626 matches
-
incertă și lâncedă de până În prânz. Aveam de gând să beau o grămadă de beri la sticlă, dar ce-mi doream cu adevărat era să Întâlnesc pe cineva acolo, să vorbim despre fotbal, politică și femei. Pășeam drept și cu prestanță, Îmi țineam hangul, probabil că În ochii neînduplecați mi se putea citi demnitate și dârzenie. Și cum mergeam eu țanțoș, dar cu oarece aristocratică reținere - adică nu mă dădeam mare ca târlanu’, ci-mi struneam cât de cât atitudinea -, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și la pumni - Îi arătau respect și-l ocoleau. Colonelul purta costumul de bun, pălărie pe cap, pantofi lustruiți În picioare și de pe umeri până sub genunchi Îi atârna un palton cenușiu, cam ros la mâneci, dar care Îi dădea prestanță. Pe reverul paltonului avea insigna aia de veteran de război. Era frig de-ți dădeau lacrimile, dar el nu se mișca de la coadă, părea pregătit să Înfrunte cu demnitate pe oricine și orice. Din când În când, din pricina frigului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mie povară și nici celor din jurul meu! Nu mai încap multe cuvinte... Atâta doar: Îi mulțumesc domnului profesor pentru că, prin aceste pagini, prin această carte, mi-a restituit, intactă, imaginea profesorului și dirigintelui meu din clasa a VII-a: cu prestanța, căldura vocii și a prezenței, cu autoritatea profesională și acea binecuvântată liniște, acea siguranță a copilului iubit și proteguit de dascălul său... Știu bine că în semnatara acestor rânduri se vor recunoaște atâția și atâția foști elevi dornici să-i
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe noi, cei de la filologie ne complexa. Gândeam că o să ne creadă o apă și un pământ. Culmea era că mie îmi plăcea matematica tot așa de mult ca și literatura. Niciodată nu le am diferențiat. Era o de o prestanță neobișnuită pentru mine. Un fel de actriță pe care o văzusem doar prin filme. Îmbrăcată mereu impecabil. Asortată cu toate accesoriile. Părul, pantofii aveau nuanța hainelor pe care le purta în acea zi și venea îmbrăcată mereu cu altceva. Eu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fata mea. Lasă că tu o să cânți altfel, cum n-au făcut-o alții. Talentul pentru muzică e nativ în familia bunicilor. Bunica avea șapte frați care au format o fanfară, cea mai renumită din zona noastră. Cântau cu mare prestanță pe la nunți și înmormântări. Erau căutați mereu. Nimeni nu i-a învățat să cânte, fiecare a îndrăgit un instrument și muzica a venit din interior. Odată au venit de Anul Nou și pe la tata și au cântat o noapte întreagă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Romanul nu este istorie, ci doar un joc ficțional dea istoria. Partea întâia 1 Călărețul ascuns printre tufele înzăpezite de la marginea pădurii purta o barbă blondă potrivită după moda italiană, avea ochiul stâng acoperit cu o panglică neagră și emana prestanța agresivă a unui tânăr lup de mare. Ridică luneta la ochi și privi atent. Discul luneca ușor. O lua când la dreapta, când la stânga. Revenea, oscila nehotărât, apropiind sau îndepărtând de el cortina de ninsoare. Un fulg gâdilă nara calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că, după ce probase tot ceea ce îi oferise Dante Negro la croitor, o inspirație de moment îl făcuse să renunțe. El trebuia să fie pentru Nanone altceva. Și dacă ea avea într-adevăr o sensibilitate de artistă, cu siguranță va aprecia prestanța și rafinamentul stilului oriental. La despărțire, pictorul avusese plăcuta surpriză de a descoperi un alt Iancu, de fapt, pe adevăratul Iancu, recunoscând, totodată, în formularea refuzului său ștaiful inconfundabil al adevăratei boierii. Când îl zări pe Dante Negro, Iancu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
opri ca să-și admire îndelung piatra neagră.) A fost ceva teribil, vă asigur. Imposibil de reprodus în cuvinte. Așa ceva trebuie să fie văzut cu ochii tăi ca să poți crede. Oh!... (Își reluase între timp plimbarea.) Era un om de o prestanță extraordinară. La întrunirile ocazionate de deschiderea lojii masonice îl invocam sub numele de Tempo aperto, pentru că doar el putea să deschidă porțile energetice ale timpului. Doar el putea să aducă aura albastră a planului mental superior deasupra mentalului nostru inferior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În mijlocul sălii se ridica un mic altar pe care erau așezate mai multe cărți deschise, un echer și un compas mare. În fund, pe un tron îngust, dar foarte înalt, îi aștepta Venerabilul. Ampla eșarfă aurie de pe cap îi dădea prestanța unui sacerdot egiptean. D’Autrey se înclină în fața lui și își prezentă plin de mândrie invitatul. Venerabilul înclină doar puțin capul. Deși avea trupul firav, vocea se dovedi extrem de puternică, impozantă chiar, atunci când începu să vorbească. Era capabil să nuanțeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu văd cum aș mai putea simți semnale din partea lor... n-aș spune că distanțarea asta a epidermei de schelet mă deranjează în mod deosebit. De fapt o piele mai întinsă - sau, mă rog, mai extinsă - îți conferă o oareșcare prestanță. O personalitate puternică înseamnă un cearceaf de piele. Cum de nu mi-am dat seama de lucrurile astea până acum? E atât de evident! Ani de zile mi-am ținut pielea cât mai aproape de corp, cu zgârcenie, de parcă cine știe ce scofală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mult timp împreună. Era un băiat foarte sincer. Și Alexandru este sincer și în același timp un bărbat protector. Cu el nu ai nicio grijă că ți se întâmplă ceva, oriunde te-ai duce. Are alura unui bărbat serios, cu prestanță. Și Cezar se maturizase după terminarea facultății. Nu mai era ca la început când ne-am cunoscut. Mi-am dat seama de lucrul acesta când ne-am întâlnit la concertul meu. Atunci i-am povestit trecutul care m-a afectat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
răspuns Brătianu ambasadorului austriac, Czernin, à propos de zvonurile cu războiul ați auzit ? întreabă Titi Ialomițeanu. Ce șarmant îi este tăiată mustața blondă, cu reflexe arămii ! Ce formidabil de modern îi vine ! Și cât de elegant e și plin de prestanță ! Dar ea îl salută rece, degeaba tot strigă el : — Oo, iat-o și pe micuța noastră antantistă ! Ooo... Oooo... Degeaba o privește cu privirea din seara când s-au promenat la Șosea cu Mișa, muscalul. Degeaba și iar degeaba ! Există
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici de sărbători, nici de onomastică nu-și mai amintesc de tine... Dacă nu mai ai o situație, măcar dacă ai avea bani ! Era multă înțelepciune înainte, când averea nu se împărțea decât după moartea bătrânului. El rămânea cu o prestanță, era curtat, era îngrijit... Pentru că banul impune... — Biata madam Ioaniu, Dumnezeu s-o odihnească ! De câte ori nu mi-a zis : din ce, din nece, tu, Vica, pune-ți un ban deoparte ! Și-așa am strâns ăi șapte mii... Da când am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
are un soi de onestitate pe care, În ciuda dimensiunilor minuscule, reușește să ne-o impună și nouă: dacă sîntem În armată, să ne purtăm ca niște soldați. Nu Întîmplător l-au făcut caporal. Dar acum pare să-și fi pierdut prestanța, se bîlbîie. Și are această figură comică, parcă e piticul de porțelan din fundul grădinii. Tot din punctul de comandă iese la un moment dat și locotenentul Soare, care se duce spre pavilionul central privind cerul, copacii desfrunziți, camionul-cisternă de pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rău, dar de fapt te gândești că sunt un ratat, un nimeni, un tip vrednic de dispreț. — Asta-i ce gândești tu, nu ce gândesc eu. Aș putea să te ucid pentru vorbele astea. — Tu nu te sinchisești decât de prestanța ta, nu-ți pasă cât rău faci altora, nu-ți pasă de nimic important. Adică de tine. — Adică de a te purta omenește cu mine. — Tu te porți omenește cu mine? — Încerc. Te iubesc. — Ăsta-i lucrul cel mai pervers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în orice grup de sportivi, datorită căpitanului de echipă numit de antrenor, lider formal, sau ales de echipă, lider informal care poate dezvolta abilități: -de liniștire/socio-emoțional, -de susținere morală/moral, -de acțiune/om de acțiune, -de strategie/pedagog, -de prestanță socială și psihică/căpitan. Uneori liderul poate fi persoana președintelui sau a managerului grupului. Mai ales în tipurile de jocuri și probe de tip sincron, care cer o asemănare genetică (succesul perechilor frați la dansurile pe gheață la Olimpiada de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Căci ce înseamnă a scrie, decât să-ți întinzi partea ta de trup spirituală pe hârtie. * Ce-i o picătură de rozal în marele ocean al vieții? * Tocmai efemeritatea ar trebui să dea omului mai multă prestanță, mai multă personalitate, să-i amplifice sentimentul de unicitate și să-l facă insensibil la mizeria vieții. * Poate tocmai această măreție a unicității dă condamnaților la moarte, în fața plutonului de execuție, o înfățișare demnă, singura pe măsura momentului trecerii pragului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
din dragoste profesională și-a făcut efectul scontat și cea care a folosit din aceasta a fost însăși ea, Florina. Rând pe rând sosesc invitații. Mă bucur de prezența unor persoane dragi mie. Din Iași, prietenul profesor cu vechime și prestanță în arta scrisului, Vasile Fetescu, mă soarbe cu privirea lui în care citesc dragoste, respect și o prețuire aparte datorită schimbului de idei și aprecierea aproape identică a unor valori moral-spirituale ca urmare a unor discuții telefonice principiale, izvorâte din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe care mi-o oferise, fără să insiste. A fost o despărțire civilizată. Atât de civilizată încît nu putea fi decât falsă. Fiecare dintre noi se străduia, parcă, să ascundă cât mai bine ce gândea. Fără să mai aibă deloc prestanța de odinioară, "unchiul George" se învîrtea prin încăpere, dîndu-mi o ciudată senzație de fantomă a altor vremuri. Numai ochii inteligenți și nasul vulturesc mai aminteau de cel care fusese. După ce a legat cu sfoară dactilograma unei monografii a Lisei pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de-ajuns? Ceva avea mai mare nevoie de ea decât va avea Mark vreodată. Îl cercetă pe Daniel, în căutarea unor semne de milă pe care nu și-o putea permite. Ar fi făcut el mânării, și-ar fi riscat prestanța profesională doar ca s-o mențină pe ea pe linia de plutire? Putea cineva să aibă încredere în cineva care avea atâta încredere în cineva? Îi susținu privirea; el nu și-o feri. Avea categoric nevoie de ea, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că omul acesta ți-o va arăta. Chiar și aerul pe care-l respiri acum vibrează de amenințarea emoționantă a unei șanse imposibile. Din nou vrei să-l Întrebi care-i secretul magic ce a dat vieții sale atîta forță, prestanță și confort, care a făcut ca toată lupta feroce, durerea și mizeria vieții, zbuciumul, foamea și căutarea să pară atît de Îndepărtate și crezi că-ți va spune, că-ți va dezvălui acest secret magic - dar nu-ți spune nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
maniera resemnată în care tatăl meu părăsea casa, în fiecare dimineață, în uniforma de un cenușiu închis a societății de tramvaie tatăl meu trebuie să fi fost singurul om din lume căruia o uniformă nu-i împrumuta nici un fel de prestanță ori de autoritate, ci, dimpotrivă, îl făcea să arate parcă și mai speriat și mai neajutorat, astfel încît oricine putea să vadă că el își purta hainele ca pe un scut. Avea, de asemenea, de a face cu maniera în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tovarășă în aventurile lui imaginare, dar toate erau din același aluat vulgar ca și el. Aproape un an s-a resemnat să o iubească pe domnișoara Ingram, care era suficient de atractivă și a cărei autoritate îi dădea o anume prestanță. Apoi, într-o zi, cînd trecu pe la magazinul sătesc, văzu în vitrină o placardă care făcea reclamă la lipiciul Amazon pentru tălpile pantofilor. Acolo era o fată blondă într-o armură grecească scurtă, cu o lance, un scut și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își întoarse privirea de la X la tânăra fată. Aceasta, cu răceală, nu-și plecă ochii, dar o umbră de îmbujorare îi coloră obrajii. Își schimbase rapid toaleta și acum era îmbrăcată într-o rochie de seară. Și asta îi oferea prestanța pe care Teresa Clark n-o avusese niciodată. În mod ciudat, numai cu greu putu să acorde atenție și celorlalți. Chiar pentru mintea antrenată a lui Gosseyn, o modificare a stării de spirit astfel încât să accepte ideea că Președintele Pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
își întoarse privirea de la X la tânăra fată. Aceasta, cu răceală, nu-și plecă ochii, dar o umbră de îmbujorare îi coloră obrajii. Își schimbase rapid toaleta și acum era îmbrăcată într-o rochie de seară. Și asta îi oferea prestanța pe care Teresa Clark n-o avusese niciodată. În mod ciudat, numai cu greu putu să acorde atenție și celorlalți. Chiar pentru mintea antrenată a lui Gosseyn, o modificare a stării de spirit astfel încât să accepte ideea că Președintele Pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]