551 matches
-
prietenii un fel de "vorbitoare" între "celulele locative", unde te puteai aștepta să fii monitorizat acustic iar în paralel unii participanți să fie "ciripitori" având un "Obiectiv" de ascultat. Printre ei se aflau și specialiști în declanșarea combustiei, astfel încât cel predispus să se aprindă pe o temă să nu rateze ocazia de a "se prăji". A-ți apăra pielea de orice risc de atingere este o iluzie pe care o capeți doar edificând în centrul EULUI arhaic întreaga construcție a Statului
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
întru anticiparea a ceea ce stă să vină. Astfel, apropiem virtual noutatea ce urmează să puncteze imedialitatea noastră, ne-o familiarizăm obișnuindu-ne deja cu ea. În momentele de sublim, ce așteaptă, ce preîntâmpină spiritual omul captiv fluxului cotidian și, totodată, predispus experienței și creației artistice? Calmul acestei așteptări se aseamănă cu liniștea premergătoare furtunii. Este vorba despre acea așezare la sine pregătitoare, acea retragere din multiplicitatea răsfirării ființei spre unitatea tensiunii interioare. În mijlocul naturii, fiecare prezență, odată cu apropierea furtunii, încearcă convertirea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
atunci furtuna actului de creație îl va încerca copleșitor. Dacă, dimpotrivă, el neglijează culuarul metafizic deschis prin starea de inspirație, dacă nu pășește sedus pe el și se întoarce pierzător spre banalul social, atunci se dovedește o formă care, deși predispusă secvențial creației artistice, se închide acesteia suprimându-și afinitatea și impulsiunile superioare. Aici zbuciumul creator nu este prezent, forma refuză conținutul de spirit, precum un templu își refuză zeii. Creația artistică se dovedește, așadar, rodul intersectării excepționale dintre un prea-plin
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și copleșit de jocul dinamic al chipului fals. Această mască îi inundă câmpul vizual și îl împiedică să vadă pe autenticul sosit care se perindă nestingherit și primejdios în saloanele intime ale personalității sale. Să-l înlocuim acum pe naivul predispus înșelării cu cel care s-a confruntat deja cu viclenia metafizică a răutății plătind tributul decepției și-al sacrificiului de sine către zeul negativității umane. Maturitatea unui astfel de combatant învins și proiectat în obscuritatea resemnării survine din mijlocul acestei
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
haotic și de ne-desfăcut toate firele depresiilor, neîmplinirilor și revoltelor ce au zguduit spiritul celui părăsit și persistă în profunzimile sale cutremurate. Pierderea prin distanțare a persoanei îndrăgite reprezintă aici scânteia ce vine să aprindă o materie sufletească deja predispusă unei dezlănțuiri incendiare. În singurătatea ce-o învăluie din nou, conștiința abandonată de un celălalt pe care l-a crezut compatibil nelimitat cu sine are viziunea propriei neputințe și finalități deplorabile. În magia conviețuirii cu un altul atașat afectivității proprii
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ființei umane către solul spiritual nou relevat, preluarea tactului demiurgic al acestuia adică asumarea prezenței și acțiunii transcendente drept unicul spectru la care se raportează individualitatea umană. Întorcându-ne la inversarea, răsturnarea interogării inițiale cum percepe suferindul lumea învăluitoare și predispusă anonimatului uniformizant? se impune, în final, căutarea unui posibil răspuns la întrebarea cum percepe lumea prezența, cel mai adesea, în mijlocul ei, a suferindului? Această prezență survine, în primul rând ca perturbare insulară, ca pată metafizică de neconformitate în raport cu mundaneitatea aplatizantă
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o taină înălțătoare. Reculegerea în fața operei de artă presupune, așadar, o astfel de pauză, de sincopă existențială în care pulsația conștiinței este răpită spre și întru sublimările unui absolut întemeietor. Frumusețea ce-și deschide aici prea-plinul atinge și învăluie individualitatea predispusă fascinării prin întâlnirea cu armoniile artei, o înalță spre vitalitatea unei redimensionări a perspectivei interioare asupra ființării în totalitatea ei plurivalentă. Arta, în cele mai desăvârșite împliniri ale sale, trezește resurecționar privirea sufletească captivă narcozei superficialului cotidian, reactivează abilitatea acesteia
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
meta-realitatea deschisă în templu, aderare ce reprezintă nivelul unei maxime tensiuni a întâlnirii dintre credincios și Divinitate. Dacă reculegerea mistică implică acceptarea întovărășirii credinciosului de către elementele primordiale templului și funcționalității sale urmată de impactul decisiv al conlucrării lor asupra conștiinței predispusă extazierii, atunci, care poate fi substanța relaționării dintre aceste elemente și transcendență? Ce conexiune pulsează teluric între paradigma care reunește ritualul, creația religioasă picturală și sculpturală, relicvele sacre, proiectul concretizat arhitectural și prezența divină ce se lasă surprinsă cutremurător? Într-
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
925, îi bate pe unguri, slavi și danezi, transmițîndu-i, astfel, fiului său, Otto, întemeietor al unei noi dinastii, un regat înconjurat, desigur, de năvălitori barbari, alături de dușmani franci, pradă rivalităților dintre marile familii ducale, dar, teritorial, un regat intact și predispus a-și extinde dominația către estul Europei. Domnia lui Otto I cel Mare începe printr-o luptă fără milă a regelui saxon, cu ajutorul episcopilor și marilor abații regale, împotriva acelor duci care nu acceptă reconstituirea unei puteri suverane. Mai multe
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
la rang de simbol al priceperii lor economice și dat drept bun exemplu de urmat și de către români 631. Cu autoritatea funcției pe care o deținea Epureanu, critica și tendința unor politicieni de a vorbi despre evrei ca fiind oameni predispuși la a-și înșela semenii și care prin tot ceea ce făceau nu urmăreau decât să producă pagube creștinilor 632. Entuziasmul alegerii lui Carol I ca domn al Principatelor prin plebiscit și presiunile publice deosebite îi făceau pe mulți dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
așteptat ca efortul făcut în direcția modernizării economice, sociale și politice să aduca în spațiul românesc și o disponibilitate mai mare din partea elitei politice în a dialoga cu "străinul"650. Reproșurile la adresa comunității evreiești, văzută în continuare ca fiind una predispusă la ostilitate față de societatea românească, persistau pe tot parcursul anului 1866. Sfârșitul aceluiași an aducea o corespondență de la Hârlău în care se vorbea despre "o răscoală a jidanilor împotriva autorităților", prilej pentru ziariștii de la Constituția să amintească din nou despre
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
epidemiologice efectuate în ultimele decenii au sugerat că introducerea precoce în alimentația nou-născuților a laptelui de vacă (respectiv a proteinelor din laptele de vacă) reprezintă un important factor de risc pentru declanșarea procesului autoimun care duce la T1DM la subiecții predispuși genetic [59, 65]. Ipoteza implicării laptelui de vacă în etiopatogenia T1DM se bazează pe trei argumente principale: 1) În primul rând, pacienții diabetici nou descoperiți prezentau anticorpi sau răspunsuri T celulare împotriva serumalbuminei bovine sau a altor proteine din laptele
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
18,18 40,91 27,27 Sursa: CURS și CSMNTC, noiembrie 2005. Din tabelul de mai sus se poate remarca faptul că ipoteza expusă mai sus, potrivit căreia copiii provenind din familii în care mama nu are studii sunt mai predispuși consumului excesiv de televiziune, este susținută doar în mică măsură: într-adevăr, copiii ale căror mame au studii superioare se uită „peste patru ore zilnic” la TV într-un procent relativ mic (6,78%), în schimb, în categoria „trei-patru ore zilnic
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de probleme condiționate de acceptarea operei ca obiect de artă cu însușiri specifice. Obiectul artei, înțeles astfel, poate fi supus analizei ontologice care, la rândul ei, cercetează compoziția sa atât ca obiect suficient prin sine însuși, cât și ca obiect predispus schimbării artistice. Înțelegerea funcționalității straturilor operei de artă duce la înțelegerea existenței operei ca obiect autonom și suficient. Elementele compozițioanle și tropii ontologici devin caracteristici interne ale artei și oferă actul artistic. Totodată, datorită contemplației opera suportă o transformare la
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
tratament medicamentos inadecvat/insuficient; - aritmii cardiace: fibrilație atrială, flutter atrial, tahicardie atrială multifocală, tahicardie ventriculară, bradiaritmia severă; - infarct miocardic acut; - miocardita reumatismală sau de alte etiologii; - endocardita infecțioasă; - hipertensiunea arterială sistemică; - embolismul pulmonar; - orice fel de infecție în organism - subiecți predispuși la infecții pulmonare; - anemia; - sarcina (femei cu valvulopatii reumatismale); - afecțiuni endocrine (tireotoxicoză); - administrarea de substanțe inotrop negative sau care determină retenție azotată (deprimă funcția miocardică - alcool, betablocante, unele antiaritmice, verapamil, doxorubicină, ciclofosfamidă; determină retenție hidrosodată - estrogeni, androgeni, glucocorticoizi, AINS). La
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
pe care Carl Gustav Jung îl desemna cu termenul individuație, ca integrare spiritual-normativă, asadar că orientare adaptativa a individului într-un sistem de semnificații colective transcendent-imanente16. În opoziție cu teoriile de inspirație darwinista, omul se relevă așadar că personalitate participativa, predispusa afectiv la sociabilitate, în temeiul arhetipurilor care asigurau unitatea mentală a genului și coerentă valorica a producțiilor sale culturale 17. Doctrina adleriană cultiva, de asemenea, sentimentul comuniunii sociale, dar în accepțiunea unui precept metafizic exterior sau adăugat eului - funcție a
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
să fie", căci "sunt cu putință și un asemenea foc,/ și asemenea arderi 9". Potența semnificantă nu înseamnă însă doar înscriere a ființării pe calea ființei, ci și "potența unui mister revelator 10", facerea de sine, creșterea în adâncul naturii predispusă la prefacere. Ceea ce deja poate stă în așteptare, așteaptă posibila zămislire "supt ceruri cari încă nu s-au clădit", "un cer chemător și necucerit 11". Puterile - "în ipostază de boabe" - semnifică înainte ca rostirea să dea glas, aspiră la ființa
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
originarului: "Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/ Sinteze transparente, de străluciri avide/ Zbucnesc din somnorosul noian originar" (Banchizele)13. Ceea ce iese din magma informă are deja un trup, transparentă întruchipare a dublei naturi. În această cvasi-lume nehotărâtă, ființările sunt potențe predispuse la creație dar, în același timp, frânate în avântul lor de puterea magnetică a adâncului din care nu s-au desprins cu totul: "smulgându-ne din cercul puterilor latente,/ Vieții universale, adânci, ne vom reda" (Panteism). Ceea ce se dă ca
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
precum lumina înfășurată în umbrele care îi pun în evidență desfășurarea. "Gol și sfânt", sensul abia născut în zarea îndepărtată a posibilului se arată în toată măreția simplității, rostindu-și absoluta singularitate, golul luminos al trupului. Gol al unui posibil predispus umplerii, rostirii depline, el nu e decât rama nevăzută a unei forme născânde, a unei imagini fără imagine: "glasul a dansat nevăzut în noapte,/ ca un nou cuvânt, ca o înviere,/ amețind stelele, tremurând tăcerile". Rostire imprezentabilă, dans al slăvirii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
niciodată la împlinirea de sine - la arătarea sa plină, deplină - decât abolindu-se, transferându-și potențialitatea poetală în actualitatea poetică. Malul încă e în curgere, se topește de îndată ce ochiul îl atinge cu vederea, pentru că el e golul ieșit din vedere, predispus prefacerii 24. Ce intră totuși în vedere e doar o mișcare ce o afectează, perspectiva răsturnată a regresiei spre potența poetală, spre un imagem al începutului, de dinaintea lucrurilor care se văd: "La un fir de vedere, la un pas de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chipul ascuns"7. În hotarele minții care ia forma lucrurilor cunoscute, sufletul își întoarce fața, se cufundă în nevăzutul fără imagine. Și unde - pentru cine - ar putea avea el o imagine, dacă nu tocmai în cuprinsul eliberat al unei gândiri predispuse să-l primească la sine, să-l vadă așa cum este, nu ca formă a vreunui lucru cunoscut, ca obiect de cunoscut într-o imagine mentală, ci ca "adevărata față a minunii"?8 O gândire care nu mai gândește, ci privește
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
moartă oferită vederii, căci ceea ce se arată nu are orizont, pare închis între, mărginit de chiar posibilitatea retezată a oricărei perspective. Dar albul e stofa posibilului, pragul incolor al tuturor culorilor. Prin alb se poate trece dincolo, în adâncul ascuns, predispus vederii, proiectat pe fundalul acestei imaculate transparențe. Albul nu colorează lumea, dar deschide spectrul ei multicolor. Imaginea se developează pe ecranul alb al fondului de spațiu, se extinde în structura diafană a intervalului. Aici, roza luminează altfel în raza noii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
am atins cu sufletul meu de cenușă/ și scrum și-ntuneric/ harul singur/ din ramuri de lamur/ desăvârșirea durerii/ în adorare până la moarte". Dacă sufletul e numai cenușă, scrum și întuneric, el ajunge în starea nimicului fără rest, a golului predispus primirii altuia. Cum se poate el da altuia, potrivit acestei autodonații paradoxale? Pentru a da, se pune cu necesitate un obiect al donației, ceva care să nu fie nimic. Dar sufletul nu dă nimic, el se dă pe sine ca
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deceniile din urmă pur și simplu bulversat. Pentru foarte mulți, cultura se restrînge tot mai mult, din păcate, la un surogat de cultură media, cea care face din homo (s)zapiens o alcătuire hibridă, cu lexic precar și gramatică aleatorie, predispus mai cu seamă pentru forme de comunicare analogică. Între motivele acestei involuții indezirabile aflăm, din varii motive, și critica, altminteri cu autoritate recunoscută înainte de revoluție, cea care a intrat de o bună bucată de vreme într-o nemeritată degringoladă. Din
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
15.4.3.6. Ghidul proiectării pedagogice postmodernetc "15.4.3.6. Ghidul proiectării pedagogice postmoderne" În mod mai mult sau mai puțin ironic, B.G. Wilson (1995) s-a ambiționat să schițeze un îndrumar pentru proiectantul instrucțional și curricular, părând predispus să asimileze ideile postmoderniste 246. A alcătuit o metodologie generală, o tehnologie de evaluare a necesităților, o analiză a obiectivelor și sarcinilor, o strategie instrucțională de dezvoltare și criterii de selecție a mijloacelor. În legătură cu fiecare a formulat reguli, sugerând subtil
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]