332 matches
-
fost flagelat (biciuit) și întemnițat; la Corint a fost dus în tribunal înaintea proconsulului Galion, pare-se, fratele filosofului Seneca; la Atena, unde a rostit celebrul discurs în Areopag, a fost ironizat și aproape a dat faliment. Dar nici roadele predicării sale nu erau neînsemnate, dimpotrivă, numărul colaboratorilor adunați în jurul său a crescut, așa încât a putut constitui numeroase și zeloase comunități creștine, mai ales la Filipi, la Tesalonic și la Corint. Această a doua călătorie misionară s-a încheiat prin 53
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
său își dispută și azi onoarea două părți: Tre Fontane și Bazilica Ostiense, unde i se venerează mormântul. Este sărbătorit la 29 iunie împreună cu celălalt mare apostol: Petru. Opera apostolului are trei părți: Cât privește constituirea de comunități creștine, prin predicarea Evangheliei, acest capitol se poate reconstitui, într-o oarecare măsură, urmărind aspectul privind viața și activitatea apostolului. Pentru a pricepe cât mai îndeaproape lucrarea acestui gigant al creștinismului ar mai fi de adăugat că este necesar să se urmărească pe
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
credincios și Dumnezeu. Ei au reunit grupurile milerite supraviețuitoare și în felul acesta au format grupul „adventiștilor de sâmbătă”. Protagoniștii evidenți ai grupului au fost soții James White și Ellen G. White, care au contribuit la răspândirea doctrinei adventiste. În afară de predicarea directă, adventiștii au răspândit mesajul lor prin nenumărate publicații și, în 1855 la Battle Creek în Michigan s-a născut prima editură adventistă. Adventiștii de ziua a Șaptea au constituit o organizare stabilă în 1861 prin fondarea „Conferinței de la Michigan
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
popular din secolul XV. A fost executat pe 19 iulie 1476. La origine un păstor la Helmstadt, între Würzburg și Wertheim pe Main, obișnuia să bată toba și să cânte la fluier pentru dansuri rustice, până la începutul lui 1476, când predicarea franciscanului Ioan de Capistrano a efectuat în el o mare schimbare. Böhm susținea că i s-a arătat Fecioara Maria, care l-a chemat să fie profet și predicator al pocăinței. În satul Niklashausen, aproape de casa sa, exista o pictură
Hans Böhm () [Corola-website/Science/303675_a_305004]
-
erau "predicatorii Cuvântului" și consistoriul, fusese întemeiat pe o bază solidă. Nici o controversată doctrinară nu s-a iscat după 1564. Discuțiile se ocupau de chestiuni de natură practică, socială sau ecleziastică, cum ar fi supremația magistraților asupra pastorilor, libertatea în predicare și obligația pastorilor de a se supune majorității societății pastorilor ("la compagnie des pasteurs"). Beza nu își impunea voința asociaților săi și nu lua măsuri dure împotriva colegilor nejudicioși sau impulsivi, deși uneori se ocupa de aceste cazuri ca mediator
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
ceremonii. Cartea de rugăciune comună pe care Biserica Angliei o utilizează și acum în mod oficial a fost tipărită în 1662. Cranmer a încurajat distrugerea icoanelor, activitate pe care mai târziu a descris-o ca "vesele întruniri". Îngrijorat de nevoia de predicare elocventă și de lipsa unor clerici educați, a compilat și scris prima "Carte de omilii", la fel ca și Cele patruzeci și două de articole care rezumă doctrina anglicană. Acestea, în general, au condus Biserica Angliei într-o direcție mai protestantă
Thomas Cranmer () [Corola-website/Science/303748_a_305077]
-
lungă durată (1230 - 1260). Această criză o constituia tensiunea dintre „spiritualiști” (printre care se numărau figurile proeminente ale lui Angelo Clareno, Ubertino da Casale, Pietro di Giovanni degli Ulivi ș.a.), care revendicau o respectare riguroasă a regulei sărăciei și a predicării itinerante, fără nici un fel de ajutor „mondan”. De cealaltă parte erau conventualii, care se organizau în modelele de viață ereditate de la tradiția monastică și înclinau să accepte proprietăți materiale pentru susținerea conventelor. Această controversă a fost stinsă de activitatea superiorului
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
să le predice, până în prima duminică din August 1831, în localitatea Dresden. În 1832 Miller a trimis spre publicare o serie de 16 articole în ziarul baptist local, Vermont Telegraph. Datorită faptului că nu reușea să facă față cererilor de predicare și de a călători pentru a da informații cu privire la interpretările lui, Miller a mai publicat un rezumat al învățăturilor lui profetice în 64 de pagini cu titlul: „Dovezi din Scriptură și Istorie cu privire la a doua venire a lui Iisus Hristos
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
ostili. Predicile lui Miller sunt descrise de biografi ca fiind serioase, profunde, inspirând tăcere, nu isterie religioasă, și conduceau la pocăință, nu la porniri fanatice. În mod inevitabil însă, credința milleriților ducea la sacrificii mari pentru progresul misiunii adventiste, prin predicare și prin publicații care treceau chiar dincolo de granițele țării. Multe proprietăți au fost vândute, iar în ajunul termenului fixat, pământul milleriților a rămas necultivat. William Miller a fost printre primii care și-au sacrificat averea. În ciuda dorinței adepților lui, Miller
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
cunoscută astăzi ca „Martorii lui Iehova”, cu un număr de peste 7 milioane de membri. Ea a fost întemeiată de Charles Taze Russel, un tânăr care părăsise credința familiei lui (prezbiterieni /calviniști) și devenise deist, apoi se reconvertise la creștinism datorită predicării și învățăturii adventiste. Cea mai importantă confesiune millerită este reprezentată astăzi de Adventiștii de Ziua a Șaptea, o Biserică mondială care s-a ridicat la aproape 20 milioane de membri, dar care, după Dezamăgire, încă nu exista. Tentativele dezinteresate ale
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
numită și „Împărăția Cerurilor”, conform bisericilor creștine un tărâm spiritual în care Dumnezeu va domni ca rege. Denumirea apare de mai multe ori în Noul Testament, fiind folosită pentru prima oară de Iisus Hristos. Este considerată ca fiind tema centrală a predicării lui Hristos. Denumirea apare rareori în scrierile evreiești precreștine, dar ideea unui Dumnezeu rege este fundamentală în iudaism. Isus folosește termenul aramaic „malkut”, care nu se referă la un teritoriu geografic locuit, cât mai ales la activitatea regelui acelui teritoriu
Împărăția lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/312690_a_314019]
-
cei care au făcut lucruri bune, pentru o înviere a vieții, iar cei care au practicat lucruri rele pentru o înviere a judecății.." Martorii lui Iehova nu cred în existența iadului (sau a focului veșnic). La baza lucrării lor de predicare a evangheliei se află versetele din Matei 24:14 și 28:18,19 și de asemenea lucrarea pe care Iisus însuși a efectuat-o atunci când a fost pe Pamant ; ei argumentează că Iisus intra în orașe și case, vorbindu-le
Martorii lui Iehova () [Corola-website/Science/305662_a_306991]
-
lui Iehova. În 2 mai 1998 s-a înființat actuala filiala a Martorilor lui Iehova numită și Betel, care înseamnă "Casa lui Dumnezeu". În prezent, aici se desfășoară activități de traducere, se pregătesc materialele audio și ține evidență lucrării de predicare la nivel de țară.. În perioada comunistă, desi activitatea organizației era declarată ilegală de autorități, numărul membrilor a crescut. În anul 1989 erau 17.000 de martori ai lui Iehova în România, numărul acestora ajungând la 40.575 în anul
Martorii lui Iehova () [Corola-website/Science/305662_a_306991]
-
în sărăcie apostolică. Adăugându-i-se adepți, admiratori, s-a alcătuit o regulă de viețuire, cu scopul de a-l urma pe Hristos. În anul 1210, frații l-au rugat pe papă să le aprobe regula și să le permită predicarea itinerantă. Grație recomandărilor episcopului de Assisi, papa a confirmat regula Fraților Penitenți din Assisi și le-a autorizat predica itinerantă. Rolul jucat de ordin în istoria Bisericii Catolice a fost și a rămas major. Tot Inocențiu al III-lea a
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
Prusiei, prin intermediul savantului Maupertuis. Voltaire i-a dedicat, în 1745, tragedia "Mahomet", lucru pe care l-a acceptat, la sfatul anturajului său. În a doua parte a pontificatului său, s-a arătat mai "conservator", reînnoind rezervele cu privire la francmasonerie și încurajând predicarea exaltată a lui "Léonard de Saint-Maurice". A reformat Iezuiții din Portugalia. Acest papă a protejat artele și industria, cât și literele pe care le cultiva el însuși. A lăsat un mare număr de lucrări, care au fost publicate la Bassano
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]
-
adepți în Franța, Germania și Olanda și l-a influențat pe John Knox in Scotia. Grupările și-au unit proprietățile formând comunități și ocupând orașe întregi. Dar în 1522, Papa Paul al III-a a inițiat Contrareforma, încurajând activitățile de predicare și misionarism, înființând Societatea iezuiților în scopul răspândirii catolicismului. Disputa religioasă s-a transformat într-una politică când Filip al II-lea a încercat să restaureze cu forța catolicismul în Anglia, Franța și Olanda. În Franța a izbucnit un război
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
triste și moravurile stricate. Puterea lui de a convinge, ajutată de știința teologică ce o stăpânea, și mai ales sfințenia vieții lui, aduceau însă în suflete lumina și tăria necesară să se întoarcă la Dumnezeu. Minunile cu care însoțea adesea predicarea cuvântului mântuirii zguduiau adânc sufletele și le duceau la îndreptare adevărată. Orașul Rimini era în stăpânirea ereticilor Valdensi și în nici un chip locuitorii nu veneau la calea cea bună. Sfântul, văzându-i peste măsură de îndărătnici, îi lăsă și merse
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
convertit la credința adevărată. În anul 1224, Cinul Franciscan era bine închegat. Sfântul întemeietor, luminat de Dumnezeu, hotărâse ca toți călugării săi să se îndeletnicească cu viața de rugăciune și de muncă apostolică. Pentru a putea pregăti mai bine la predicarea cuvântului Evangheliei pe fiii săi Franciscani, a introdus în cin casele de studii, în care se învăța teologia și celelalte științe sacre. Sfântul Anton a fost ales, de însuși Sfântul Francisc, ca să învețe teologia pe ceilalți călugări din mănăstirea din
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
vieții sale acest harnic slujitor al lui Dumnezeu, e cu neputință de spus, atât de zelos și harnic a fost. Mănăstirea Franciscanilor, ziși și Conventuali, din Padova datează și ea tot de atunci. Preocuparea lui de predilecție a fost însă predicarea cuvântului Domnului. Predica într-o limbă și era înțeles de toate națiile. Cuvântările lui, deși rostite cu glas obișnuit, se auzeau până la mari depărtări. Minunile Sfântului Anton sunt acuma atât de dese încât, dacă s-ar pune împreună, ar alcătui
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
construcția bazilicii, clădită în cinstea lui în Padova, i s-au transportat moaștele sub altarul din capela închinată lui. Cu acest prilej, Dumnezeu a arătat cât de mult i-a plăcut serviciul ce Sfântul Anton l-a făcut sufletelor prin predicare, căci deschizându-se sicriul i s-a găsit limba vie și frumoasă ca și la un om viu, pe când restul trupului era cenușă. Sfântul Bonaventura, pe atunci superiorul general al cinului Franciscan, era de față și sărutând-o, zise: "O
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
astfel de arta păgână și îndreptându-se către sculpturile de mici dimensiuni și basorelief: urne, relicvarii etc. Creștinii au preluat de la romani doar tematica busturilor și a reliefurilor de pe sarcofage. Arta devine austeră și are ca scop principal educarea maselor, predicarea noii religii în contextul în care cei mai mulți erau analfabeți. Sculptura rămâne strâns legată de arhitectura bisericească. Nici arta bizantină nu promovat sculptura monumentală, dar a realizat numeroase reliefuri în fildeș și ornamente arhitectonice sub formă de basorelief. În vestul Europei
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
religiei. Ignaz Lindl (1774-1845) a fost un preot catolic carismatic. Când a predicat la Gundremmingen, el a intrat în contact cu partizanii mișcării de reînnoire din Allgäu. Această mișcare ecumenică de sorginte catolică a contribuit la formarea, exprimarea sub forma predicării publice și apărarea proprietății comune ca în ritualurile stricte bănuite ca aparținând creștinismului timpuriu. Deoarece Lindl își pierduse parohia în anul 1818 prin decretul regelui Maximilian I Iosif al Bavariei, el a înființat o comunitate nouă la Gundremmingen și a
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
angajarea sa în mișcarea Born again (Erweckungsbewegung). El s-a stabilit apoi la Gundremmingen. Acolo, el a intrat în contact cu partizanii mișcării de reînnoire din Allgäu. Această mișcare ecumenică de sorginte catolică a contribuit la formarea, exprimarea sub forma predicării publice și apărarea proprietății comune ca în ritualurile stricte bănuite ca aparținând creștinismului timpuriu. Deoarece Lindl își pierduse parohia în anul 1818 prin decretul regelui Maximilian I Iosif al Bavariei, el a înființat o comunitate nouă la Gundremmingen și a
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
Scriptură. Waggoner a început să prezinte ce descoperise el din Biblie cu privire la subiectul despre Hristos și neprihănirea Lui. "Discursul tinerilor bărbați (Waggoner avea 33 de ani, iar Jones avea 38 de ani) a fost provocator pentru liderii mai în vârstă. Predicarea lor viguroasă a dat cumva impresia că ar avea o notă de autoritate ceea ce le-a fost luat în nume de rău." Sprijiniți în opoziția lor prin scrisorile de încurajare de la G.I. Butler de "a rămâne la vechile hotare", bărbații
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
frecventat "liceul clasic Alessandro Manzoni" din Lecco. În 1958, l-a întâlnit pentru prima oară pe don Luigi Giussani la Lecco, în timpul Săptămânii Sfinte, în timpul reuniunilor de pregătire a sărbătorii Sfintelor Paști, și a rămas frapat de figura și de predicarea acestuia; a devenit președinte al "Tineretului Studențesc" local. După doi ani de studii de inginerie la Politehnică, Angelo Scola a trecut la studierea filosofiei la Universitatea Catolică Sacro Cuore, unde a devenit mare prieten al lui don Giussani. În 1967
Angelo Scola () [Corola-website/Science/329007_a_330336]