442 matches
-
singur, purificarea devine mersul vieții pînă în punctul cînd se vede în afara zidurilor ocnei. Bouc émissaire, dar și mîntuit recăzut în patima răscolitelor simțuri. Povestea lui spune, în contratimp, altceva decît "concertul" general al lumii. Să revenim la începutul ei. Presentimentul unei întîmplări cruciale (ca o vestire, a unei "veniri" în sens mistic) se manifestă în amploarea lentă a mișcărilor bolnavilor, a infirmierelor, în viziunea subtextuală a unui mare organism prăbușit, așteptînd cataclismul: "Spitalul se trezea... zguduit (...) Infirmiere ciufulite părăseau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pot fi completate copios de imaginația cititorului, această analiză va fi prudență și minimala, căutând evidente. Vom începe cu episodul din culoarul filarmonicii. Episodul debutează că un film de suspans: într-un coridor pustiu al Filarmonicii, Antim își consumă angoasa presentimentului unei întâlniri, fără ca să primim vreo altă explicație. Gesturile sugerează imaginea întregului corp al lui Antim cât și o parte de coridor, prin urmare putem considera un plan de ansamblu: "[P. Ans] Se simțea urmărit și încetinise pasul, așteptând din
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
am hotărât să nu mai dau lecții particulare pentru că..." Urmează, după o întârziere psihologică, momentul când Antim îi vede față Mariei. Momentul este foarte important în economia nuvelei: maestrul își întâlnește discipolul. El este pregătit, prefigurat în primul fragment prin presentiment. Eliade își pregătea acolo acest moment prin ceea ce am putea descrie că un racord psihologic. Vom mai întâlni acest procedeu în nuvelă: personajele fac uneori acțiuni care par nefirești, exagerate sau ciudate, si a caror cheie de descifrare o primim
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fiind inerent vieții, viața tinzînd spre el, iar acest țel fiind inerent vieții psihice a omului (în măsura în care aceasta nu este estompată subconștient sau în curs de regresie spre inconștient) sub forma unei tensiuni esențiale, a unei DORINȚE ESENȚIALE, a unui presentiment orientativ, este desemnat cel mai bine de termenul supraconștient. SUPRACONȘTIENTUL, sub forma lui cea mai primitivă, este mai curînd un sentiment vag decît un bagaj de cunoștințe, sentiment mai precis totuși, mai sigur decît un bagaj teoretic, cel puțin în măsura în care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
precis totuși, mai sigur decît un bagaj teoretic, cel puțin în măsura în care acesta nu este bazat pe cunoașterea funcționării instanțelor psihice. Supraconștientul nu poate fi separat de subconștient (ambele reprezentînd complicații funcționale ale psihicului conștient și ale multiplelor lui dorințe), căci presentimentul său vag și totodată precis numit de obicei "conștiință" este cel care, sub forma culpabilității (a cărei refulare constituie funcția subconștientului), indică dereglarea idealului supra-conștient al armoniei. Sentimentul acesta supraconștient, SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, nu poate deveni cunoaștere conștientă absolut precisă decît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în acest studiu. Este important să reluăm analiza sanctificării, deoarece, ca fenomen real, ea reprezintă gradul cel mai înalt, exemplificarea imanenței justiției. Pentru ca proiecția simbolică în lumea de dincolo să poată lua forma unei justiții după moarte, era necesar ca presentimentul unei justiții imanente să fi fost supraconștient inclus în emoția în fața misterului existenței temporale. Justiția imanentă implică răsplata și pedeapsa în timpul vieții. Ea nu poate fi deci o stare de beatitudine acordată gratuit și uniform tuturor indivizilor. Dar tocmai această
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cel ce-și face din harul ficțiunii o vocație, din căutarea adevărului în pulberea istoriei, un testament. Încetând să se mai potrivească lumii și urgențelor vieții ce i-au adus numai ponoase, Baudolino decide să se încredințeze vieții imaginare. Cu presentimentul de a survola, de a se ridica deasupra încercărilor realului, în universul lumilor simulate. O culminație a inventivității trangresive a romancierului, chiar dacă în lumina izvoarelor livrești, este iubirea lui Baudolino pentru năluca blondă, însoțită de licorn în preajma lacului chiparoșilor. În
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și pe moarte cu răul insidios, invizibil deocamdată, deși ineluctabil. Doctorul Marcu, spre deosebire de grefierul Luca, are toate datele misantropiei crepusuculare. Revoltat de redundanța naturii și de impenitenta cădere în păcat a omului, "doctorul-de-morți" este un sumbru solitar, are un tragic presentiment al eșecului. Face experiențe cel puțin șocante, dacă nu mefistofelice, hrănindu-și motanul cu sângele ce-i prisosea în cazul unui puseu hipertensiv. Realizează astfel un transfer telepatic la nivel de temperament, o transmigrare controlată ce ar fi răspândit "în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
își dorească moartea ca soluție a nesfârșitei rătăciri: Dacă ar veni sfârșitul ar fi o soluție, mărturisea într-o scrisoare adresată lui Pugliatti.235 Aceste epistole constituie prologul celei mai negre perioade din viața sicilianului (1935-1938). Pe masura ce înainta în vârstă presentimentul morții se accentua, devenind unul dintre elementele fundamentale ale angoasei.236 Concomitent, singurătatea se adâncea: El era, precizează Ferrari, un om sordid cu o mare dorință de puritate: firul scabros al inspirației teșea în jurul său o pânză ce-l întemnița
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
teamă și durere. Punctul de maximă intensitate al poeziei este rugăciunea izvorâta din dorința de a păstra în suflet multitudinea de glasuri și chipuri ce constituie surse de inspirație pentru poet în trecut, a căror dispariție este anticipată cu teamă. Presentimentul că universul memoriei urmează să dispară se citește în absență ecourilor fecunde, deja îndepărtate, șterse, în intermitenta suflului uitat ce se cufunda în tăcere care, astfel, stabilește o legătură între motivul literar al amintirii (cu vârtejul sau de chipuri și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se întind cîteva cîmpuri cultivate. E o lume mică, izolată, liniștită, monotonă. Cînd își face apariția, inspectorul Napoleon Bonaparte, zis Bony, (un polițist aparte, pe jumătate aborigen australian, pe jumătate alb) n-are nici o convingere, nici o ipoteză, nici o intuiție, nici un presentiment. În cursul anchetei, consultă raportul poliției, începe să întrebe și să observe, fără nici un plan, fără idei preconcepute, fără strategie. La un moment dat, ajunge, din întîmplare, într-o zonă pietroasă spre care porniseră cele două fete după plecarea de la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un platou de televiziune, un responsabil politic afirmă cele de mai sus, care pe hârtie par atrăgătoare, dar... ...nu le credeți nici pe jumătate. Ceva din el nu vă inspiră încredere. Nu știți exact ce anume. E o intuiție, un presentiment. Nu sunteți convinși pe deplin. Oare figura sau vocea lui nu v-a plăcut? Sau faptul că își încrucișează picioarele? Nu, nu e asta. Atunci ce e? Dacă sunteți suficient de atenți, vă veți da seama că jurnalistul că jurnalistul
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
vecinătatea lor misterioasă ne influențează". Câteva zile mai târziu (16 mai), simptomele se acutizează: " Hotărât lucru, sunt bolnav! [...] Am febră, o febră atroce sau mai curând o enervare febrilă care face ca sufletul meu să sufere la fel de mult ca trupul". Presentimentul unei boli subtile, infinit periculoase face inevitabil consultul medical (18 mai). Remediul: "Trebuie să fac dușuri reci și să iau bromură de potasiu". Anxietatea îndelung distilată răbufnește; starea de expectativă, de întâmpinare a unei primejdii indefinite, dar iminente devine tot
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mulțimea dezlănțuită, dar escortat de o trupă de seimeni înarmați, vodă reușește, în cele din urmă, să scape cu viață. Zugrăvirea unui nor de lăcuste capătă dimensiuni hiperbolizate 73: de aceea Eugen Negrici vorbește, plastic, despre "o pagină învolburată de presentimentul medieval al sfârșitului de lume" (1998: 213). Sentimentul de teroare care, practic, inundă epiderma textuală a descrierii este augmentat de participarea directă a naratorului la incident: "Cu unu anu mainte de ce s-au rădicat Hmil hatmanul căzăcescu asupra léșilor, aproape de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și dezinteresul pretins de corporația colonizatoare ar fi mai reale decât al celorlalte firme care au exploatat din antichitate aurul Apusenilor. Dacă prima "călăuză intențională" spre o nouă formă de viață, dominată de ideile normative specifice vieții intenționale, era doar "presentiment viu", grecii antici, favorizați și de exemplele unor popoare din jur, au mers mai departe prin filosofie și științe. De aici, au trecut la "un tip uman aparte, care, deși trăiește în finitudine, tinde către polul infinității" (Idem. p. 31
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
poem îndrăzneț, al cărui sens, totdeauna același, se manifestă necontenit sub noi aparențe! E o mare fabulă care, în fiecare din momentele pieritoare ale timpului, se apropie de morala ei, care e una, splendidă și admirabilă. Fericit muritorul căruia un presentiment i-a înlesnit cît de cît cunoașterea acestei mari semnificații, făcîndu-l să tresară. I-a fost dat acestuia să contemple invizibilul sub vălurile sale... Legea naturală a omului... îl hărăzește să perceapă vocea lui Dumnezeu, care răsună pe toate tărîmurile
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
junci, tot așa poetul din Sulmona e o parte, și nu ultima, din operele lui Sextus: mai mult, e un dar, o operă a bunătății lui grijulii (tutela). În a patra epistolă, după atâta dezolare, Ovidiu dezvăluie bucuria unui fericit presentiment. El povestește că, în timp ce se plimba trist pe plaja din Tomis, i s-a părut că o aripă s-a zbătut în spatele lui. Nu a putut să zărească niciun corp, dar aceste cuvinte au lovit urechea Sulmonezului: "Iată, eu sunt
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în cuvintele sulmonezului o stare de oboseală și de așteptare impresionantă. Ne aflăm aproape de momentul în care Ovidiu trebuie să fi primit vestea morții lui Paulus Fabius Maximus, cu care a urcat la ceruri și speranța lui Ovidiu. Un simplu presentiment sau primise deja veștile grave despre doliu? Este semnificativă și repetata dorință a sulmonezului de a se dedica muncilor câmpului sau păstoriei chiar și în sălbatica Sciție! Ovidiu avea o cu totul altă formație spirituală decât Horațiu sau Virgiliu, care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
repede ideea, din pricina unor "vagi planuri literare". În cele din urmă, dorința de a deveni scriitor nu-i mai dă pace și ajunge să-l acapareze cu totul. Așa se face că tânărul cărturar își înfrânge anxietățile ivite pe fondul presentimentului unei morți timpurii, hotărât să valorifice pozitiv accidentul biografic care-i schimbă destinul. Lipsit de imaginație, cu sensibilitatea zdruncinată, el găsește totuși o fertilă sursă de inspirație în împrejurările stricte ale propriei existențe, în experiența directă de viață, și exploatează
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să devină un fapt. în realitate această călătorie avea să se termine cu un eșec prin care însă soarta mă ferea de o prăbușire. Nu există o ființă care să nu fie înzestrată cu instinctul primejdiei. La oameni el agită presentimentele cu atât mai mult cu cât rațiunea nu-și dă seama de nimic. Tatăl meu era posomorât și nu scotea un cuvânt mergând pe lângă cai. Nu se uita la mine, se ferea de ochii mei, a căror expresie îl împiedica
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
gândeam, Filerot ne minte, face pe nebunul, altfel n-ar fi așa de vesel. M-am dus acasă și l-am citit. Era într-adevăr subversiv, versuri "tari" despre războiul pe care îl duceau armatele noastre, prin care poetul exprima presentimentul dezastrului final: ne înhămasem la un car străin, care avea să se sfărâme, al lui Hitler, și muream zadarnic pe întinse pustiuri de zăpadă și sârmă ghimpată, în '42, când zeul războiului părea să fie de partea lui Hitler, starea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înțelegem multe lucruri. De exemplu: Ce s-a întâmplat cu vechiul și dragul nostru prieten David Marin? Marin deschise gura să răspundă, apoi o închise la loc. Clătină ușor din cap, ca pentru a alunga ceața care îi învăluia creierul. Presentimentul lui de mai înainte fusese adevărat, deși nu-și închipuise că lucrurile vor lua această întorsătură. Criza izbucnise, iar el nu era pregătit. MARELE JUDECĂTOR VORBI DIN NOU, AMENINȚĂTOR. \ TE ASIGUR CĂ VEI AVEA TOT TIMPUL SĂ TE EXPLICI ÎNAINTE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
văzut, pentru o clipă, chipul prelung, fruntea, sprâncenele, buclele blonde, ochii mari, în care tremura lacrima.“ Aude, presupun, răpăitul frenetic al ploii. Nici un gest de surpriză sau consimțire, glacială nepăsare. Compartimentul se încarcă de o ciudată energie obscură, suspiciune și presentimente și neputința de eliberare. „Așa sunt trenurile, doamnă, poartă tot felul de rătăciți în căutarea nălucilor care să înlocuiască religiile, prietenia, iubitele. Boala vremii ne rupe de cei apropiați, ne spulberă apartenența. Inofensivi, totuși, acești orfani care înlocuiesc o iluzie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe cineva care merge la oraș pe așa o vreme și dădu înapoi. Ajunsă în dreptul ei portiera din spate se deschise rapid cu un păcănit... ca o invitație. Femeia intră fericită înăuntru unde o aștepta liniștea și căldura. Brusc un presentiment, un gând străin se interpuse între ea și bărbat, o presimțire grea venită de nicăieri o copleși însă mașina porni fără să-i dea șansa de reacționa dacă a fost bine că s-a urcat în ea. Vedea tânărul prin
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu arată mai nimic..." (E., 49 ani, Botoșani). Răspunsuri asemănătoare au fost obținute în majoritatea interviurilor efectuate. 13.2.2.2. Termeni psihologici Unele substantive sugerează prezența unui vocabular cu tentă psihologică în limbajul prezicătorilor: suflet, inimă, minte, gând, presimțire, presentiment, teamă, angoasă, răbdare, concentrare, relaxare etc. Trebuie spus că limbajul este cu atât mai psihologizant cu cât nivelul studiilor subiecților investigați crește. La fel se întâmplă și în cazul "explicațiilor" construite pe baza ședințelor divinatorii. Ele pot deveni destul de elaborate
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]