1,688 matches
-
Lynch, precum și a serialului de televiziune realizat în 2000 de Sci Fi Channel, Dune, și a continuării acestuia din 2003, Copiii Dunei, a unor jocuri pe calculator, a unui joc cu pioni, a unor cântece și a unei serii de preludii, romane intercalate și continuări scrise în colaborare de Kevin J. Anderson și de fiul autorului, Brian Herbert, începând din 1999. După ce a publicat romanul "The Dragon in the Sea" în 1957, Herbert a zburat în Florence, Oregon, la marginea nordică
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
Messina. "Variety" a afirmat că producătorii caută o "ecranizare fidelă" a romanului și "consideră perfectă tema resurselor ecologice finite". Autorul de science fiction Kevin J. Anderson și fiul lui Frank Herbert, Brian Herbert, care au scris împreună multe continuări și preludii la "Dune" începând din 1999, au fost adăugați proiectului pe post de consilieri tehnici. În octombrie 2009, Berg a renunțat la proiect, declarând ulterior că "nu era potrivit dintr-o mulțime de motive" pentru el. Având o schiță de scenariu
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
la furtul unor bijuterii expuse la Roma. Dar lucrurile se complică și Roger se trezește prins între comploturile mafiote și neiertătoarea justiție. Muzica de film a fost compusă de compozitorul italian Ennio Morricone. Tema principală este o variație a piesei Preludiu și fugă în A minor a lui Johann Sebastian Bach. La Paris, hoțul de bijuterii însetat de sânge Roger Sartet (Alain Delon) evadează din arest cu ajutorul familiei Manalese, un clan mafiot sicilian mic, dar bine organizat, condus de patriarhul Vittorio
Clanul sicilienilor () [Corola-website/Science/312920_a_314249]
-
programul cel mai amănunțit, emană o atmosferă de nostalgie pe care Enescu o creează introducând o melodie lentă, în care predomină modul dorian și intervale de cvintă și cvartă, alături de tritonuri surprinzătoare. Cântecul păstorului amintește prin timbrul cornului englez de Preludiul actului al treilea din "Tristan și Isolda" de Wagner, cântat de oboiul din culise. Tot cu ajutorul instrumentelor din culise este ilustrat cântecul păsărilor călătoare și al corbilor, Enescu obținând acest efect cu o inventivitate deosebită, implicând patru trompete cu surdină
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
că așa va face, nevăzând vreo importanță strategică militară a podului. Totuși, pierderea acestui pod ar fi rupt teatrul Confederat de război în două. Pe acest pod avea să treacă armata lui Johnston în drumul său spre Corinth, Mississippi, în preludiul bătăliei de la Shiloh. După căderea Fortului Donelson în mâinile armatei lui Grant la 16 februarie, cele două rute majore de transport fluvial din vestul Confederației au devenit rute unioniste de mișcare a trupelor și proviziilor. Așa cum bănuia și Grant, această
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
posibil ca Riose să se refere la perioada istoriei imediate în care, pe măsură ce Imperiul s-a contractat, o serie de războaie civile minore, ocazionale, au constituit un semn al Căderii inerente. Chiar Asimov a observat (prin intermediul lui R. Daneel în "Preludiul Fundației") că acesta este un semn al decăderii civilizației. În "Fundația și Pământul" aflăm că Imperiul a început restaurarea Pământului, dar a abandonat-o. Întâlnim și descendenții vechii populații de pe Alpha, o planetă a unuia dintre cei doi sori din
O piatră pe cer () [Corola-website/Science/301445_a_302774]
-
inclusiv un miel sacrificat. Secțiunea narativă a copilului este punctată de pasaje rapide ce recapitulează prima parte. Spre deosebire de ultima parte a simfoniilor tradiționale, ultima parte a Simfoniei nr. 4 a lui Mahler este practic un cântec, conținând strofe, interludii, un preludiu și un postludiu (structură strofică). Când este auzit postludiul există o modulație în Mi major și rămâne de obicei în această gamă, încheind simfonia departe de gama Sol major. Simfonia este compusă pentru o orchestră destul de mică pentru standardele lui
Simfonia nr. 4 (Mahler) () [Corola-website/Science/329955_a_331284]
-
de seară, / nu permit decât ciocârliilor / să-mi vegheze somnul deamiază, / nu îngădui decât Poemul / ce poate fi receptat / pe-acest segment temporal / de oră-suliță - / domnule Petre Pandrea...“ (Nu îngădui decât Poemul...). Desigur, nouă atitudine de Mandarin Valah. După acest preludiu metapoetic, Ion Pachia-Tatomirescu își construiește, mai departe, cartea pe o simetrie septenară, holonică: urmează cinci cicluri de elegii ale elementelor primordiale (Elegiile elementului Aer, Elegiile elementului Apă, Elegiile elementului Foc, Elegiile elementului Lemn, Elegiile elementului Pământ), pentru ca a șaptea secvență
Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
(1999) (titlu original "A Deepness in the Sky") este un roman science fiction scris de Vernor Vinge, câștigător al premiului Hugo. Publicat în 1999, romanul este un fel de preludiu al cărții din 1992 " Foc în adânc", acțiunea desfășurându-se cu douăzeci de mii de ani înainte. Titlul este adus în discuție de unul dintre personajele principale, ca referire la obiceiul speciei sale de a hiberna și la vastitatea spațiului
Adâncurile cerului () [Corola-website/Science/321225_a_322554]
-
protecția și prietenia ducelui Johann Ernst, el însuși compozitor. Pasionat de arta contrapunctului, Bach a compus majoritatea repertoriului de fugi în timpul activității sale în Weimar. Din această perioadă datează celebra compoziție „Clavecinul bine temperat” (germană: "Wohltemperiertes Klavier"), care include 48 preludii și fugi, câte două pentru fiecare gamă majoră și minoră, o lucrare monumentală nu numai prin folosirea magistrală a contrapunctului, dar și pentru faptul de a fi explorat pentru prima dată întreaga gamă tonală și multitudinea intervalelor muzicale. Din cauza deteriorării
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
duminicile și sărbătorile de peste an, variază ca număr de părți (două sau trei) și cuprind arii, coruri, corale și pagini orchestrale. Unele arii au și forma ariei da capo. Cantatele sunt acompaniate de orgă sau orchestră, cărora le conferă ample preludii și interludii. Bach a scris și solo cantate pentru o voce, cu acompaniament de orgă sau orchestră. În “cantatele tragice”, scrise la Leipzig, tragismul suferințelor, exprimat în text, a solicitat o muzică în care și-a zugrăvit zbuciumul său sufletesc
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
vieții omului. În muzica de orgă Bach face sinteza artistică între stilul tradițional al organiștilor germani, cunoscut prin Böhm și Buxtehude, și cel al organiștilor italieni, al căror reprezentant de frunte este Frescobaldi. De la primii preia formele ample (toccate, fantezii, preludii), cu desfășurări polifonice încărcate și expresii grave, iar de la italieni, cantilena, de o puternică vibrație emoțională, și o formă mai limpede, mai puțin încărcată. La baza muzicii sale de orgă stă coralul, prezent sub forma coralului variat sau a fanteziei
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
o formă mai limpede, mai puțin încărcată. La baza muzicii sale de orgă stă coralul, prezent sub forma coralului variat sau a fanteziei pe temă de coral. În volumul "Orgelbüchlein" (Cărticică de orgă), destinat predării artei organistice, găsim și "Choralvorspielen" (preludii ale coralelor), improvizații pe teme de coral. În corale, în sonatele și concertele pentru orgă predomină țesătura vertical armonică. Cele „Opt mici preludii și fugi”, ca și „Passacaglia”, au fost scrise pentru clavecin cu două claviaturi și pedală. În celebra
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
pe temă de coral. În volumul "Orgelbüchlein" (Cărticică de orgă), destinat predării artei organistice, găsim și "Choralvorspielen" (preludii ale coralelor), improvizații pe teme de coral. În corale, în sonatele și concertele pentru orgă predomină țesătura vertical armonică. Cele „Opt mici preludii și fugi”, ca și „Passacaglia”, au fost scrise pentru clavecin cu două claviaturi și pedală. În celebra „Toccată și fugă în re minor”, toccata este o concisă piesă improvizatorică, urmată de severa construcție a unei fugi la patru voci. În
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Sonata în sol minor (transcrisă 166 după sonata de clavecin), valorifică calitățile expresive ale viorii ca instrument de monodie. Și Sonatele pentru vioară, fără acompaniament (trei Sonate și trei Partite din 1720), sunt lucrări ce solicită instrumentistului maximum de expresie. Preludiul Sonatei în sol minor are la bază o monodie liberă, marcată cu jaloane armonice, ca niște acorduri ale unei lăute acompaniatoare, iar fuga este construită polifonic, implicând o deosebită virtuozitate. Vioara devine instrumentul care vorbește nu numai în limbajul monodic
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
din aceste suite sunt monodice, căci linia melodică, fiind atât de expresivă, se dispensează de armonie („Allemanda” din Partita a II-a), iar arpegiile și pasajele de virtuozitate în mișcare rapidă ne dau impresia de polifonie sau de succesiuni acordice (Preludiul din Partita a III-a). Aceleași probleme pun Suitele pentru violoncel solo (1720), în care valorifică posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentului. A scris pentru violoncel, instrument folosit și în orchestră, dar a compus și pentru "viola da gamba" un
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
scris o serie de mici piese destinate învățământului. Spre deosebire de obișnuitele lucrări didactice, unde urmărirea problemei pusă în exercițiu împiedică adesea o desfășurare muzicală artistică, în lucrările lui Bach caracterul artistic nu este niciodată absent. Invențiunile (la două și trei voci), Preludiile și fughetele sunt mici improvizații contrapunctic-imitative, care poartă în ele suflul căldurii sale sufletești. Multă gingășie și ingenuitate găsim în piesele aparținând celor două caiete de exerciții, intitulate " Klavierbüchlein für Anna Magdalena" (Cărticică pentru clavir pentru A. Magdalena) și "Klavierbüchlein
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
aparținând celor două caiete de exerciții, intitulate " Klavierbüchlein für Anna Magdalena" (Cărticică pentru clavir pentru A. Magdalena) și "Klavierbüchlein für Wilhelm Friedmann" (Cărticică pentru W. Friedmann). Foarte importante sunt cele două volume din „Clavecinul bine temperat”, ce cuprind 48 de Preludii și fugi, în toate tonalitățile treptelor gamei cromatice, constituind o demonstrație pentru acordarea clavecinului în sistemul egal temperat. Este meritul lui Andreas Werckmeister (1645-1706) de a fi realizat temperarea egală, prin împărțirea octavei în 12 semitonuri egale și neglijarea comei
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
transpunerea) la cele mai îndepărtate tonalități, ca și utilizarea modulației prin enarmonie, procedeu important în istoria limbajului muzical. Odată cu aplicarea sistemului egal temperat, termenul enarmonic își schimbă semnificația, renunțând la înțelesul avut în cultura muzicală antică. Bach scrie 48 de Preludii și fugi în toate tonalitățile treptelor din gama cromatică, reprezentând o demonstrație pentru acordarea clavecinului în sistemul temperat. Aceste două volume verifică teoretic acest sistem, dar constituie și un îndrumar pentru pianiști și compozitori. Fugile sunt exemple de tratare liberă
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
numără "Le mariage de M. Anselme des Tilleuls" și "O iarnă printre ghețari", ultima fiind publicată în 1855 în "Musée". Dintre toate manuscrisele verniene anterioare întâlnirii cu Hetzel, acesta se apropie cel mai mult de "Călătoriile extraordinare", constituind un adevărat preludiu al "Căpitanului Hatteras". În acea perioadă suferă a doua criză de paralizie facială, de care este ajutat să scape cu ajutorul electricității de către prietenul său, doctorul Victor Marcé. Tot atunci se mută pe bulevardul Poissonnière la nr. 18. De la fondarea "Onze-sans-femme
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
2008 la Seattle, Washington, Erikson a declarat că a semnat un contract pentru încă două trilogii și șase nuvele; Erikson plănuiește să folosească nuvelele pentru a continua povestea lui Bauchelain și Korbal Broach, în timp ce una dintre trilogii ar fi un preludiu al seriei principale, prezentând detalii despre istoria lui Anomander Rake și Mother Dark. El a mai spus și că va scrie o trilogie despre Toblakai. Nuvele
Steven Erikson () [Corola-website/Science/332900_a_334229]
-
declasificarea tatălui și la privațiunile rezultate din aceasta în copilăria sa nu mai apar și în nuvelele următoare. În nuvele ulterioare ni se dezvăluie că Elijah a devenit un erou legendar peste milenii. Referiri la el pot fi găsite în "Preludiul Fundației" și "Fundația și Pământul". În adaptarea britanică pentru televiziune din 1964 a "Cavernelor de oțel" (un episod din serialul BBC2 "Story Parade"), Baley a fost interpretat de Peter Cushing, iar scenariul adaptat de Terry Nation. În adaptarea britanică pentru
Elijah Baley () [Corola-website/Science/329163_a_330492]
-
Climate morale". Bradbury va reveni la această idee în cartea "451ș Fahrenheit". În 2010, Allois, un artist din Los Angeles , a lansat împreună cu Bradbury o ediție ilustrată cuprinzând "Usher" și "Usher II". Publicată în "Cronicile marțiene", povestirea constituie un scurt preludiu pentru cea care o rumează, descriind sosirea imigranților bătrâni pe Marte. Inițial, povestirea a fost publicată în numărul din noiembrie 1949 al revistei "Super Science Stories". LaFarge și soția sa, Anna, și-au făcut o nouă viață, dar încă resimt
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
cel mai proeminent și cel mai mult material; sunt câteva cadențe și pasaje virtuoze pentru instrument. Concertul este aproape identic cu Concertul brandenburgic nr. 5, BWV 1050, deși caracterul este puțin diferit. Prima și a treia parte sunt adaptate după Preludiul și fuga în La minor pentru clavecin, BWV 894. Partea a doua este adaptată după Sonata trio pentru orgă în Re minor, BWV 527, care a fost extinsă pentru patru voci. Clavecinul este atât instrument melodic cât și instrument ripieno
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
secolului") de către "Books for Keeps". Publicarea continuării "Stăpânul inelelor" a modificat modul în care mulți critici au primit cartea. În loc să abordeze "Hobbitul" ca o carte de copii de sine stătătoare, critici cum sunt Randell Helms au studiat ideea "Hobbitului" ca „preludiu”, considerând povestea o încercare mai puțin reușită pentru opera care a urmat. Acest punct de vedere este combătut de cei care consideră că o asemenea abordare nu ia în calcul valoarea originală ca și carte de sine stătătoare pentru copii
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]