1,214 matches
-
Pe de altă parte, „propozițiile” interpretate ca regente ale unor „propoziții predicative”, pe lângă că sunt lipsite de autonomie, nici nu „comunică o judecată logică” (II, p. 7), de vreme ce în sine, "predicatul", realizat numai prin verbul copulativ, nu exprimă o idee predicativă: ideea predicativă (sens complex), tocmai pentru că "esența propoziției este predicația (sau predicativitatea)"(ibidem), se întemeiază în primul rând pe raportul de complementaritate verb copulativ + propoziția predicativă; în structura „Lumea-i... + cum este.” (M. Eminescu) există o singură idee predicativă, deci
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
altă parte, „propozițiile” interpretate ca regente ale unor „propoziții predicative”, pe lângă că sunt lipsite de autonomie, nici nu „comunică o judecată logică” (II, p. 7), de vreme ce în sine, "predicatul", realizat numai prin verbul copulativ, nu exprimă o idee predicativă: ideea predicativă (sens complex), tocmai pentru că "esența propoziției este predicația (sau predicativitatea)"(ibidem), se întemeiază în primul rând pe raportul de complementaritate verb copulativ + propoziția predicativă; în structura „Lumea-i... + cum este.” (M. Eminescu) există o singură idee predicativă, deci, nu doua
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
7), de vreme ce în sine, "predicatul", realizat numai prin verbul copulativ, nu exprimă o idee predicativă: ideea predicativă (sens complex), tocmai pentru că "esența propoziției este predicația (sau predicativitatea)"(ibidem), se întemeiază în primul rând pe raportul de complementaritate verb copulativ + propoziția predicativă; în structura „Lumea-i... + cum este.” (M. Eminescu) există o singură idee predicativă, deci, nu doua propoziții. În sfârșit, se caracterizează totdeauna prin autonomie, în interpretarea Gramaticii Academiei, fraza, „totdeauna de sine stătătoare” (II, p. 7), dar, în aceeași interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
idee predicativă: ideea predicativă (sens complex), tocmai pentru că "esența propoziției este predicația (sau predicativitatea)"(ibidem), se întemeiază în primul rând pe raportul de complementaritate verb copulativ + propoziția predicativă; în structura „Lumea-i... + cum este.” (M. Eminescu) există o singură idee predicativă, deci, nu doua propoziții. În sfârșit, se caracterizează totdeauna prin autonomie, în interpretarea Gramaticii Academiei, fraza, „totdeauna de sine stătătoare” (II, p. 7), dar, în aceeași interpretare, fraza este alcătuită din cel puțin două propoziții, ceea ce face ca structura de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
își are originea într-un verb-nucleu care asigură realizarea concretă a predicației printr-un predicat, prin el însuși: „Îmi voi ucide timpul și visurile, deci, Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vieții mele.” (T. Arghezi) sau în complementaritate cu un nume (predicativ): „Ochiul tău profetic deschis / e singura veste prin ramuri.” (L. Blaga) • enunțuri nominale; în structura lor nu se include nici un verb; predicația este asigurată de intonație: „Iat-o cât e de luminoasă! Bun și neuitat adăpost!” (I.L.Caragiale) • enunțuri infinitivale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Bacovia) c. complexă; în structura nucleului său predicațional central se dezvoltă un nucleu predicațional secund. Există trei variante de propoziții complexe: • propoziții în care purtător al sensurilor gramaticale inerente predicației: timpul, persoana și numărul este un verb copulativ iar numele predicativ, purtător al sensului lexical de bază în procesul de actualizare, are dezvoltare propozițională: „Lumea-i cum este...și ca dânsa suntem noi.” (M. Eminescu) • propoziții în care subiectul, componentă pasivă a nucleului predicațional în desfășurarea predicației, are dezvoltare propozițională: „Cine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și-a pierdut o zi cât o viață S-o caute repede. Se înnoptează./ Se lasă ceață.” (T. Arghezi) • propoziții în care verbul principal, centru al structurării enunțului, purtător al sensurilor gramaticale inerente predicației, este un verb copulativ iar numele predicativ și subiectul au fiecare dezvoltare propozițională: „Dacă Achim are să stea toată vara la București înseamnă că el va tunde oile.” (M. Preda) Gradul de complexitate a propoziției crește atunci când propozițiile cu nucleu predicațional secund dezvoltă în interiorul lor alte nuclee predicaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de vară?” (M. Eminescu) • indirecte; au caracter de interogative indirecte numai componente ale unor enunțuri, propoziții dependente, subordonate unor verbe precum: a întreba, a spune, a ști etc. sau unor substantive de același tip semantic: întrebare, problemă etc. sau nume predicative cu dezvoltare propozițională în nuclee predicaționale cu subiectul realizat prin aceeași categorie de substantive: „Și de-aceea de azi-nainte poți să nu mă mai întrebi De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi” (M. Eminescu) Organizate în baza
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
suflete.” (T.Arghezi) • indirecte; au caracter de imperative indirecte numai componente ale enunțului, propoziții dependente de un verb precum a ordona, a porunci, a sfătui, a ruga etc. sau substantive din aceeași familie: ordinul, porunca, sfatul, rugămintea etc., sau nume predicative propoziționale în nuclee predicaționale cu subiectul realizat prin substantive din aceeași categorie: „Te-am ruga, măre, ruga / Să-mi trimiți prin cineva / Ce-i mai mândru-n valea ta.” (M. Eminescu) Dacă predicatul frazei se realizează printr-un verb performativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intepretate în interiorul raportului de subordonare, concomitent cu susținerea suspendării corespondenței dintre părțile de propoziție și propozițiile, totuși, corespunzătoare, fie și numai parțial, în cazul predicatului: În timp ce subiectul și predicatul ca părți de propoziție sunt părți principale, propoziția subiectivă și propoziția predicativă nu sunt propoziții principale, ci propoziții secundare, subordonate." (Idem, p.255). Noua ediție a Gramaticii Academiei situează aceeași relație tot între relațiile de dependență, reprezentând " Relația de dependență bilaterală sau de interdependență (...) o formă specială de dependență între doi termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la protagoniștii actului lingvistic. Pe componenta semantic-lexicală se întemeiază „obiectul” enunțului. Pe componenta semantic-gramaticală se întemeiază structura enunțului. „Ceea ce face o propoziție - afirmă Karcevski - e introducerea unor valori de mod, de timp și de persoană - (pe care) le numim valori predicative.” 17 Componenta semantic-gramaticală se manifestă în planul expresiei prin indici categoriali, care sunt semnificanții unor semne lingvistice purtătoare de sensuri gramaticale. Morfemele de timp și de mod din structura verbului flexionat își au originea în chiar semantica gramaticală a verbului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresiei, indici specifici de manifestare în cadrul restrâns al verbului-unitate lexicală, dar își relevă natura prin specificul seriei de sinonime în care poate intra și prin condiționările pe care le impune sintagmei în care intră. Astfel, verbul a fi, ca verb predicativ, când are adică o sferă semantică suficientă asumării predicației, intră în relație de sinonimie cu verbele a exista, a se întâmpla, a se afla etc., verbe care pot introduce în enunț, prin ele înseși, amândouă componentele semantice ale predicației: „Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai este prin oraș?” - „Ce se mai întâmplă prin oraș?” Ca verb copulativ, în schimb, el intră în „sinonimie” cu verbe cvasi-desemantizate sub aspect lexical concret: a însemna, a constitui, a reprezenta: „Ce e asta?” - „Ce înseamnă asta?” Ca verb predicativ, verbul a fi nu admite în sintagmă, în afara subiectului, un alt nominativ: substantiv (pronume etc.) sau adjectiv: * Mihai era (=exista) doctor. * El este (=există) albastru. Ca verb copulativ, verbul a fi admite în sintagmă, pe lângă nominativul-subiect, și un al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicatul analitic este definitorie realizarea predicației printr-un constituent analitic, cu organizare bipolară: un component verbal - un verb copulativ și un complement nominal (nume: substantiv/adjectiv/pronume, adverb sau propoziție - dezvoltare a planului semantic al unui nume): verb copulativ + nume predicativ. Sub aspect funcțional-semantic, predicatul analitic se realizează în două variante, determinate de planul semantic al verbului copulativ, potrivit cu apartenența lui la categoria copulelor absolute sau la categoria copulelor lexico-gramaticale. În amândouă variantele, numele predicativ este purtătorul principal al componentei semantic-lexicale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al unui nume): verb copulativ + nume predicativ. Sub aspect funcțional-semantic, predicatul analitic se realizează în două variante, determinate de planul semantic al verbului copulativ, potrivit cu apartenența lui la categoria copulelor absolute sau la categoria copulelor lexico-gramaticale. În amândouă variantele, numele predicativ este purtătorul principal al componentei semantic-lexicale a predicației. Prin intermediul verbului copulativ, numele, odată cu actualizarea propriului conținut semantic-lexical, scoate subiectul gramatical din generalitatea planului său semantic (pădure, el) prin atribuirea (dezvoltarea) unei trăsături semantice particularizatoare: Pădurea este/pare un labirint. El
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Pădurea este/pare un labirint. El este/pare/devine profesor. Verbul copulativ dezvoltă componenta semantică gramaticală a predicației; este „instrumentul” actualizării - prin dezvoltarea sensurilor categoriale de timp-mod, persoană-număr - a planului semantic al subiectului gramatical din perspectiva planului semantic al numelui predicativ. Verbul copulativ, asemeni flectivului verbal în structura predicatului verbal, asigură - prin intrarea lui, la nivelul propriului flectiv, în opoziții categoriale - dezvoltarea sensurilor gramaticale fundamentale predicației: • de timp-mod: „Tu din tânăr precum ești Tot mereu întinerești.” (M. Eminescu) „Ce-ți lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tu oare, Cum că eu sunt nemuritor Iar tu ești muritoare?” (M. Eminescu) „Inimi mari, tinere încă, deși voi sunteți bătrâni. Noi suntem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece.” (M. Eminescu) Această bipolaritate semantică: - verb copulativ - semantică gramaticală + nume predicativ - semantică lexicală - în desfășurarea analitică a planului semantic al predicației este absolută numai în structurile predicatului analitic în care verbul copulativ este copula absolută a fi și alte verbe, când, prin mutații radicale în planul lor semantic, intră în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mucenici.” (I. Creangă) Ce-nseamnă asta? „Vai, aprinde-v-ar focul, să vă aprindă, zise ea burzulită grozav; dar cum se cheamă asta?” (I. Creangă) Verbele copulative lexico-gramaticale participă la desfășurarea predicației ca instrument al actualizării conținutului lexical al numelui predicativ, dar și al propriului plan semantic. Verbelor copulative lexico-gramaticale prin conținutul lor lexical fundamental, originar: adeveni, a părea, li se alătură alte verbe, variante nepredicative ale unor verbe predicative, odată cu dezvoltarea unor sensuri lexicale derivate, insuficiente pentru realizarea componentei semantice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la desfășurarea predicației ca instrument al actualizării conținutului lexical al numelui predicativ, dar și al propriului plan semantic. Verbelor copulative lexico-gramaticale prin conținutul lor lexical fundamental, originar: adeveni, a părea, li se alătură alte verbe, variante nepredicative ale unor verbe predicative, odată cu dezvoltarea unor sensuri lexicale derivate, insuficiente pentru realizarea componentei semantice de tip lexical a predicației: a ajunge, a se face, a ieși (sinonim cu adeveni), a rămâne, a însemna etc.: „Oamenii din toate cele fac icoană și simbol; Numesc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și bine ce nimic nu însemnează.” (M. Eminescu) „Arald, ce însemnează pe tine negrul port?” (M. Eminescu) „S-au făcut ca ceara albă fața roșă ca un măr.” (M. Eminescu) Aceste verbe, intrate în structura predicatului analitic, realizează asemeni verbelor predicative, prin flectivul din structura lor morfematică, funcția copulativă, actualizatoare gramatical, iar prin rădăcină actualizează conținutul lexical al numelui predicativ - complementul lor semantic indispensabil predicației, din perspectiva propriului lor conținut lexical (primar sau derivat): deven - foarte întunecoasă sem. lexicală Pădurea + ise
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
făcut ca ceara albă fața roșă ca un măr.” (M. Eminescu) Aceste verbe, intrate în structura predicatului analitic, realizează asemeni verbelor predicative, prin flectivul din structura lor morfematică, funcția copulativă, actualizatoare gramatical, iar prin rădăcină actualizează conținutul lexical al numelui predicativ - complementul lor semantic indispensabil predicației, din perspectiva propriului lor conținut lexical (primar sau derivat): deven - foarte întunecoasă sem. lexicală Pădurea + ise - sem. gramaticală În funcție de (a) clasa la care aparțin și de (b) conținutul lor lexical, verbele copulative actualizează conținutul lexical
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic indispensabil predicației, din perspectiva propriului lor conținut lexical (primar sau derivat): deven - foarte întunecoasă sem. lexicală Pădurea + ise - sem. gramaticală În funcție de (a) clasa la care aparțin și de (b) conținutul lor lexical, verbele copulative actualizează conținutul lexical al numelui predicativ și, împreună cu acesta, planul semantic al subiectului gramatical, din diverse perspective: • a opoziției realitate/aparență 20: El este om cinstit./ El pare om cinstit. • a opoziției static/dinamic (eventiv): Vremea este frumoasă./ Vremea se face frumoasă. • a opoziției identificare/semnificare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin predicat analitic două nivele: • conținutul semantic al termenului lexical devenit subiect este particularizat prin planul semantic global al predicatului analitic, cu originea în conținutul lexical al numelui: Pădurea este/pare/devine neliniștită/primitoare/ânverzită. • conținutul semantic al termenului lexical-nume predicativ este particularizat prin planul semantic al verbului copulativ: Pădurea este neliniștită pare devine * * * La cele două nivele: (1) al predicatului în ansamblu și (2) al numelui predicativ se dezvoltă, în structura enunțului, mai multe variante ale predicatului analitic. 1. La
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numelui: Pădurea este/pare/devine neliniștită/primitoare/ânverzită. • conținutul semantic al termenului lexical-nume predicativ este particularizat prin planul semantic al verbului copulativ: Pădurea este neliniștită pare devine * * * La cele două nivele: (1) al predicatului în ansamblu și (2) al numelui predicativ se dezvoltă, în structura enunțului, mai multe variante ale predicatului analitic. 1. La primul nivel, predicatul analitic simplu se organizează în baza unui singur verb copulativ - instrument sintactic al predicației: „Viața noastră e o ironie, / Minciuna-i rădăcina ei.” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dimensiuni aspectuale (continuitatea etc.) sau dimensiuni modale: El a fost, este și va fi în orice situație un om de cuvânt. Constituentul predicatului multiplu se organizează pe baza unei relații de coordonare copulativă sau adversativă între două verbe copulative; numele predicativ poate fi același sau poate fi diferit. Omul acesta a fost și a rămas cinstit. Cine a fost și a rămas om cinstit are bucuria de a putea privi lumea cu ochii deschiși. Omul acesta pare om cinstit dar este
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]