800 matches
-
p. 15. 117 Bahtin, M., "Din preistoria discursului romanesc", în Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, prefață de Marian Vasile, Editura Univers, București, 1982, pp. 505-506. 118 Apud Bahtin, M., op. cit., p. 506. 119 Vezi Panaitescu, Val., "Preeminența spiritului satiric în lumea greco-romană", în Humorul (sinteză istorico-teoretică), Editura Polirom, Iași, 2003, vol. I, pp. 45-63. 120 În acest sens, demonstrația, probată cu argumente solide, îi aparține lui D.M. Pippidi; vezi capitolul "Aristofan și idealul poetului educator", în Pippidi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
proustianismul, ce relevă caracterul raționalist-artificial ("analitic" în sensul cel mai îngust) al "metodei" lovinesciene. Într-adevăr, autorul lui Bizu mimează autenticitatea pentru a înscena cât mai convingător procesul rememorării, preluând numai unele elemente de tehnică narativă (centralitatea eului, subminarea omniscienței, preeminența unui "subiect" ce-și asumă funcția narativă, ipostaziindu-se deopotrivă și ca "obiect" al investigației psihologice), însă fără a merge mai departe de atât. Raportându-se la imagini (fie că e vorba de percepții, fie de amintiri) ca la niște "semne
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
scrieri memorialistice, între "voință" și "temperament", considerând că un proces reușit de formare nu poate avea loc fără ca voința să prevaleze asupra "naturii" instinctive; după cum însăși opera de autoconstrucție identitară descrisă în Istoria civilizației române moderne are loc tot prin preeminența unei opțiuni lucide asupra "naturii" sufletești inerte a unui popor. Însă chiar și aceste teorii lovinesciene, arată Antonio Patraș, au partea lor de umbră: teoria progresului prin imitație ("voință") suferă corectivul că imitația se face pe baza unor tipare receptive
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
XIV, nr. 117, 23 dec. 1934) relevă "un adevărat complex Eminescu de care criticul a suferit" (vezi notele din vol. E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, ed. cit., vol. IV, pp. 339-341). 106 Iată un citat elocvent: "Trebuie să recunoaștem moldovenilor preeminența creațiunii artistice. Printr-o astfel de afirmație deschidem, negreșit, o fereastră spre necunoscutul rasei. Fără să intrăm în explicări, nu putem, totuși, să nu distingem în moldoveni acea înaltă contemplativitate și acele calități sufletești care, scoțîndu-i din curentul vieții active
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
este etapa superioară transferului de informație. De aceea, în raportul de inerență subiect predicat, predicatul nu este decît o spunere despre nume, o determinare a lui, iar, prin acordul predicatului cu subiectul, limba transpune formal, în fenomen, ceea ce este esențial: preeminența subiectului în raport cu predicatul. Pe de altă parte, în condițiile comunicării, se decodează în mod obișnuit mai întîi subiectul și după aceea predicatul, și numai uneori se decodează întîi predicatul, ca în enunțurile care au ca subiect interlocutorul (vizat ca individ
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
manifestările și formele de evoluție. Astfel, Eugen Coșeriu, pe linia orientării lingvistice fundamentate de Benedetto Croce și Karl Vossler, tratează împreună modalitatea de realizare a transformărilor din limba populară la cea din limba literară. În cercetarea sa, Coșeriu stipulează o preeminență a factorilor mentali, încît, chiar în cazul schimbărilor fonetice, alunecarea sunetului este factorul fizic, exterior, în vreme ce elementul de esență este producerea unei noi imagini acustice și a unei reorganizări a sistemului imaginilor acustice. O asemenea perspectivă a întîietății imaginii unui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la rîndul lui în modul cel mai evident rutina și clișeele în alcătuire. Dacă, în cazul științei, obiectivitatea este o condiție esențială, rezultată dintr-o "absență a trăirii" (fără ca aceasta să presupună o anulare a manifestării personalității autorului) printr-o preeminență a faptelor prezentate ca atare, în filozofie, singurul criteriu al obiectivității este respectarea exigențelor structurale argumentative ale discursului, care presupune mereu evaluarea și confruntarea (dialogul implicit)336. De aceea, de mai mult de un secol (mai evident începînd cu Fr.
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poietic (formativ, inițiator) originar, care a dus la nașterea limbii și a reprezentărilor. La Eminescu, figurile de stil sînt mai întîi structuri de gîndire, prin manifestarea organică a metaforicului, și numai după aceea aspecte fenomenale, cînd sînt privite ca tropi. Preeminența categoriei substantivului în creația poetică duce la concluzia că, în cazul său, ne aflăm în situația unei lumi construite poetic (unei substanțialități poetice), iar nu a unei lumi etichetate poetic (unei interpretări poetice), ca la alți scriitori. Este, deci, o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
preponderent sub semnul economiei. Dar marea noutate a ultimilor 25 de ani este revoluția tehnologică, care a înglobat ansamblul activităților umane și a stat la baza așa-zisei "noi economii". Secolul acesta pare, mai mult, să consacre un soi de preeminență a tehnologiei. 3.3.1. Tehnologia ca factor de putere Puterea, care este scopul și lubrifiantul relațiilor internaționale, se află în plină mutație începînd cu sfîrșitul secolului trecut. Aparent, puterea devine mai puțin coercitivă. Crearea de bogăție și puterea de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
criza în dansul monedelor și ratelor de schimb pe plan internațional. Analizînd evoluțiile monetare, putem fi siguri că criza actuală va impune schimbări structurale majore. Schimbări ce nu vor fi posibile fără o acțiune concertată, interguvernamentală. Datorită privilegiilor aduse de preeminența dolarului, Statele Unite s-au opus pînă acum unei astfel de concertări; acum ea a devenit însă o necesitate absolută. Altfel nu vom putea avea ceea ce dorim de la sistemul monetar internațional, adică o structură ordonată și relativ stabilă a ratelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
rămîne decît să studiați ce facem noi" (The New York Times, 17 octombrie 2004). Machiavelli era mic copil. E ilustrativ pentru ceea ce neoconserva-torii de la Casa Albă s-au chinuit să schimbe, și anume raporturile dintre politică și realitate. Numai că, prea preocupați de preeminența politicii, aceștia au pierdut legăturile cu adevărata realitate și asta s-ar putea să ne coste scump pe toți. Acești oameni, cei mai puternici din lume, și-au creat o altă realitate care să-i încapă și trăiesc în ea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Estée Lauder), o zi pe săptămână de reduceri de prețuri pentru clienții de peste 62 de ani (magazinele Duckwall-Alco). Epoca hiperconsumului nu poate fi separată de hipersegmentarea piețelor. Avântul strategiilor de diversificare este adesea prezentat drept semn al triumfului „clientului-rege”, al preeminenței marketingului asupra producției, întreprinderile străduindu-se tot mai mult să răspundă cât mai precis posibil cererii, să producă la comandă la nivel de masă. O mutație capitală, ce poate fi interpretată ca radicalizare a logicii-modă care, abia schițată în faza
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sensibilă, ludică și convivială a spațiului. Raționalismului funcționalist și obiectivist îi urmează un raționalism lărgit sau pluridimensional ce integrează aspirațiile umane într-o aemenitas inseparabilă de valori ca senzitivitatea, frumusețea, memoria și imaginarul 11. Și amenajarea spațiului periurban exprimă noua preeminență a temei calității vieții. Dacă epoca noastră este martora unui proces de gentrification, ea vede, mai ales, o veritabilă „maree de vile”: mai mult de jumătate dintre francezi stau într-o casă proprietate individuală cu grădină în zonele de vile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Artaud pare să țintească tocmai dezgroparea statuilor, repunerea pe soclu a idolilor din străvechile culturi magice, în încercarea de a face din teatru acel loc privilegiat unde, opusă unei culturi a logos-ului, s-ar afirma o cultură a materiei, preeminența lumii fizice, concrete, a unei materialități pe care să se sprijine manifestarea invizibilului, așa cum se întâmplă în cazul colossos-ului ori în acela al zeului-obiect. Căci, atunci când vorbește despre teatrul balinez, de pildă, oare nu admiră el tocmai această esență deopotrivă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spre care să ne îndreptăm, tocmai pentru că nu a fost atins niciodată. Așadar, cum ar trebui să se definească teatrul în această perspectivă? Ca o tentativă mereu reluată de subjugare a morții prin anularea separărilor, prin desființarea limitelor, prin afirmarea preeminenței dorinței, a amintirii și a visului. Ca o artă întemeiată pe puterea „omului credinței” de a însufleți materia, de a pătrunde cu privirea dincolo de piatra funerară și de tăcerea ei mormântală, pe puterea de a regăsi în această piatră umbra
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
putea să găsim sugestia justei măsuri. Piața nu are nici măcar inteligență artificială, dar, și dacă prin absurd ar avea, nici atunci nu ar „face” decât ceea ce i s-a trecut în protocolul de funcționare. Piața, ca și calculatorul, nu substituie preeminența voinței și inteligenței umane și nici prevalența puterii noastre de judecată (Penrose, 2001). Softul pieței este mintea omului, iar hardul este înclinația umană spre tranzacție. Piața, în mod obiectiv, nu reprezintă nimic, ea este chiar nimicul absolut (Barrow, 2006), în afara
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
funcție convectivă, ea rămâne stabilă, iar nu structura interfactorială. Stabilitatea economică este tendința de a menține rezultatele funcției economice, ajustată cu funcția monetară și funcția pieței, în teritoriul randamentului pozitiv, interrelaționările factoriale fiind instabile, pe specificul jocului de prevalențe și preeminențe. Este, în esență, un joc al oportunităților contextuale regăsite în strategii ce combină perspective intensive și/sau extensive pornind de la situația concretă, mai ales de consistență, dar și de convenție extraeconomică, raportată la funcțiile muncii sau la funcțiile capitalizării, chiar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
componente, semnifică fluxurile tranzacționale dintre factori mereu în derulare, în expresii de emergență, de convectivitate în care pozițiile de câștig și pierdere nu sunt vreodată echivalente și în niciun fel staționare, în care prevalențele în finalitate se tranșează, randamentul și preeminențele de rol se ordonează după ritualurile intersubiectivității. Într-un fel explicit, Economia trebuie să iasă din tiparele cunoașterii pe care le-a împrumutat și folosit prea mult pentru a nu rămâne în capcana simplificării, specifică științelor exacte și experimentale. Aceste
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
societatea randamentală, materialistă, clădită pe revoluțiile industriale. Totodată, răstoarnă și aliniamentele pe care societatea globală este înghesuită în semnificațiile impregnate de revoluțiile naționale în materialul construcției lumii pe interdependențe care exhibă diferențele. Societatea globală - ca suport al societății cunoașterii - consacră preeminența a ceea ce ne aseamănă ca oameni și trece în surdină invențiile de valori funcționalizate de revoluțiile naționale - de la crearea statului națiune până la îngrădirile pluriforme pe suportul suveranității! Opțiunea crescândă pentru conceptele de globalizare și societate a cunoașterii în locul celor de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
identității. În mod explicit se ajunge să se favorizeze nivelarea diversității în numele unor principii nenaturale de coerență a eligibilității competiționale, în fapt o buclă a selectivității conforme. Emergența globală este profund deturnată de la sensurile ei: în loc să faciliteze adaptarea presupusă de preeminența performanței în gândire, în inovare, se eșuează pe aliniamente formale, de translatare mecanică a unei experiențe instituționalizate acreditate cu virtutea de a elimina dependența de cale, înainte de toate cea care fixează identitatea. Această substituire de sensuri reproduce relația centru-periferie și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
socială. Nici stînga aflată la putere n-a înțeles la timp că, dorind prea tare să-și demonstreze capacitatea de a administra, nu o putea face decît adoptînd logica sistemului pe care pretindea să-l schimbe". René Passet propu-ne ca preeminența politicului avînd ca bază un proiect social să se opună imperialismului pro-fitului: "A judeca după același criteriu al rentabilității reușita unei activități private și pe cea a unei instituții publice denotă un dispreț uimitor pentru cele mai elementare noțiuni eco-nomice
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
conducă prin similitudinile structurale dintre aspectele ce urmează a fi cercetate de ele, ca și prin soluțiile oferite la decelarea "esenței filozofiei", la descoperirirea unei "matrice disciplinare"15 ca paradigmă generală, de a doua instanță. Ea se structurează variabil, în funcție de preeminența categoriilor intelectului, sensibilității și voinței, astfel încât în cadrul acestei paradigme unitare a filozofiei se profilează prin tradiția, de asemenea exemplară, pe care o instaurează paradigmele, de a treia instanță, ale unităților din filozofie, adică ale celor trei tipuri de viziuni despre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
va fi ținut să plătească creditorului daune-interese și nu va fi obligat la executarea în natură. În common law se consideră că executarea în natură (specific performance) reprezintă o măsură de excepție, în vreme ce drepturile romaniste stabilesc valoarea de principiu și preeminența executării în natură 163. Principiile Dreptului European al contractelor recunosc creditorului dreptul de a obține executarea 164, cu o serie de excepții. a. Obligația de a da o sumă de bani Cvasimajoritatea raporturilor contractuale, inclusiv cele profesionale includ obligația de
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
furnizoare de bunuri, servicii și resurse. Africa în schimb, înregistrează o predominanță netă a potențialului rețelei rutiere (43%), slab echipată, dar utilizabilă în interiorul continentului. Spațiul arabofon a împumutat parțial câteva dintre caracteristicile fiecăruia dintre spațiile la întretăierea cărora se află: preeminența potențialului rețelei rutiere este relativă (21,9%), în timp ce infrastructurile navale, aeroportuare și de telecomunicații dispun de valențe de potențial egale (17,8%). Distribuția valorilor de potențial în interiorul domeniului arabofon relevă de asemenea, mari diferențieri spațiale. Se conturează câteva areale de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
ficțiunii, și în general de puterea de invenție a autorului nuvelei "Pe strada Mântuleasa". Pagini de o incisivă expresivitate descriu ravagiile național-comunismului ceaușist, ce își dorea cu orice preț o legitimare inclusiv prin accentuarea recursului la protocronism. Echivalând preexistența cu preeminența, s-a bătut monedă pe originalitatea istoriei și literaturii române, drept care au fost retipărți reprezentanții perioadei interbelice, mit obsesiv al anilor șaizeci, un fel de "paradis pierdut" sau "vârstă de aur": Iorga, Vasile Pârvan, Xenopol, Nicolae Densușianu, V. Papacostea. Totodată
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]