2,032 matches
-
Cuculeț drag....” -Da, „Cucișor” -Hai să mergem! Ne duce tata cu mașina.... ................................................................................................................................................................................... Întinși pe iarba abia ivită, cap lăngă cap, priveau cerul înalt și tăcut. Prea înalt și prea tăcut. Fata ținea în mâna ei caldă și albă o mănă prelungă uscată și încrețită. -Privește cerul, tătăițule drag, privește cerul ! -Cu palmele pe pământ și cu ochii pe cer....ai uitat? Printre frunzișul rar fă-te una cu cerul și pământul, ca o imensă biserică! -De ce te uiți la mine
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 by http://confluente.ro/mirela_penu_1439664184.html [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
istov zăbala înspumată, atârna flască, iar ochii, odată atât de vii, cu sclipiri sălbatice, îi erau albicioși, lipsiți de lumina văzului. Corvin, șoptisem, apropiindu-mă de patrupedul împovărat de hamuri, Corvin, băiatule! Animalul și umflase ușor nările și un răsuflet prelung i se urcase, ca un oftat, din adâncul pieptului. Câți ani să aibă calul ăsta? îl întrebasem, stăruind în uimire, pe vizitiul ce-mi urmărea cu privirea lui injectată mișcările, căci începusem să mângâi ușor coama rărită a mândrului exemplar
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Intalnire_in_zori_1_dan_florita_seracin_1336402117.html [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
Se Înspăimântă. Spaima Îi retrase elanul inițial, iar dorința de a afla ce se Întâmpla la parter Îi dispăru aproape În Întregime. "Ce-mi trebuie mie? Fiecare cu ale sale" Își zise el așezându-se pe un fotoliu. Acesta scârți prelung, Înfiorându-l. Se ridică grăbit de parcă s-ar fi așezat pe cuie. Zări pe ferestrele de la parter iarăși umbre Într-o permanentă mișcare. Nici un sunet. Asta Îl intriga. Dacă ar fi auzit zgomote, țipete, sau,orice altceva ce ar fi
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
frâne m-a oprit în loc. Am auzit apoi țipete îngrozite și amvăzut lume multă năpustindu-se în jurul camionului oprit de-a curmezișul în șosea, drept la poalele dealului. A urmat o gălăgie surdă, de mulțime disperată, o sirenă prelungă a „Salvării” - mașina a venit și a plecat în grabă - și totul a devenit îngrozitor de limpede pentru mine : copilul care coborâse dealul în viteză, sărise cu săniuța peste trotuar, până sub roțile camionului de pe șosea. Nu m-am mai
Cartea micului pieton by GELU ANDONE [Corola-other/Imaginative/83884_a_85209]
-
Articolele Autorului Suplu, anotimpul a țâșnit din boltă! Pământul-burete aspiră lumină, Argintii, aburii nu se mai revoltă, Se înfașă firea în haină divină... Tandrețea se revarsă de dimineață, De primăvar-adusă, încet, pe furiș, Clipele-mi-arunc-aromele-n față Trezindu-le -ușor- într-un prelung suiș... Suflul se oprește,..parcă, se îmbată! Sămânță de dor atârnă blând prin ramuri, Mângâie privirile ca altădată, Sclipind, vibrând maiestos ca niște flamuri... Îi pictează fața (dulce-ndemânare) Păsările ondulând un cântec pe cer. Este -totul- o continuă schimbare
SĂMÂNŢĂ DE DOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/lia_ruse_1460500343.html [Corola-blog/BlogPost/368954_a_370283]
-
Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > LINII ȘI SEMNE Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Toate crengile-astea uscate, Întortocheate duc spre Cer. Linii prelungi, oricât de frânte, Nenumărate dâre de mister. În ochii lor vedeam un punct mișcând Și liniile ce porneau din el se-ncrucișau. - E semn de moarte, mamă, vor muri curând... - Taci! mă ruga-n zadar... A doua zi mureau. - Iar
LINII ŞI SEMNE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Linii_si_semne_mirela_borchin_1389541454.html [Corola-blog/BlogPost/347227_a_348556]
-
murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos. Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ion_untaru_1478527549.html [Corola-blog/BlogPost/376991_a_378320]
-
și flori, ascunde-ți invidia ce te roade! Cheamă-i și pupă-i în fund pe cioroipanii tăi! Eu mă las sărutat de zâmbetul Primăverii. Însă bătrânul pom avusese dreptate. Deasupra câmpiei se roteau stoluri-stoluri ciorile. Croncăneau întruna, scoțând țipete prelungi sau ascuțite. Astfel că veștile alarmante ajunseră la Palatul de Gheață Veșnică. Tremurând de mânie, dar mai ales de frică, Negru-Cioară transmise îngrozitoarea veste generalului Prăpădenie. - Să trăiți, domn’ general! Jale mare! - Ce jale, mă? - A intrat în țară Mărțișor
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425060673.html [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
aruncă sclipiri astrale spre sângele tău ca privit de șarpe așa stai statuie de marmoră, de sare, de lut, de abur mocnit o, dulce dintele morții când te-a pătruns dar n-ai murit Din când în când o zvâcnire prelungă, tristă și grea mi-e aripa cu care mă apăr de moarte și pana cu care arunc după ea. Cândva voi trece hotarul acestei munci Apa se prelinge dezmeticită din scorburi în dezgheț Lăcustele au dat iama-n răsărită vacile
Poezie by Theodor Damian [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
fluieraseră îndeajuns de tare. Nu distinse semnalul lor prin vacarmul de clacsoane și uruit de motoare ce emana din oraș la acea oră a amiezii. Întîrzia rupînd și mototolind hîrtii și sfîșiind căptușeala genții. Își boteză lucrarea cu un jet prelung de urină, cu care biciui apoi banchetele și parbrizul. Damful iute al urinii țîșnit din viscere, un ultim semn al trecerii lui pe aici... Doar că deschise ușa și dădu să iasă și se pomeni nas în nas cu cel
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
peste bulevard? Ba să-l lase că știe el ce face, o mai avea ceva de discutat cu polițistul, uite-l cum îl mîngîie pe cap, ie dă treabă tare polițistul ăsta... Fugi, băăă! Vorbele românești irupseră într-o chiuitură prelungă. Cîțiva trecători întoarseră capetele și-l întoarse și polițistul legat de prada lui. Robert și Claudiu făcură stînga-mprejur și grăbiră pasul prin mulțime. Auzise semnalul de astă dată. Oricum știa și singur ce are de făcut. O rupse la fugă
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
duceau spre aleea principală. Odată ce treceam de scări, aveam să o apuc spre Sinaia. De acolo, îmi mai rămâneau doar câțiva pași până în oraș. Ajunsă la scări, am pus piciorul pe prima treaptă. Și pe a doua. Apoi, un țipăt prelung a despicat zările. Atinsesem cu vârful pantofului un trup. De-a curmezișul treptelor zăcea cadavrul unui soldat necunoscut, mort în luptele de pe Valea Prahovei, din Primul Război Mondial. Îi distingeam în întuneric ochii căscați în orbite, mâinile întinse pe lângă corp
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Corina_diamanta_lupu_1395751953.html [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
las palmele încet pe cuvintele tale și te aștept să respiri uneori sunt o Ană fără glas alteori simt în mine fiecare inel prin care tu dărui neîncetat din harul tău alteori ne împletim vârfurile degetelor într-un vers unic prelung primit de păsări și totul prin aer umple sacul de nevoi cu litere umbre de litere semne infinite semne pe care pleoapele le închid ca într-un sipet firide în zidul tău alb firidă în șorțul meu alb și jocul
ATÂT MAI PUTEM EXPIRA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1467143026.html [Corola-blog/BlogPost/378890_a_380219]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC Omul este înalt, uscățiv, cu fața prelungă, bărbie proeminentă, abătută ușor spre stânga; această parte a feței e vie, expresivă, pielea tresare, ochiul clipește, lăcrimează, irisul e mai albastru decât al celuilalt ochi, ce pare imobil, înghețat, de sticlă ai zice; obrazul drept e neted, cu pielea
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Umbra_pe_tulpina_unui_nuc.html [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
Edward al III-lea, le obligă pe prostituate să-și poarte hainele pe dos. "Era înaltă, deosebit de frumoasă și cu un ten extrem de închis. Părul negru, creț și bogat, îi cădea pe umeri într-o coama bogată. Avea o figură prelunga. O gură mare, cu buze cărnoase și un obraz bine marcat de pomeții puternic." Iat-o descrisă plastic pe această Cossete modernă, care este și ea exploatată de niște indivizi venali, ce au terorizat-o ca să ajungă prostituată. Dar față
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_la_romanul_natura_moarta_cu_servaj_de_serban_margineanu.html [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
de carte. Nu știu nici umbra ce te ascunde, Cu ani sfioși cu tot ai rămas departe. 06-07-11 Port zilele-nvechite Îmbogățit cu-a vârstei mele cruce, Port zilele învechite la chimir. Un „Vrăjitor din Oz” parcă mi-aduce Suspinele prelungi când te respir. Ademenit de-a vremurilor curse, Părea că țin în mâna mea dârlogi; Înspăimântând regatul Marii Urse Pe cer struneam nu cai, ci doi buldogi. Să mă privești și azi ca pe o apă, Ca pe o curgătoare
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poezii_0.html [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]
-
caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă luna noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă cu șeile în spate Figurile triste ușor resemnate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-întrebării De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 533
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Ametist_lucid_declamand_ion_untaru_1339847636.html [Corola-blog/BlogPost/357674_a_359003]
-
dinspre răsărit, sprijinite de peretele pe care două ferestre priveau continua curgere a Dunării spre mare. Păreau două uriașe tablouri din care o priveau chipuri cu o expresie severă, dar cu ochi plini de adâncă tristețe. Și mâinile acelea delicate, prelungi, aproape imateriale, cu cele două degete întinse în prelungirea lor... mâini-penel, în așteptare... Sfârâind ușor, candela aprinsă-n fiecare seară împrăștia în odaie o lumină ca un zbor de efemeridă. În fața icoanelor, seară de seară și în zilele de sărbătoare
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nisipuri_tania_nicolescu_1358526754.html [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
-mi cadă. Știind că-i semnal când natura moare. Pe-o harpă antică, ecouri răsună, când vântul bate frunza, de suspină. Adio le spun în loc de noapte-bună, crengilor, cănd după ele se-nclină. De jalea frunzelor, și codrul suspină în vuiet prelung,de aprig vânt bătând! Triști și-nlăcrimați privesc la rădăcină că, au rămas goi de-al frunzelor veșmânt. Lumina nopții aprinde o gutuie ascunsă bine în frunze arămii. Stă învelită în pătură gălbuie, până ajunge în casa inimii. Din suflet
SUSPINUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1415000145.html [Corola-blog/BlogPost/379832_a_381161]
-
jumătăți de măsură ne oferă suspinjumătăți de-adevăruri doar pelin și venincând în soare te clatini m-amăgești în tumultîntre norii tomnatici vocea nu-ți mai ascultjumătate de cer stă cu umerii goijumătatea cealaltă e suspinul din noirăsuflarea-i simțim ochi prelungi se-adâncescprintre stele-n cădere le privim ne zâmbesc răposatul din mine se întreabă tăcutde ce-mi lepăd prin vreme jumătatea în lutjumătatea din tine te întreabă ce faciîi zâmbești vieții tale ochii-s triști și posacine unim jumătăți ale unui
CARMEN POPESCU by http://confluente.ro/articole/carmen_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
pustiu În ocean v-aș arunca pe toate Să vă pierd, de voi să nu mai știu. Triste chei ce descuiați odată Porți închise sufletului meu Răsunați amar în liniștea uitată Unde mă întorc fără să vreau mereu. Negre chei, prelungi, încuietoare Simt răceala voastră nesfârșit Unde să mă mai ascund eu oare Prin destinul ce mi-e hărăzit. Aș închide lacăte de frică Și-aș deschide uși de vise-n cer Triste chei ce nu vă mai ridică Nimeni în
EVADARE DIN MAGAZINUL DE VISE (2) (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 by http://confluente.ro/Vali_zavoianu_evadare_din_magazinul_d_vali_zavoianu_1328791477.html [Corola-blog/BlogPost/344770_a_346099]
-
am delectat cu toate și stăteam pe canapea la o cafeluță, apropiați unul de altul, am simțit, parcă în același moment, că deliciul acelor clipe trebuia prelungit în dormitor... Ne-am luat de mână și, îmbrățișați, uniți într-un sărut prelung, cu aceleași dorințe ca și în urmă cu câteva ore, am consumat, în înserarea care cuprindea camera, o altă partidă de dragoste, de uitare a noțiunii timpului și de fericire ancestrală... Pentru cină, rezervasem o masă la restaurantul Mercur din
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424245675.html [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
pe Netea primar ... “ Cu acest gând a deschis poarta care abia se mai ținea în țâțâni.A luat cheia de pe grinda prispei și a introdus-o în broasca pe jumătate ruginită. A intrat și ușa a schrțâit cu un vaiet prelung. L-a izbit un miros de aer stătut cu iz de mucegai.A dat să aprindă lumina.” Nu merge. Câte mai sunt de făcut în casa asta!“A intrat, pe bâjbâite, în bucătărie și a găsit câteva lumânări și un
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 by http://confluente.ro/Incercarea_moarte_n_are_povestire_d_al_florin_tene_1330762720.html [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]