferent de planul lor semantic.Esențial pentru realizarea predicatului enunțării ( din interpretarea autorilor acestei ediții), fiind purtători ai indicilor de predicație, verbul copulativ este numit operator copulativ în structura unei variante de predicat (semantico-sintactico-enunțiative) complex (Ion este /devine / rămâne important., Munca este/ înseamnă / se cheamă efort.) (vol.II, p255) sau centru verbal copulativ care cere o complinire obligatorie - numele predicativ , funcție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este /devine / rămâne important., Munca este/ înseamnă / se cheamă efort.) (vol.II, p255) sau centru verbal copulativ care cere o complinire obligatorie - numele predicativ , funcție sintactică autonomă. (Idem, p.263) Este de netăgăduit că verbul copulativ este purtătorul indicilor de predicație în structuri precum : "Eu sunt luceafărul de sus, / Iar tu să-mi fii mireasă. "(Eminescu), dar predicația implică două componente semantice: semnificația gramaticală și semnificația lexicală; verbul copulativ este lipsit, total sau parțial, de semnificație lexicală ceeea ce îl diferențiază
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care cere o complinire obligatorie - numele predicativ , funcție sintactică autonomă. (Idem, p.263) Este de netăgăduit că verbul copulativ este purtătorul indicilor de predicație în structuri precum : "Eu sunt luceafărul de sus, / Iar tu să-mi fii mireasă. "(Eminescu), dar predicația implică două componente semantice: semnificația gramaticală și semnificația lexicală; verbul copulativ este lipsit, total sau parțial, de semnificație lexicală ceeea ce îl diferențiază de verbul predicativ. În funcție de planul lor semantic, între verbele copulative se disting două subclase: verbe copulative absolute
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau parțial, de semnificație lexicală ceeea ce îl diferențiază de verbul predicativ. În funcție de planul lor semantic, între verbele copulative se disting două subclase: verbe copulative absolute și verbe copulative lexico-gramaticale. Verbe copulative absolute 7 Funcționează numai ca instrument gramatical al predicației verbul copulativ a fi: „Din sfera mea venii cu greu/Ca să-ți urmez chemarea,/Iar cerul este tatăl meu/Și mumă-mea e marea.” (M. Eminescu), omonim cu verbul predicativ a fi: „A fost odată ca-n povești/A fost
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doar prin trăsătura semică+real), ceea ce determină incompatibilitatea lui cu relația de sinonimie cu verbul a exista: În țara asta toți sunt politicieni. (verb copulativ) În țara asta nu sunt (există) politicieni. (verb predicativ) Verbul copulativ a fi asigură desfășurarea predicației ca auxiliar sintactic în exprimarea unor categorii gramaticale: timpul și modul, persoana și numărul, inerente predicației, pe care, însă, numele (substantiv, adjectiv etc.), centrul semantic al enunțului, nu le poate exprima: Codrul este verde. a fost verde. va fi din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exista: În țara asta toți sunt politicieni. (verb copulativ) În țara asta nu sunt (există) politicieni. (verb predicativ) Verbul copulativ a fi asigură desfășurarea predicației ca auxiliar sintactic în exprimarea unor categorii gramaticale: timpul și modul, persoana și numărul, inerente predicației, pe care, însă, numele (substantiv, adjectiv etc.), centrul semantic al enunțului, nu le poate exprima: Codrul este verde. a fost verde. va fi din nou verde. Verbul copulativ a fi atribuie numelui din structura predicatului analitic (nominal, în termenii Gramaticii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pictural. Prezența lui este o primejdie. Prezența lui constituie o primejdie. (verbe copulative) El constituie un grup din șapte tineri. (verb predicativ) Verbe copulative lexico-gramaticale8 Dacă verbele copulative absolute sunt cerute de numele care se constituie în centrul gramatical al predicației pentru exprimarea categoriilor gramaticale fără de care funcția predicativă nu se poate realiza, verbele copulative lexico-gramaticale, datorită conținutului lor lexical concret dar nedeterminat, cer un nume care, complinindu-le planul lor semantic, le asigură asumarea predicației. Prin sensul lor fundamental, sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituie în centrul gramatical al predicației pentru exprimarea categoriilor gramaticale fără de care funcția predicativă nu se poate realiza, verbele copulative lexico-gramaticale, datorită conținutului lor lexical concret dar nedeterminat, cer un nume care, complinindu-le planul lor semantic, le asigură asumarea predicației. Prin sensul lor fundamental, sunt verbe copulative lexico-gramaticale a deveni și a părea (ca verb personal): „Dar deodat’un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l Cum din Chaos face mumă, iară el devine Tatăl...” (M. Eminescu) „Viața
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
face mumă, iară el devine Tatăl...” (M. Eminescu) „Viața-mi pare-o nebunie / Sfârșită făr-a fi-nceput.” (M. Eminescu) Prin natura conținutului lor lexical nedeterminat, aceste verbe, concomitent cu introducerea în sintagma din care fac parte, a sensurilor gramaticale inerente predicației (timpuletc.), înscriu într-o perspectivă semantică specifică numele împreună cu care realizează predicația. Verbul a deveni înscrie conținutul semantic al numelui într-o perspectivă eventivă; numele reprezintă, prin planul său semantic, starea finală a unui proces de evoluție reflectat ca atare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nebunie / Sfârșită făr-a fi-nceput.” (M. Eminescu) Prin natura conținutului lor lexical nedeterminat, aceste verbe, concomitent cu introducerea în sintagma din care fac parte, a sensurilor gramaticale inerente predicației (timpuletc.), înscriu într-o perspectivă semantică specifică numele împreună cu care realizează predicația. Verbul a deveni înscrie conținutul semantic al numelui într-o perspectivă eventivă; numele reprezintă, prin planul său semantic, starea finală a unui proces de evoluție reflectat ca atare de verbul copulativ: Mihai a devenit profesor. Prin aceasta, verbul a deveni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
venit. Poți răci dacă nu te îmbraci mai gros. Verbele semiauxiliare 9 constituie o categorie intermediară între verbele auxiliare (morfeme ale unor moduri și timpuri compuse) și verbele predicative. Intră în structura predicatului dar, de fapt, nu ca auxiliare ale predicației, ci ca instrumente ale unei categorii sintactice mai largi, mai cuprinzătoare, însoțitoare a predicației - modalitatea, a unei alte categorii, mai puțin definită în limba română, aspectul, sau ale timpului (mai exact, ale relației temporale de posterioritate). Semiauxiliarele sunt verbe cerute
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categorie intermediară între verbele auxiliare (morfeme ale unor moduri și timpuri compuse) și verbele predicative. Intră în structura predicatului dar, de fapt, nu ca auxiliare ale predicației, ci ca instrumente ale unei categorii sintactice mai largi, mai cuprinzătoare, însoțitoare a predicației - modalitatea, a unei alte categorii, mai puțin definită în limba română, aspectul, sau ale timpului (mai exact, ale relației temporale de posterioritate). Semiauxiliarele sunt verbe cerute de verbul-predicat, în funcție de intențiile vorbitorului în procesul de „actualizare”, prin predicat, a unor realități
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
condiții sintactice particulare. Se apropie, în acest sens, de verbele copulative (mai exact, de verbele devenite, în anumite condiții, copulative). Se îndepărtează de ele prin aceea că nu sunt cerute de un element neverbal (nume, pronume) pentru a realiza funcția predicației; semiauxiliarele sunt cerute de verbe predicative pentru a introduce o notă modală particulară predicației. Verbele copulative au capacitatea morfologică de a exprima timpul și persoana; semiauxiliarele nu pot exprima timpul, decât cu foarte rare excepții: a sta, a putea, unele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele devenite, în anumite condiții, copulative). Se îndepărtează de ele prin aceea că nu sunt cerute de un element neverbal (nume, pronume) pentru a realiza funcția predicației; semiauxiliarele sunt cerute de verbe predicative pentru a introduce o notă modală particulară predicației. Verbele copulative au capacitatea morfologică de a exprima timpul și persoana; semiauxiliarele nu pot exprima timpul, decât cu foarte rare excepții: a sta, a putea, unele din ele, nici persoana. Din punctul de vedere al rolului lor în planul semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbul guvernează câmpul semantico-sintactic central, care reprezintă (sau poate reprezenta) nucleul predicațional al enunțului, se disting două clase de verbe, din care fac parte atât verbe predicative cât și verbe nepredicative • verbe personale • verbe impersonale Structura enunțului lingvistic care realizează predicația prin intermediul unui predicat se întemeiază pe un nucleu central, construit de verbul care își asumă funcția de predicat sau care participă la structura analitică a predicatului. Definită prin procesualitate, semantica verbului se desfășoară (înscrie) între două limite: • un punct de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de-a doua clasă dezvoltă sensul de diateză dinamică în sintagme formate din patru termeni, reprezentând trei unități autonome lexical și sintactic: se + verb, precedat de un substantiv (pronume) și urmat de un alt substantiv (pronume). Dacă verbul își asumă predicația, primul substantiv (pronume) dezvoltă funcția de subiect, cel de-al doilea funcția de complement indirect. El se îngrijește de copil. șsubiectț șpredicatț șcompl. indirectț În dezvoltarea raportului semantic, pronumele-morfem se nu mai marchează, ca la diatezele reflexivă sau reciprocă, instituirea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe altul./ Un singur lucru îl deranja: ideea de a fi spălat de altcineva. „A se tăcea! A se asculta!” (I.L. Caragiale) Refuză opoziții categoriale substantivale: gen, număr, caz, determinare. În enunțuri specifice, își poate asuma funcția fundamentală a verbului - predicația: „A nu se lipi afișe și orice alte necurățenii.” (I.L. Caragiale) Intră ca regent în relații și construcții sintactice specifice verbului; poate avea, de exemplu, complement (direct sau indirect): „Tendința noastră este de a rupe floarea care ne place sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sufixul tematic: „De uitat, n-am uitat nimica, tată.” (I. Creangă) SINTAXA VERBULUITC "SINTAXA VERBULUI" Identitatea specifică a verbului între celelalte categorii lexico-gramaticale (părți de vorbire) se întemeiază pe complementaritatea celor trei dimensiuni: • semantică - procesualitate/dinamism • deictică - temporalitate • sintactică - asumarea predicației Această complementaritate își are originea în modul specific în care se întrepătrund în planul semantic al verbului sistemul lexical și sistemul gramatical al limbii și determină gradul maxim de solidaritate (consubstanțialitate) morfologie-sintaxă, ceea ce face din verb „purtătorul de viață al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactică pe care o realizează; II. construcțiile sintactice pe care le generează și guvernează ca termen regent. VERBUL ȘI PREDICAȚIATC "VERBUL {I PREDICA}IA" În dinamica sistem lexical - sistem gramatical, verbul dezvoltă în sintaxa textului două variante, din perspectiva asumării predicației: • o variantă absolută, rămasă în afara opozițiilor categoriale determinate de desfășurarea actului de comunicare lingvistică: infinitivul; • o variantă relativă, dezvoltând diferite sensuri gramaticale specifice (diateză, timp-mod, persoană-număr), în raport cu factori și coordonate ale desfășurării actului de comunicare lingvistică: paradigma flexionară a verbului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
desfășurării actului de comunicare lingvistică: paradigma flexionară a verbului. Cele două variante generează două categorii de enunțuri: a. enunțuri infinitivale b. enunțuri verbale a. Enunțurile infinitivale au ca centru de organizare semantico-sintactică un infinitiv și ca modalitate de asumare a predicației - funcție fundamentală a procesului de comunicare: intonația: „A se tăcea! A se asculta!... Mâine vine dl. revizor: a se ști bine Mircea cel Bătrân!...” (I.L. Caragiale) b. Enunțurile verbale au ca centru de organizare semantico-sintactică un verb într-o variantă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comunicare: intonația: „A se tăcea! A se asculta!... Mâine vine dl. revizor: a se ști bine Mircea cel Bătrân!...” (I.L. Caragiale) b. Enunțurile verbale au ca centru de organizare semantico-sintactică un verb într-o variantă temporal-modală, prin care își asumă predicația și determină generarea funcției sintactice de subiect: „Viața noastră e o ironie / Minciuna-i rădăcina ei.” (M. Eminescu) „Ne pierdem ca să ne-mplinim.” (L. Blaga) Caracterul consubstanțial al celor două dimensiuni definitorii ale planului semantic al verbului: procesualitatea/dinamismul - trăsătură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexicală - și temporalitatea, trăsătură semantică gramaticală, impun ca imanentă verbului funcția de predicat. Verbe predicative - verbe nepredicativetc "Verbe predicative - verbe nepredicative" Realizarea funcției de predicat este dependentă de conținutul lexical concret al verbului. Capacitatea acestuia de a realiza întreg conținutul predicației (care implică două componente semantice: una de esență lexicală, alta de esență gramaticală) în procesul de actualizare a planului semantic al termenilor inerenți comunicării lingvistice depinde de apartenența lui la clasa verbelor predicative. În desfășurarea predicației, verbele predicative actualizează concomitent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a realiza întreg conținutul predicației (care implică două componente semantice: una de esență lexicală, alta de esență gramaticală) în procesul de actualizare a planului semantic al termenilor inerenți comunicării lingvistice depinde de apartenența lui la clasa verbelor predicative. În desfășurarea predicației, verbele predicative actualizează concomitent planul lor semantic, reprezentat de morfemul rădăcină (sau temă lexicală: a cânt-a/a descânt-a, a încânt-a), prin intermediul flectivului (complex de morfeme, purtător al sensurilor gramaticale implicate în predicație: cântase etc.) și planul semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clasa verbelor predicative. În desfășurarea predicației, verbele predicative actualizează concomitent planul lor semantic, reprezentat de morfemul rădăcină (sau temă lexicală: a cânt-a/a descânt-a, a încânt-a), prin intermediul flectivului (complex de morfeme, purtător al sensurilor gramaticale implicate în predicație: cântase etc.) și planul semantic al termenului subiect, precum și al celorlalți termeni cu care intră în relații sintactice: Priveliștea l-a încântat. Verbele (locuțiunile, expresiile verbale) realizează predicate sintetice (cele două componente semantice ale predicației - de natură lexicală și de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al sensurilor gramaticale implicate în predicație: cântase etc.) și planul semantic al termenului subiect, precum și al celorlalți termeni cu care intră în relații sintactice: Priveliștea l-a încântat. Verbele (locuțiunile, expresiile verbale) realizează predicate sintetice (cele două componente semantice ale predicației - de natură lexicală și de natură gramaticală coexistă în structura aceluiași termen) cu diferite dezvoltări: • predicat simplu, realizat printr-un singur termen lexical: Femeia și-a ticăloșit proprii copii, și-a bătut joc de tot ce e mai sfânt în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]