2,230 matches
-
implor! Vivaldi, da; Mozart, da; dar nu Bowie! Am zăbovit o secundă, după care mi-am amintit de ceva petrecut cu câteva zile în urmă și am urlat: - Și în nici un caz, niciodată, Clash! O lacrimă sau două i se prelinseră pe obraji. - Și de ce nu mi-ai zis până acum? șopti. - Pentru că te iubesc, am zis eu, deși nu era adevărat: nu-i zisesem nimic din politețe și pentru că-mi plăcea să mă culc cu ea. Sau poate o iubeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
privirile lor se citea admirație și respect. M-am uitat la Luca. Era sub masă, se prefăcea că își leagă un șiret, tușind în același timp. - Magnific, zise Take. Senzațional. De nota zece! - Genial, șopti Mioara. Din ochi i se prelingeau cinci lacrimi. - Cum îți vin ție ideile astea, Marcele? Extraordinar! spuse o fată care semăna cu Ronaldinho. - Și câd te gândești că tot Cărmăzan... tot Nicolaescu... zise Oana, dând din cap a lehamite. - Lasă-i pe Cărmăzan și Nicolaescu, pufni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
secetoase cum sunt acelea din Botswana și Namibia, cultivând legume sub niște plase umbroase și irigându-le cu picături de apă de pe sfoară. Poate ați văzut procedeul, Mma Ramotswe: sfoara iese dintr-un furtun subțire și picătura de apă se prelinge în sol la baza plantei. Chiar e un procedeu care dă roade. Am văzut rezultatele. Burkhardt voia să înființeze o cooperativă acolo, cu sediul în clădirea vechii ferme. Reușise să strângă ceva bani de ici, de colo, desțeleniseră o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
băieți să se comporte așa? Unde ajunge Botswana dacă vom avea mulți băieți necinstiți? Dumnezeu o să ne pedepsească, sunt sigură. Nu credeți? Mma Makutsi se întoarse gânditoare la Austin-ul parcat la umbră. Unchiul adormise și din colțul gurii i se prelingea un firicel de salivă. Îl atinse ușurel pe mânecă, iar el se trezi tresărind. — Aaa! Nu ți s-a-ntâmplat nimic rău. Mă bucur că te-ai întors. — Putem pleca, îl anunță Mma Makutsi. Am aflat tot ce vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și-am apăsat pe trăgaci, vedeam cum se mișcă arătătorul, încă puțin, zâmbeam fotogenic camerei. Pe urmă, parcă începeam să explic de ce l-am găurit în piept, ăla nu cădea, deși se clătina, ieșea fum prin el și i se prelingea sânge la colțul gurii, se vedea peretele prin pieptul lui, din care lipsea o bucată. Dădeam autografe direct pe mâinile întinse, pe spinări și pe obraji, râdeam, aveam șampanie în pahare cu picior, mă îmbrățișau două în rochii cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
decât să fii acolo, voiai să treci neobservat, dar când ai întins mâna să iei apă, ai răsturnat sticlele în mijlocul mesei, cu zgomot... - De asta? am râs. - Da, erai așa de pierdut, de năuc! A, și pentru că sucul s-a prelins pe documentele caraghiosului ăluia, peste vedeta care crede că le știe pe toate, mai ales că boul îmi și făcuse avansuri în pauză, își uitase mâinile în părul meu și căuta breteaua rochiei... Ai reușit să-i stopezi logoreea! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
destul de periculos. Ăștia se bate și în spațiu, se supravegheză unii pe alții și toți vrea să aibă mai multă putere. E clar ca bună ziua... Ce mă așteptam s-a produs, chiștoacele-mi alunecă în poale, în vreme ce scrumul mi se prelinge pe sub guler. - Ce pisici am făcut? Domnu’... mă scuzați... Și, ca să fie plăcerea și mai mare, începe să mă scuture cu șervetul, să împrăștie și mai bine pulberea. Scot rămășița aterizată în ceașcă, fără să cred că i-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
voce subțire. Așază șabloanele, șterge liniile, verifică dacă pensoanele mai mari sau mai mici sunt curate. Dintr-una dintre cutii, își presară puțină pulbere aurită pe dosul mâinii stângi, o-ntinde și e încântat de strălucirea ei. Prin geamuri se prelinge o lumină cenușie. Vitraliile n-au fost terminate. - Dumnezeu fie cu noi... tresare călugărul când îl vede pe Leonard și-și ascunde vinovat mâna la spate. - Bună ziua... - Domnu’ pictor, bine că ați venit... Ce ne mai facem? Iar s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vară-ntreagă a dispărut așa, țac-pac. Toate petrecerile alea în piscină și statul la soare la provele metalice ale motoscafelor. Prinzând culoare. Căutând tipi cu decapotabile. Îmi dau seama că toate picnicurile și meciurile de softball și concertele s-au prelins în câteva instantanee pe care Evie n-o să le developeze decât în preajma Zilei Recunoștinței. Când ies, lumea e plină de culori după albul-pe-alb al spitalului. Ajunge până dincolo de curcubeu. Mă duc până la un supermarket și cumpărăturile mi se par un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
putea fi spălat ușor și restul dat în humă după dorința expresă a lui Mihai Mihail, ca să-i aducă aminte, se spunea, de anii copilăriei, cînd era flămînd, dar fericit, spre deosebire de starea actuală, cînd era exact pe dos, s-a prelins pînă la cabinetul directorului general fără să-și bată mintea spre a ghici care este motivul înaltei solicitări. Spre surprinderea sa, Mihai Mihail nu se mai afla în spatele biroului masiv, cuprins de umbră, ci stătea în fața geamului, cu spatele la ușă, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
va avea îndeajunsă putere? Va ști să împingă cu atîta forță încît... A simțit atunci cum încordarea mușchilor este pe punctul de a deveni paralizia lor. Era îngrozit, gura îi era plină de salivă, scuipă, mai mult apă, care se prelinse pe la colțul buzelor și îl îngrețoșă. Soldatul s-a oprit nehotărît, peste șopronul apei se auzea clar scîrțîitul furcheților, barcagiul n-avea nici o grijă, era prea bucuros că găsise locul, nu era prea ușor să traversezi orbește fluviul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lîngă Bufet a fost găsit într-adevăr cadavrul inspectorului principal Bîlbîie. În cădere se zgîriase nițel într-un cui ieșit din peretele magaziei și fotografia luată era de-a dreptul cutremurătoare. Puteai bănui o moarte violentă de martir, după sîngele prelins pe obraz, închegat, după expresia plină de oroare a ultimei clipe trăite de Bîlbîie. Această fotografie a anexat-o la cele trei exemplare ale Informării pe care a trimis-o pe cale oficială către cei trei oameni importanți cu care stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
soarele cădea pieziș, ca‑n cripta unui sfânt dintr‑o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste câmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sunt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea‑i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de la frate-său din marină chestia aia utilă despre cum și-o fac arabii. Puștiu se uită prin jur să găsească ceva care să se potrivească. Un pix e prea gros. Un creion e prea gros și cu muchii. Dar, prelinsă în josul lumânării, e-o creastă de ceară subțire și netedă, care pare numai bună. Doar cu vârful degetului puștiul rupe bucata lungă de ceară de pe lumânare. O rulează în palme și-o netezește. Lungă și netedă și subțire. Dus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în timp ce citea versurile din broșură, spuse spre reportofonul Contelui Calomniei: — Sigur, am crezut că o să avem un sistem stereo aici. În obiectivul videocamerei Agentului Ciripel, Bucătarul Asasin ridică în dreptul feței lui grase lingura plină din care sufleul de spanac se prelingea verde, spunând: — Eu sunt bucătar profesionist. Nu critic de restaurante. Dar nu pot rezista trei luni doar pe cafea solubilă... Desigur, toți au spus că-și vor scrie totuși operele, poemele și povestirile. Își vor termina capodoperele. Doar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
balade lente cântate la chitară, domnul W. va începe să plângă. Ce-și dorește cel mai mult și mai mult e să iubească pe cineva. Să facă domnișoaragoste de-adevăratelea. Să nu moară virgin. Chiar în clipa aia, cu lacrimile prelingându-se din ochii lui roșii de drogat, va spune: — Te rog... Puștiul ăsta bătrân și ridat, se va smiorcăi și va zice: — Te rog, nu-mi mai spune domnule. Îngerului care-i mângâie țeasta cheală și pătată îi va spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prin cântec realizările ei de până acum. Dincolo de tot ceea ce a făcut sau ce va face, noi ne vom aminti de ea prin vocea, suavă, care ne-a încântat de atâtea ori. Se așeză și o sudoare rece i se prelinse pe spate. Scăpase de explicații, fusese strigat următorul. La sfârșit, ciocniră câte o cupă de șampanie. Femeile nu conteneau să se mire de transformarea miraculoasă a colegei Leon, din fetița slabă și băiețoasă de odinioară în femeia superbă de astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
S-a făcut târziu, repetă mai apoi pentru sine și cuvintele nu aveau absolut nici o semnificație, ea se temea de întuneric, de singurătate, când i se mai întâmplase să se întoarcă noaptea acasă avea sentimentul că este invizibilă, că se prelingea de-a lungul zidurilor fără ca să fie luată în seamă. Dar asta înseamnă lașitate, se apostrofă mai apoi, am pierdut teren, l-am lăsat ca să-și etaleze părerile, numai de teamă ca nu cumva Alexe să posede o armă secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lungă cât să permită ieșirea fumului, dar fără să iasă și căldura. Când intri, simți mirosul plăcut de mangal. Pereții și băncile sunt acoperite de funingine și curând te trezesti și tu la fel. Dogoarea este formidabilă. Sudoarea ți se prelinge pe trup râuri-râuri. — Lăsând dare în funingine. — Întocmai. Toți scriitorii stăteau bucșiți în cabană aia, cu soldurile lipite unul de celălalt, arătând că niște sălbatici vopsiți în culorile războiului și mirosind ca niște costițe afumate. Erau bărbați și femei laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
suspicios, propuse Creighton. Cum arata chestia aia, sauna? — Era un șopron din scânduri, destul de mic, cu o sobă în colț. Și bănci pe două niveluri, cât să-ncapă trei persoane, maximum patru, la o adică. Fără ferestre. Din tavan se prelingea o lumină discretă, de culoarea chihlimbarului, care-ți dădea senzația că te afli într-un cuptor. — Și amândoi erați goi? — La început m-am înfășurat într-un prosop, dar mi l-am dat jos, pentru că era al naibii de incomod. — Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pare ostenită de muncă; pământul șters caută odihnă, liniște și pace adâncă; gospodinele închid în balcon bogățiile toamnei; poemele sale bogate; mere roșii ca focul; pere aurii; prune brumării; fum amărui; o frunză sub rouă se desprinde răcoroasă; cerul își prelinge seninul pierdut; foșnind uscat din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
au veșmânt de aramă; a rumenit frunzele; a așezat pe firul de telegraf ultimele rândunele ca un șirag de mărgele; ultimele frunze străluceau ca niște monezi de aur și bronz; de brazi și pini nu se prind vopselele toamnei, se preling până jos, pe pământ; a răcorit natura cu ploaia rece; razele soarelui par filtrate prin miere; toamna harnică rărind frunzișul pădurii; pădurea are înfiorări rare; fața ruginie a naturii; priveliște ruginie; strigătele pribege ale cocorilor; fața ruginie a undelor; multicolora
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din cuie. Ușa se deschide... Începem. Anamaria Bocanță, clasa a V-a (Șc. nr.5 Vasluiă Se apropie toamna Razele soarelui pătrund ca într-o bilă de cristal în boabele aurii ale strugurilor. Încet, încet, pe ele încep să se prelingă stropi mici de ploaie. Plouă peste vii, peste păduri, peste oraș. Plouă peste întreg ținutul. Este primul semn că toamna se apropie și își trimite unul dintre slujitorii credincioși să-i anunțe sosirea: ploaia. Pășind încet prin pădure auzi foșnetul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
gratis orașele de toate murdăriile acumulate peste an. Și-l spală, și-l freacă, și iar îl spală, că de la o vreme îți vine să pleci în lume și să nu te mai oprești până-n deșertul Sahara. Pe la ferestre se prelinge din cer o lumină lichidă care se sleiește încet-încet pe geamuri și tremură ca o perdea groasă de gelatină. Văzduhul e plin de cocori. Rânduiți în unghi, cocorii își încep pribegia. Desigur, vama nu se deschide numai pentru cocori. În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]