1,191 matches
-
ceea ce, la urma urmelor, ar avea drept rezultat exterminarea tuturor speciilor. Din cauza aceasta planta cată să fi precedând cu necesitate viața animalelor. Că așa este ne dovedesc cercetările geologice, cari arată că, după nașterea mușchilor și algilor (Varrenkrauter) din lumea preistorică a mijlocit un lung period intermediar până să fi apărut pe pământ cea mai de jos speție de animale. Organismul animal are trebuință neapărată pentru alimentarea și dezvoltarea sa, de atome organice. Nutrețul animalelor consistă, în toate împrejurările, din particule
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dintre gândi rea magică, animistă și totemică a primitivului și gândirea copilului (35). C.G. Jung pleacă de la premisa că ontogenia repetă filogenia : Așa cum evoluția corpului embrionar repetă preistoria sa, tot astfel mintea se dezvoltă trecând printr-o serie de etape preistorice [...]. Deoarece copilul este mic, iar gândurile sale conștiente sunt puține și simple, noi nu realizăm profundele complicații ale minții infantile, bazate pe identitatea sa originară cu psihicul preistoric. Această minte originară este tot atât de prezentă și încă funcțională la copil pe cât
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sa, tot astfel mintea se dezvoltă trecând printr-o serie de etape preistorice [...]. Deoarece copilul este mic, iar gândurile sale conștiente sunt puține și simple, noi nu realizăm profundele complicații ale minții infantile, bazate pe identitatea sa originară cu psihicul preistoric. Această minte originară este tot atât de prezentă și încă funcțională la copil pe cât sunt stadiile evolutive ale omenirii în corpul său embrionar. [...] în inconștientul copilului putem observa forța (și universalitatea) simbolurilor arhetipale (36). Nici distanța dintre actul ritual (propriu adultului din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
până la Pacea de la Adrianopol (1829), când Imperiul Otoman a avut monopol asupra recoltei de grâu din Țările Române (42). Unii autori susțin că băuturi halucinogene, făcute - de data asta voluntar - din secară infestată cu ergot, erau folosite în unele ritualuri preistorice legate de cultul fertilității. Sunt cunoscute și alte forme de intoxicare colectivă involuntară. Sigur că putem aminti aici intoxicarea cu ciuperci halucinogene consumate din greșeală. Dar în acest caz este vorba de o situație accidentală (de regulă, țăranii se pricep
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
medium", dar pentru mediologie el a trebuit inventat. Ca o disciplină independentă. Contradicție? Sociologia există. Totuși, societatea nu există. Pe care treaptă a evoluției zoologice începe ea la albine, la furnici, la turmele de animale? La care stadiu al evoluției preistorice australopitec, sinantrop? La care prag al densității de asociere: cuplu, familie, clan? O întreprindere este ea însăși o societate, un partid, o mulțime, chiar umanitatea întreagă? "Societatea națiunilor" este un "fapt social"? Nici un sociolog n-a putut răspunde definitiv la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
-l împiedică să treacă. Nu rămîne nimic în afara medierilor care vin una după alta, de cinci sute de ani, să-și ia locul în "creierul imprimat al comunității", adică bibliotecile noastre. Omul și-a exteriorizat în diverse aparate, de la uneltele preistorice la robotul de a treia generație, brațul, piciorul, ochiul, sistemul nervos, creierul motor, creierul care calculează și care gîndește, și va veni ziua în care se va găsi în întregime în afara lui însuși și mai bine dotat decît la origine
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de sunete care nu lasă urme. Sînt două lumi autonome, fiecare cu unitatea și exigențele proprii. Mai presus de orice, există mai multe feluri de oralitate. Cea a popoarelor fără scriere: oralitatea primordială. Oralul oceanic, fără țărmuri sau insule. Oralitatea-lume, preistorică. Pentru noi, aceasta e abstracțiune pură, fantasmă teoretică sau curiozitate de etnolog. Urmează oralitatea ulterioară scrierii, cea a "lumii antice", pe care o vom numi fundamentală. Este oralitatea proprie unei civilizații a scrierii, cea a "Evului Mediu", care își supraviețuiește
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al doilea trecut - contrapus primului - este cel îndepărtat, foarte-vechi, originar, benefic, situat dacă nu la începutul istoriei pur și simplu, măcar înaintea timpului degradării. (De fapt, putem, în unele cazuri, vorbi chiar despre două timpuri îndepărtate benefice: 1) timpul originar preistoric, cel al originilor umanității - comuna primitivă a marxismului, „omul natural” al lui Rousseau, timpul paradiziac de dinaintea „căderii” pentru protestant; 2) timpul originar istoric - NEP-ul leninist pentru gorbacioviști, Antichitatea romană sau lacedemoniană pentru Revoluția Franceză, timpul evanghelic și apostolic, de dinaintea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în prezent, la care aderă în chip dezesperant pentru filozoful social. Nu este ușor de scăpat de el și de viciile pe care el le-a acumulat. Dimpotrivă, trecutul originar (chiar cel istoric, pentru a nu mai vorbi despre cel preistoric) pare, la prima vedere, fabulos, neclar, mitic, utopic, separat de prezent și de familiar de o distanță imensă. Nu sunt disponibile pentru el decât mărturii indirecte și puține, atunci când există și acestea. Nu experiența îl face accesibil, ci o intuiție
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Cu toate acestea, ar fi complet fals să se creadă că, din perspectiva filozofului revoluționar, „faptele” trecutului apropiat, cât și ceea ce ele par să confirme sau să infirme aparțin domeniului realității și autenticității, în vreme ce, dimpotrivă, trecutul îndepărtat, originar (istoric sau preistoric) ar ține neapărat de fabulos, himeric și utopic. Din punctul său de vedere, cât și al celor pe care a reușit să-i convingă, lucrurile stau exact invers: fie și în pofida „faptelor”, trecutul îndepărtat (istoric sau preistoric), intuit, reconstituit ori
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
originar (istoric sau preistoric) ar ține neapărat de fabulos, himeric și utopic. Din punctul său de vedere, cât și al celor pe care a reușit să-i convingă, lucrurile stau exact invers: fie și în pofida „faptelor”, trecutul îndepărtat (istoric sau preistoric), intuit, reconstituit ori reconstruit de filozoful revoluționar, este singurul autentic, real și deloc utopic, în timp ce trecutul apropiat, cel consemnat în documente și bazat pe „fapte”, aparține neautenticității, minciunii, ipocriziei unei ere ce a corupt nu numai omul, dar și adevărul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu putem face restaurație fără un om originar bun, un Univers bun și un Dumnezeu bun care le-a făcut pe toate astfel! d) În sfârșit, trebuie să notăm că Platon, alături de trecutul îndepărtat istoric, schițează și un trecut îndepărtat preistoric, mai cu seamă într-un pasaj din Legile, sub forma mitului epocii lui Cronos. Continuând o mențiune din Critias, unde se arată că, la început, zeii îi conduceau direct pe oameni ca niște buni păstori, mitul din Legile descrie condiția
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fie reabsorbite de ea, așa cum era menit să fie reabsorbit pontificatul lui Ioan al XXIII-lea, care a recuperat un secol de istorie liberală și socialistă. Nu a fost așa. Barbiana era un caz extrem. Era ultimul caz de viață preistorică față de a doua revoluție industrială și de lupta de clasă ce a urmat (în care se putea insera un preot modern). Acum, probabil, mai există locuri ca Barbiana, dar ele și-au pierdut total sensul și au valoare doar ca
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
propriilor lui mișcări, așa/cum semnul potcoavei urmează/cu credință/caii...”. Istoria și discursul urmează, În lentoarea lor, alergare deseori disperată și nefericită, ceea ce s-a desfășurat și Împlinit Într-o prezență căreia i s-ar putea spune, aici, antesau preistorică. Istoria (și discursul) ar putea fi, reîntorcându-ne puțin la Merleau-Ponty, trecutul originar ce nu a fost niciodată prezent istoric decât ca trecut. Limpezind: prezentul-plin nu devine prezent-istoric decât fiind trecut originar proiectat din prezentul pe care reușeșc să-l
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
carne dulce, evanghelie a dorinței, decât atunci când acestea sunt deja Înțelese În orizontul iubirii divine (altfel iubirea trupească e doar desfășurare animalică de instincte). Nu există semn de potcoavă fără orizontul sfântului de cal. Vorbeam de un trecut originar antesau preistoric. Corect doar În măsura În care Înspre acesta se premerge, În Înțelesul heideggerian al situării În autenticitate. Dar iubirea divină trebuie desfăcută În două temporalități (precum și splendoarea): ea e, o dată, orizont În orizontalitatea căruia se desfășoară și devine istorie/discurs iubirea trupească și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Gaster, Lit. pop., 114-125, 253-400, 430-458; S. Fl. Marian, Sărbătorile la români, I-III, București, 1898-1901; Tudor Pamfile, Sfârșitul lumii. După credințele poporului român, Bârlad, 1911; Elena Niculiță-Voronca, Studii în folclor, I, București, 1908, II, Cernăuți, 1912; N. Densușianu, Dacia preistorică, introd. C. I. Istrati, București, 1913; Tudor Pamfile, Povestea lumii de demult, București, 1913; Tudor Pamfile, Cerul și podoabele lui, București, 1915; Tudor Pamfile, Văzduhul, București, 1916; Tudor Pamfile, Mitologie românească, București, I-III, 1916-1924; I.-A. Candrea, Iarba fiarelor
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
413, 505, 677, 898, 978-979; Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, Cernăuți, 1903, 588-593; I. Otescu, Credințele țăranului român despre cer și stele, București, 1907, 60-64; Elena Niculiță-Voronca, Studii în folclor, I, București, 1908, 16-20, 67-69; Nicolae Densușianu, Dacia preistorică, București, 1913, 113-121; Gh. F. Ciaușanu, Superstițiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi și nouă, București, 1914, 75-98; Tudor Pamfile, Cerul și podoabele lui, București, 1915, 105-152; Dan Botta, Scrieri, IV, îngr. Dolores Botta, pref. Ion Biberi
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
mai optimiste evaluări ale capacităților de tip yoga de a reveni la viață după experimentul Înhumării. Honigberger asociază aici, așa cum probabil asocia istorisirea pe care o relatează, Înmormântarea În poziția lotus, documentată deseori prin excavațiile arheologice chiar și pentru epoci preistorice (la Mohenjo-Daro), și resuscitarea după Îngropare (Îngropare volitivă, deci experiment, de unde „tehnică fakirică”). Cele două elemente au câte un corespondent efectiv: 1) cel mai probabil, Guru Arjun Singh, ca personaj fondator al istoriei sikhșilor, a avut nevoie de procedeul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Bunăoară, luând În calcul că postura identificată de Papesso e În Întregime criticată de Jean Filliozat, care a arătat că e o poziție funerară comună, departe de o funcție sau de un sens specific și decelabil. De altfel, toate tezele „preistorice” sau arhaice, a căror generozitate trebuia să fie mai demult suspectă, au fost mult fragilizate În studiile de istorie a religiilor În ultimii 40 de ani. 253. În original, faqueer. 254. Cf. sirdar < sard³r, comandant, ofițer, valet. 255. Astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și de un fragment expresiv. Cititorii pot afla astfel despre Pățaniile lui Vasilache sau Istoria unei paiațe de Collodi, despre romanul lui H. Stahl Un român în Lună, despre Copiii Căpitanului Grant de Jules Verne. Se mai recenzează sumar Dacia preistorică de Nicolae Densușianu, volumul de nuvele Mărgele de măcriș de Marta D. Rădulescu, iar din literatura universală Căpitani curajoși de Rudyard Kipling, în traducerea lui V.I. Popa, și jurnalul de călătorie al lui Alain Gerbault Singur străbătând Atlanticul, tradus de
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
deosebită, cu probitate profesională recunoscută de către toți specialiștii care au avut șansa să colaboreze cu el. Ne-am întâlnit, pentru prima dată, la Colocviul internațional organizat de Comisia a 8-a, Cercetarea paleoliticului superior european din cadrul Uniunii Internaționale de Științe Preistorice și Protoistorice, la Nitra (Cehoslovacia) și Cracovia (Polonia), în noiembrie 1989; pe vremea aceea, noi eram Republica Socialistă Românie, iar el, Ilie Borziac, aparținea Republicii Sovietice Moldovene, relațiile directe fiind interzise între românii de la vest de Prut și cei de la
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
și Studii Postuniversitate (1999-2005), fie ca cercetător științific principal și secretar științific al Institutului de Istorie și Științe Politice din cadrul Facultății de Istorie și Relații Internaționale (din 2005). Cultura sa generală, pregătirea de specialitate, probitatea sa profesională în domeniul Arheologiei preistorice, al Istoriei antice, cu necesarele implicații științifice în domeniul disciplinelor conexe arheologiei, au făcut posibilă, ba chiar au impus prezența sa la catedră, la diverse școli superioare de la Chișinău, unde a prezentat studenților cursuri strălucite în domenii diferite, dar care
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
Vădastra I este extrem de evidentă, motivele decorative întâlnite, precum spirala, excizia, meandrele grupate în benzi, se vor transmite viitoarei culturi ce va lua naștere în acest areal (Ibidem). Tratarea unui subiect extrem de complex, așa cum este cel legat de spiritualitatea comunităților preistorice, presupune o metodologie de cercetare specifică ; tipologia propusă de noi, cu caracter orientativ, încearcă să ofere o imagine cât mai amplă asupra semnificației și funcționalității plasticii antropomorfe. Plastica antropomorfă a culturii Dudești este reprezentată prin figurine simplu modelate, stilizate, de
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
ce surprind Marea Zeiță Mamă în varii ipostaze. Imaginea orantei, așa cum apare pe fragmentul de vas descoperit la Măgura, chiar și atitudinea „femeii îngenuncheate” sugerată de descoperirea de la Dudești, reprezintă o altă formă de manifestare a sacrului la nivelul colectivităților preistorice. Identificată pentru prima oară în creațiile artistice specifice Paleoliticului superior, această ipostază a Marii Zeițe cu brațele întinse lateral și îndoite uneori de la coate în sus, a cunoscut o mare răspândire în arta neo-eneolitică iar simbolistica ei, extrem de complexă, nu
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
să oferim o explicație general valabilă pentru toate creațiile artistice cu conotații cultice. O abordare metodologică a fenomenului vieții spirituale dintr-o perspectivă pluridisciplinară ar permite „decodificarea” acestuia și identificarea acelor canoane impuse de sacralitatea vieții care au determinat comunitățile preistorice să-și reprezinte dieux d’argile conform propriilor motivații magice și religioase.
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]