1,175 matches
-
răbufni înciudat : -Măi, ce mama dracului e cu ghinionul acesta? Nici doi bolindeți, mă? Nici doi bolindeți? Parcă e un făcut! Atunci se aprinse o luminiță în scăfârlia lui Ilie : -Stați! Am aflat! Cineva ne poartă ghinion! Știu cine! O presimțire îmi zbârnâi și mie prin ceafă : „Noi fi eu?” și presimțirea se adeveri, Ilie lovi din plin : -Tu, acesta micu’, tu ești cu ghinionul! Zile întregi ai bâzâit, ne-ai bătut la cap să te luăm, ne-a fost milă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
doi bolindeți, mă? Nici doi bolindeți? Parcă e un făcut! Atunci se aprinse o luminiță în scăfârlia lui Ilie : -Stați! Am aflat! Cineva ne poartă ghinion! Știu cine! O presimțire îmi zbârnâi și mie prin ceafă : „Noi fi eu?” și presimțirea se adeveri, Ilie lovi din plin : -Tu, acesta micu’, tu ești cu ghinionul! Zile întregi ai bâzâit, ne-ai bătut la cap să te luăm, ne-a fost milă de tine și uite ce ne-ai făcut! -Ce v-am
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
spui domnia ta, dar va trebui să Îl faci să priceapă asta și pe cardinal, care Își ține curtea aici. — Dar de ce au venit atât de mulți? — Astăzi se acordă indulgențe și, mai ales, provizii de drum pentru pelerinii Jubileului. O presimțire nefastă străbătu mintea poetului; poate că ar fi fost mai bine să aleagă un alt moment pentru a cere audiență. Dar urgența funcției trecea Înaintea oricăror considerente de oportunitate. Și apoi, nu trebuia să se Întâlnească cu un angajat oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
voastre. 15 În aceeași zi, după-amiaza târziu Bargello se Înfățișă din nou În chilie. Dante Începea să creadă că omul acela era o piază-rea. Iar expresia lui Îngrijorată nu dezmințea această senzație. I se păru că deslușește din nou această presimțire neplăcută. — Ce s-a mai Întâmplat? Când te văd, nu știu niciodată dacă să mă bucur pentru solicitudinea dumitale sau dacă să nu blestem dinainte motivele care mi te aduc. — E ceva ce ar fi mai bine să știi... cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
efect ca să... Să ce? Nu, gândul că fusesem victima unei iluzii optice ieftine n-avea nici o rațiune, era doar un mod neîndemânatic de a alunga din memorie imaginea oribilă a infirmității profesorului. Pe dinăuntrul curiozității mele Începea să prindă contur presimțirea că intrasem Într-o poveste Întunecată, ale cărei dimensiuni și Înțelesuri Îmi depășeau cu mult așteptările, și acest lucru mă bulversa. Ca să ies Într-un fel din Încurcătură, am vrut să-i spun ceva amabil și convențional Evei, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca psiholog, ți-ar fi mai la Îndemână... Este un amestec bizar de curiozitate... și științifică, dar și pur omenească, o teamă instinctivă că aici se pregătește ceva rău... n-aș putea să spun ce anume, e mai mult o presimțire neliniștitoare decât o certitudine... Plus responsabilitatea - te rog să nu râzi, nu e nimic de râs, deși bănuiesc că sună total tâmpit. M-am surprins deseori În ultimele zile asumându-mi din proprie inițiativă o Împovărătoare răspundere pentru ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce să spun, mare inginerie, se precipită lucrurile, domnule, În subterana lui pește congelat, urmează uragane, cutremure, tsunami, schimbarea polilor magnetici... Am ajuns acum să văd În toate astea mici necazuri pasabile În comparație cu răul devastator ce va să vină dacă presimțirile mele se adeveresc. Gândesc prăpăstios, nu-i așa? Mă suspectez și eu de asta, dar... Am tăcut. Mă simțeam obosit și ridicol cu retorica mea grandilocventă cu tot. Am tras cu sete dintr-o țigară pe care, În prealabil, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să mi se facă milă de el. Ne povestise că stătuse de vorbă cu mai multe persoane și că aproape toți interlocutorii Îi păruseră abătuți și dezorientați. În Centru domnea o atmosferă apăsătoare, pretutindeni se instalase o așteptare grea de presimțiri nefaste. Circulau zvonuri contradictorii și foarte puțini erau cei care izbuteau să li se sustragă. Un coleg fizician,Toshiro Fujimori, Îi mărturisise că era tot mai des muncit de gândul că greșise alegând să-și abandoneze cariera academică În favoarea ralierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu făcusem, har Domnului, puține - erau infirmate violent, aproape cinic. - Mi se pare mie sau ești nițeluș contrariat? s-a amuzat Eva să-mi comenteze uluirea. Vezi de ce Îți tot repetam s-o lași mai moale cu anticipările, deducțiile și presimțirile tale? Uneori, adevărul nu este dincolo, ci dincoace de noi, și tocmai asta ne Împiedică să-l sesizăm. S-a oprit, simțind, nu știu de ce, nevoia să se autopersifleze: - Cred că am spus ceva foarte adânc, n-ai impresia? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mă să-i urez, ca un gentleman ce eram, drum bun și succes. Am făcut-o. Cu jumătate de gură Însă, fără convingere și fără să pășesc imediat către ieșire, cum s-ar fi cuvenit. Ceva indefinit mă reținea - o presimțire nebuloasă, o Îndoială fără obiect, dar densă și sâcâitoare. Eveline stătea În picioare Înaintea mea, așteptând să mă Îndrept spre ușă. Sub apăsarea privirii ei, mai mult decât din convingere și imbold lăuntric, am făcut șovăielnic doi-trei pași, apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noastră construcție epică, oprită la jumătate, la un sfert, cine mai știe, arată încă o dată ca „un zid părăsit și neisprăvit”. Peste locuri, peste personaje și peste esopicul limbaj ce le-a făcut posibile se așterne pulberea cenușie a unei presimțiri catastrofe. Ce jertfe va trebui să dăm ca să desăvârșim lucrarea? Putea-va fi ea oare vreodată încheiată? Eroii ne sunt pe drumuri și, fără voia noastră, nu-i mai putem aduce acasă, silindu-i la un etern surghiun. De departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ascunse cutremurătoare care la prima vedere par netede și fără expresie - „să exiști În oglinzi paralele / șansa de-a răsplăti două patrii deodată“, nu știu, nici nu vreau să aflu ce mecanism secret le-a declanșat, ce amintire sau ce presimțire și-a tremurat pentru o secundă imaginea pe retină ca să-și lepede apoi de bunăvoie forma reală topindu-se docil În cîteva cuvinte. Am mai vorbit despre toate astea cu el mai de mult; mi-a spus că Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste dimineți de august În care scurm Într-un mal de nisip... totul se surpă, se Împrăștie În fața mea de parcă vînturi mari de scorțișoară mi-ar răvăși presimțirile amăgindu-mă, un desfrîu de confuzii și fiecare strecurîndu-se insidios În capsula unui cuvînt. Aș Înșira acum un pomelnic de nume Ramona, Adolfo, Giuliamo, Dorothy, Hroswitha, vorbe neutre, atît de discrete, de vide, asemenea unor sunete acvatice, eoliene, asemenea căderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
da - dumneavoastră sunteți singura. Și oricum, domnișoară Jones- s-a uitat lung la mine - nu e ca și cum ați avea alte dovezi să ne prezentați, nu-i așa? Mi-ați spus tot ce știți? Am dat din cap. —E doar o presimțire. Credeți-mă, dacă știam ceva concret aș fi fost mai mult decât bucuroasă să vă spun. Probabil și-a dat seama că spun adevărul, pentru că s-a cufundat relaxat în scaun. —Ei bine, în cazul acesta... a început el. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
albastru, magic. Se răscolea prin uriașa sală, neputând să stea locului, iar eu, răbdător, l-am așteptat. Pentru că eu nu înțeleg mai nimic. - Luca, pleci? m-a întrebat el, îngrijorat. - Nu, i-am răspuns, mirat, cu ochii strălucindu-mi de presimțirea unor noi și nemaivăzute aventuri. Unde să plec? - Nicăieri. Era o glumă. Dar tu... văd că... - Că ce? - Nu mai înțelegi nimic! - Da... bine... Mă cam îmbufnasem. Și aveam și de ce. Știam exact care era diferența dintre noi doi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe care le-ați simțit pentru cei asemeni vouă? Unde sunt, vă-ntreb, acum când, în moarte fiind, vă aduceți aminte de ele? Dar ce e grozăvia asta care se întâmplă acum? Ce e nebunia asta colosală, cu a cărei presimțire-am trăit toată viața, știind că e inevitabilă pe meleagurile acestea de dincolo de Styx, și cum de-mi pot permite s-o înțeleg, mort fiind? Dumnezeule, ce faci cu noi oameniiși, mai ales, de ce? Se face, iată, că o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vreuna... Oribilitatea neîmplinirii înșfacă sufletele celor mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi poate fi simțită prezența pretutindeni, în orice clipă, peste tot și nicăieri. Teroarea abătută asupra celor de aici, înainte de a mă speria, mă intrigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
naibii odată? Întunecată trebuie să fi fost ziua în care mi-a dat naștere acest pământ și nefastă clipa în care mi-a fost hărăzit destinul, de vreme ce nici o creatură n-a fost mai teribilă decât mine în întunecimea minții ei... Presimțirea pe care-o am acum cumva asupra a ceea ce va urma îmi dă fiori chiar și în ceea ce mie-mi pare a fi cel mai negru vis în care-am alunecat cândva... Întortocheate sunt căile Dumnezeirii, dar ale mele parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întunecate înțelegerii de-atât. Mai bine-aș cugeta de câteva dăți bune înainte să lansez o astfel de afirmație precum cea a salvării, fie ea și nerostită. Pentru că... nu înțeleg defel ce poate fi noaptea asta înfiorătoare cu a cărei presimțire par să-mi revin în simțiri și nici de unde vine, căci nu-i cunoșteam probabilitatea și nici amintirea din toate celelalte veacuri ale celui care-am fost. Deși mult prea obosit și încărcat cu experiențele tuturor celorlalte vieți în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o liniște devenită deodată perfectă. Nimeni nu îndrăznea să mai miște, ca și cum personajul acesta fabulos ar fi fost adevăratul stăpân al tuturor. Iar spre nefericirea mea, o bănuială cumplită se și insinuă în bietul meu suflet, lăsându-mă pradă unei presimțiri teribile... doar nu cumva?... Doamne, doar nu cumva?... Ba da, o, Dumnezeule, ba da... Cum, cum să descriu groaza și nenorocirea care mă cuprinse brusc și săgeata infernală care îmi străpunse inima văzând chipul și privirea, mai ales privirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bici pentru inima mea ticăloasă, un bici care m-a pus pe fugă, pe fugă în urma fetei, prin zăpada adâncă. Alergam cu disperarea celui care vrea să prindă trenul ce tocmai pleacă din gară, fugeam cu deznădejdea celui care are presimțirea că fuge degeaba, că tot nu ajunge la timp. În noaptea aceea, am rătăcit mult timp pe bulevarde și mi-am jurat să păstrez monedele de argint ale Zinocikăi toată viața, da, toată viața. Pe Zinocika n-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
simțeam gura din nou plină de salivă. Kitty stătea, acoperindu-și rușinată fața cu mâinile, în timp ce ochiul ei negru mă privea vesel printre degete. Nelly îl privea pe Iag cu colțurile gurii lăsate în jos disprețuitor, clătinând din cap de parcă presimțirile ei în ceea ce ne privește se adeveriseră. Iag părăsi fereastra foarte mulțumit și, ștergându-și lacrimile și transpirația, se trânti lângă noi pe divan. - Ei, acum hai să ne giugiulim, spuse el. Și, prinzând-o pe Nelly cu brațele, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
iubirii noastre. Între timp, ajunsesem în dreptul coloanei. „Ce să fac, ce să mă fac?“ repetam eu disperat gândindu-mă la rușinea care va urma și după care nu voi mai putea trăi, fiind conștient, cu aceeași disperare, că tocmai această presimțire a rușinii mă lipsește de ultima posibilitate de a trezi în mine animalul care ar putea-o înlătura. În ultima secundă, când, ca într-o prăpastie adâncă, ne-am prăbușit amândoi pe patul care a zbârnâit vulgar din toate arcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
piatră din fața sa. De undeva, din dreapta, se auzea un susur slab de apă, semn că pe acolo curgea un pârâiaș de munte. Imediat ce trecu de pintenul care ieșea din munte Cristian își dădu seama unde se afla. Cele mai negre presimțiri ale sale se adeveriseră, era exact la peștera vâlvei. În stânga, o pată întunecată arăta locul unde se deschidea intrarea. Bolovani de toate mărimile zăceau împrăștiați în jur. Zona din fața sa fusese curățată, resturile de rocă erau împinse în lateral, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cred că se cunosc. Când Nikolai l-a pocnit în creștet, bătrânul a sărit ca un leu să-l apere. Nu s-a potolit decât atunci când l-au trosnit cu patul armei în ceafă. Câteva clipe, Vlad rămase pe gânduri. Presimțirea lui se dovedea întemeiată. Nu era de loc bine că poliția intrase pe fir. Încă nu știa cât de multe aflaseră cei doi, însă era nevoit să ia în calcul cea mai pesimistă variantă. În mod normal, într-o atare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]